1,132 matches
-
mea sau mai curând supraviețuirea, o formă spirituală a existenței pe care o mențin și mi-e suficientă. Sunt perfect mulțumit cu asta. Chestiunea ar fi dacă el/ea/tu ați fi mulțumiți.” Nici o triumfală „certitudine”, În această declarație, nici o „Îndreptățire”. Un NU, mai curând, teribil: „Nu - n-aș putea fi tatăl, credința, zeul vreunei alte persoane. NU - n-ar trebui să se mai Întâmple vreodată nici unui alt copil ceea ce mi s-a Întâmplat mie: copilăria mea. Nu - urlă ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura plină de șarlotă și zice: — Nu pricep de ce trebuie să stai cu ușa încuiată. În ruptul capului nu pricep. Unde te crezi, la Gara Centrală? — ... intimitate... o ființă umană... Aici niciodată, răspund eu dând desertul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Toleranța este produsul cel mai înalt al culturii sufletești. Ea e semnul adevăratei civilizații. Orice aspect mai înalt al vieții morale are la bază toleranța. Progresul omenirii este progresul toleranței. Libertatea de gândire, accesul celor mici în viața de stat, îndreptățirea femeilor, principiul naționalităților, totul se întemeiază în fond pe progresul toleranței, pe tot mai multă toleranță. Omul tolerant ține fruntea sus, are privirea senină. E echilibrat. Netolerantul are înfățișarea animalului rău, care vrea să împungă. Omul tolerant e obiectiv, are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să spună că e prea țeapănă din fire. Anorexică, poate. Așa începi să vezi ce urmărea Modigliani. — Pentru numele lui Dumnezeu, încetează odată! zbieră isteric dr. Cox. Am senzația că-mi pierd capul! — Ceea ce se poate spune cu mai multă îndreptățire despre doamna Wilt, continuă nemilos dr. Board. îl întrerupse un alt pârâit teribil, în momentul în care trupul lui Judy cedă în cele din urmă în lupta lui cu puțul. Se lansă în sus, urmată de o ploaie de lut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
veți concede - și o veți cam trebui - cumcă o asemenea epistolă rămâne întotdeuna spinoasă și, dacă n-o acopăr cu roze, atunci cel puțin cu vorbe: vorbele multe acopăr temerile multe, dintre care unele se ating chiar de lipsa // de îndreptățire cu care vă adresez aceste șiruri încărcate. Dar, în sfîrșit: habent sua fata libelli. Și le vor avea și aceste șiruri, pe care le închei asigurîndu-vă de respectul meu și rămâind al domniei voastre Supus M. Eminescu 32 [GHEORGHE ȘI
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
în antinomii vizând atemporalul din istorie, drept și politică, dar nu în sensul evoluției hegeliene a ideii. Căci la Hegel gândire și ființă sunt identice - aici nu. Interesul practic pentru patria noastră ar consta, cred, în înlăturarea teoretică a oricărei îndreptățiri pentru importul necritic de instituții străine, care nu sunt altceva decât organizații specifice ale societății omenești în lupta pentru existență, care pot fi deci preluate în principiile lor generale, dar a căror cazuistică trebuie să rezulte în mod empiric din
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o dai și mie s-o citesc, vreau să mă informez și eu. Stiința exactă, asta a fost pasiunea mea. N-am avut părinți... Felix îl privise totuși așa de surprins, încît Stănică simți nevoia de a mai da o îndreptățire prezenței lui acolo: - Domnule, mă uitam la Marina asta, a îmbătrînit rău,săraca. Știi că le e cam rudă dumnealor! Ai dracului oameni! G. Călinescu Să-ți fie rudă, și s-o faci servitoare. Și nici nu-ți închipui în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se adaugă mai târziu. Or, o inteligență superioară n-ar avea nevoie - și de ce ar avea ea această nevoie? - să apară ca fiind ceva care se adaugă mai târziu la altceva deja existent. Să reținem deci că ambele variante au îndreptățire logică. Mai putem găsi oare încă o variantă posibilă față de acestea două? Cum ar fi perspectiva, și ea admisibilă, de a zice pur și simplu că noi constatăm această inteligență ca pe un indiciu cum că lucrurile au sens; dar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ultim este mereu repus în joc, fără procedee succesive de observat; este repus ca ceva ultim, însă inepuizabil, adică perceput ca un mod ultim care nu impune nici o succesiune ulterioară, numai suflul amplitudinii, exponențialul acesteia. Înțelegerea nu ne acordă o îndreptățire că ar exista undeva un maximum de înțelegere (un fel de rezervor divin al înțelegerii) la care noi am tinde din afară și că ne găsim în situația să credem că există o ultimă înțelegere a lumii și lucrurilor. Putem
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în sufletul magistrului, deșteaptă tot mai mult bănuiala ușurătății ? Și de ce oare sau, mai exact, de unde această mică-înviorătoare-bucurie care refreșisează fața suptă a Profesorului Mironescu, în timp ce enumeră în mintea sa defectele musafirului ? Două suflete am în pieptul meu, spune, cu îndreptățire, poetul... — Dumneata, domnule Ialomițeanu, erai concentrat pe Valea Teleajenului când s a petrecut incidentul, intervine Sophie. Ceva însă pare să fi atras atenția musafirului în albumul pe care Margot îl ține în poală, așa că încearcă să citească peste umărul ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
odată aceste pagini vor vedea lumina tiparului și eu nefiind un Saint-Just din fire), iar acum își puneau rudele la adăpost. Dar și noi, din această anticameră, ce altceva voiam cu actele noastre doveditoare ? Același lucru, poate cu mai multă îndreptățire și cu mai puține șanse, de aceea, cu mai mult venin. O excepție este firesc să antreneze încă zece, și tot așa, desigur, trebuia făcut acest război pentru întregirea țării, dar fiecare dintre noi avea dreptul să-l scutească pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
această bogată emisie de opinii pentru a și le strecura pe ale ei, așa cum se întâmplă adesea cu alte cărți. Bahtin ar fi aprobat probabil romanul Gabrielei Adameșteanu pentru ceea ce datorează el stilului polifonic. Puncte de vedere de relativ egală îndreptățire se compară și se înfruntă în permanență în acest roman compus parcă în întregime din sfere de conștiință. În ce-l privește pe autor, el refuză să apară, pur și simplu ; se mulțumește să privească, la fel de curios, când de la o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lui în scaun, nici marginele puterii sale nu erau însemnate după o normă hotărâtă, nici prin o lege fundamentală, nici prin vro tradiție statornică. Succesiunea ereditară pe baza descendenței legitime, ba chiar nelegitime, hotăra în aceeași măsură și cu aceeași îndreptățire ca și alegerea de cătră boierii cei mari, a cărora liberă chibzuință nici avea vro margