9,974 matches
-
fericirii. Dactilograma - din păcate incompletă - a acestei variante de 529 de pagini (nepublicate încă) am găsit-o tot în Arhivele Mănăstirii Rohia: "În iunie, după citirea decretului, ni s-a dat fiecăruia voie să trimitem o carte poștală. N-am îndrăznit să scriu tatei, l-am crezut mort de mult. Am adresat-o vărului meu din Aleea Rumeoară. La ghișeul biroului de primiri sunt vestit că am un pachet și întrebat de la cine e. Răspund indicând numele și adresa vărului. Nu
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
am pus bormașina în priză și am perforat zidul - zidul meu, din casa mea, din curtea mea. Multă lume reînvață să aibă o proprietate și este greu de crezut că în viitorul apropiat vreo forță politică din România va mai îndrăzni să-i deposedeze pe oameni de bunurile lor. Totuși, în mecanismele sufletești ale unor oameni în vârstă ceva s-a dereglat definitiv pe vremea când proprietatea era considerată (conform gândirii vulgare a lui Karl Marx) un furt. Unii dintre ei
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
putea să dau o caracterizare mai bună a actualelor schițe de istorie literară ale lui Niculae Gheran. După "40 de ani de editorlâc", cu toate reușitele, istoricul literar nu-și poate reprima tristețea sacrificiului de sine: Ajuns la senectute, aș îndrăzni să spun că doar tinerețea rămâne girul marilor elanuri, când este vorba de înfăptuirea unor proiecte de largă respirație. Întârziate, ele suportă inevitabil riscul abandonării, de cele mai multe ori din pricina timpului în care ești osândit să trăiești. Numai astfel îmi explic
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
se ridice Didi sau Marilena, să se ridice altcineva, oricine... Nu, n-am să mă ridic tocmai eu, pentru că mie nu numai de sala asta mi-e frică, e și asta, dar mai e și altceva, la care nici măcar nu îndrăznesc să mă gândesc bine. Nu pot să mă ridic tocmai eu, care duc cu mine de-atâta timp o vină veche și neștiută bine, vinovăția nesigură a unchiului Ion, vinovăția tatei care a plătit pentru vinile familiei lui, de-acum
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
măcar să-mi dau seama. Și golul ăsta de spaimă, pe care îl simt ori de câte ori mă gândesc că m-aș putea ridica să vorbesc și că sala întreagă s-ar întoarce spre mine, golul ăsta tot de aicea vine. N-am îndrăznit niciodată să iau cuvântul într-o ședință, am stat întotdeauna deoparte, ca să nu-mi stârnesc vinovăția. Pentru că ar fi poate de-ajuns să mă ridic și să rostesc cuvintele astea pe care mi le-am pregătit, pe care mi le-
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
de a modela povestași. Iar, de aici pornind, tot restul: voci, narațiuni, invenții, fantazări, rectificări, polemici, bârfe, zvonuri, maliții, încrâncenări & tensiuni. Doi dintre actanți fac, prin calupuri de cuvinte, mai mult decât ar izbuti orice narator echilibrat. Chiar mai mult, îndrăznesc să cred, decât naratorul care ține în spate epica din Cine adoarme ultimul. Primul dintre ei e fiul directorului școlii din Satul cu Sfinți, student boem, zis când "Ectoraș de la oraș", când "Repetentu". În șase lungi scrisori trimise unui prieten
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
de acest fel, meditațiile asupra propriului popor conțin întotdeauna pentru mine umilința necesității lor. Dacă aș aparține unui popor mare și triumfător, unul dintre acele popoare care au marcat cu o asemenea forță viața planetei, încât noțiunile morale nu mai îndrăznesc să li se aplice, aș fi tot atât de preocupată de caracteristicile și destinul poporului meu? - mă întreb de fiecare dată. Evident, nu. Și mă simt umilită și responsabilă ca un tânăr sărac obligat să-și ajute părinții și frații mai mici
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
Irak. Și totuși, realitatea arată că urmăresc cu ochi hulpavi evenimentele de pe teatrul de operațiuni. De ce? Pentru că în felul acesta pot să adauge încă un capăt de acuzație la lista infamiile cu care l-au stigmatizat pe Băsescu. N-au îndrăznit s-o facă pe vremea lui Iliescu și n-ar face-o nici în ridicolul interimat al lui Văcăroiu. Dar joacă acum cartea pacifismului pentru că au simțit, precum hienele fără dinți, că pot avea un câștig fără a depune vreun
Şnururile şubrede by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9862_a_11187]
-
cel dintâi primejdia, și, din arsenalul infernal al manipulărilor bolșevice, a scos câteva tiribombe pe cât de jenante și răsuflate, pe atât de zgomotoase. Arhitect al coaliției anti-Băsescu, el și-a găsit rapid comilitoni uniți de spaima comună față de cel care îndrăznise, pentru prima oară în șaptesprezece ani, să sfideze sistemul transpartinic, al uriașelor interese economice. Asediul cu aspect de casă de nebuni dezlănțuit prin presa și televiziunile aservite - adică majoritatea covârșitoare a rețelei media din România - a părut, timp de o
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
în parte cârtitor și vitriolant - al balcanicilor despre balcanici. Al unor balcanici neidentificați asupra altora, gata stigmatizați. Să privim din aproape în aproape: "DORRA: |știa sunt ungurii, nu seamănă cu nimeni, sunt nesupuși, sunt dominatori, ce părere ai de cum au îndrăznit să se revolte față de Moscova în '56? }i se oprește mintea, au vrut să arunce în aer comunismul încă din '56, au avut curaj al naibii ungurii ăștia, de altfel, l-au plătit scump, și cu toate astea, ai văzut
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
din Gogol, domnilor! - și lumea se-așeza și citea toată noaptea ť. Recitesc câteva pagini, la întâmplare, e absolut sigur că Raicu a petrecut mai mult de o noapte cu dragul de Gogol..." Și cu toți marii scriitori ai lumii, îndrăznim să adăugăm. Conservarea mărturiilor Revista Memoria, ajunsă la numărul 57, își continuă opera de conservare a mărturiilor capitale cu privire la perioada comunistă. Modestă și perseverentă, redacția (formată din Micaela Ghițescu, Gheorghe Derevencu și Ion Drescan) duce mai departe acțiunea începută de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
ajuns în punctul în care un comando cu nostalgii comuniste încearcă - nu fără șanse de succes - să arunce în aer tot ce reprezintă acumulare sănătoasă în România. Ceea ce se străduie să-i facă astăzi pesedeii lui Traian Băsescu n-au îndrăznit să-i facă nici măcar lui Emil Constantinescu. Explicația e simplă: președintele cederist al României n-a reprezentat niciodată o primejdie reală pentru structurile mafiote din partide și administrație. Infinit mai ofensiv, Traian Băsescu a devenit din prima clipă paratrăznetul spre
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
marketing sau mai știu eu ce. Nici nu mă pasionează. Urmărind fenomenul, cunoscînd psihologia artistului nostru, căruia, de regulă, i se cuvine totul, căruia totul trebuie să i se ofere pe tavă, și trăind în realitatea fascinantă a patriei mele, îndrăznesc să formulez un răspuns. Așadar, cred că motivul esențial care face ca în România să existe, practic, un singur teatru privat este lipsa Legii sponsorizării. Precum și lipsa oricărui interes ca ea să existe prea curînd. Sînt, însă, tot felul de
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
și-au căutat locurile vechi unde au găsit cuiburile stricate. Le-au reparat sau au construit altele, pregătind culcușul cald pentru viitorii puișori. Apoi au început serviciul: au curățat livada bunicului de ouăle de omizi și chiar de omizile care îndrăzneau să apară pe frunzele abia mijite. Apoi căutau fel de fel de insecte, care ar fi îmbolnăvit copacii și ar fi îngreunat rodirea timpurie. Acum stau mulțumiți și privesc cum livada înflorită mai ieri, azi își pârguiește poamele la soare
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
ce rumegă liniștit bani capitaliști în America - au ieșit cu ciomegele la atac, aruncând găleți de zoaie în capetele tuturor celor care amenințau să facă din România o țară europeană. Vreme de șaptesprezece ani, nici un politician de marcă n-a îndrăznit să se ridice ferm și inflexibil împotriva sistemului comunist. Când, în primăvara anului 2006, Traian Băsescu a înțeles că nici un proiect de modernizare politică a României nu poate avea loc fără înlăturarea mentalității și a structurilor comuniste, a devenit, la
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
sîntem liberi! Trecuseră de partea cealalată a Cortinei de Fier și, chiar dacă pe moment nu puteau realiza consecințele evenimentului, cuvintele lui Wendy aveau să li se întipărească în minte drept semnul de început al unei vieți la care nici nu îndrăzniseră să se gîndească cîtă vreme se aflaseră în România. În țară îl lăsaseră, în regim de domiciliu obligatoriu, pe tatăl lor, Constantin Noica, filozoful acceptînd să divorțeze de Wendy în 1948 tocmai în vederea unei eventuale plecări definitive a familiei din
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Ovidius" din Constanța, prin subsemnata. De la Institutul de filologie romanică "Al. Philippide" din Iași au venit cercetătorii Ofelia Ichim și Florin Olariu, de la Muzeul }ăranului Român din București Rodica Marinescu, iar de la Software ITC Cluj, Luciana Peev. În loc de orice concluzie, îndrăznesc să sper că acesta a fost doar începutul și că statutul studiilor românești se va consolida constant, astfel încât manifestări științifice ca cea de la Roma să se petreacă tot mai des în mediile academice "mondializate".
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
călca cel dintâi legea, - n-ași mai adăoga nimic, fiind sigur că Dvs. ați lua măsurile necesare pentru ca legea să fie împlinită. Demnitarul în chestie e, însă, d-l Nichifor Crainic și lucrurile se schimbă. D-l Nichifor Crainic - și îndrăznesc a spune că vorbesc în numele unanimității scriitorilor și ziariștilor români, precum și în numele acelora care au avut de-a face cu dumnealui - este de o răutate feroce, de-o imoralitate notorie, de-o cruzime foarte puțin ortodoxă. Lichelismul de care a
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
obligat să se supună și să fie prompt în a suporta aceste cazne". Cât de reacționar se dovedește acest Aristofan care își bate joc de visul de aur al omenirii și, pe deasupra, mai e și incorect politic! Totuși, cum de îndrăznea? Cabana lui Dan Lungu Un bun interviu am citit în cel mai recent număr, 156, din SUPLIMENTUL DE CULTUR|. Reporterul este Diana Soare, iar cel intervievat e prozatorul Dan Lungu, a cărui carieră europeană (ce pare, de la an la an
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8997_a_10322]
-
academice, aceea care pune în discuție metamorfozele sesizabile în interpretările succesive ale textelor consacrate revine consecvent. Răspunsurile tranșante sunt aproape imposibile. "Cvartetul Belcea" este un model special al echilibrului între competența recunoscută a da măsura excelenței și imaginația lecturii vii; îndrăznesc să spun autentice și originale. Frumoasele cuvinte despre tehnica strălucită, implicarea emoțională, cultura stilurilor nu pot să lipsească. E aproape totul; dar e insuficient. Originală este o epatantă regie a dramaturgiei. La Haydn, la Schubert, la Schumann, la Ravel; desigur
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
compusă de el de la un capăt la altul, precum Heliade; ca și acesta adept înfocat al italienismului, convins că numai pe baze italiene se poate crea o nouă cultură română, s-a ferit însă instinctiv de caricatură și n-a îndrăznit să imagineze o limbă proprie, paralelă cu limba reală. Lingvistic, Asachi a optat pentru soluțiile de bun-simț, îmbinînd italienismele cu franțuzismele și lăsînd un spațiu larg termenilor de origine slavă, arhaismelor și regionalismelor. Italienizantă în intenție și în realizare, limba
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
despărțite programatic, didactic de ceea ce este grav, ci trăiesc într-o continuitate deplină cu dramatismul situațiilor limită. }ipătului sfîșietor al Marianei la aflarea veștii îi urmează o masă în familie, neverosimil de calmă, un calm învăluit de emoție și, aș îndrăzni să zic, bunătate și recunoștință, o masă a împăcării. Sacrificiul lui Daniel Pearl n-ar avea nici un sens fără această împăcare și mi se pare că regizorul a ales atît de bine scena care vorbește parcă de la sine.
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
și o conștiință practică foarte dinamică, în mod subit calitatea inspirației lui este privită cu mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
literatură ca spre un ideal inaccesibil, iar gîndul că ar putea fi el însuși scriitor - și încă unul însemnat - l-a considerat, probabil, o aberație. Filimon nu a avut a face niciodată cu ceea ce se cheamă lume literară; n-a îndrăznit să întrețină relații cu alți scriitori. Orfan, autodidact, cîntăreț în strană, mic funcționar, apoi funcționar mediu și epitrop al Bisericii Enii, acolo unde și tatăl său fusese preot și epitrop, Filimon și-a dus existența în perimetrul îngust din jurul Bisericii
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]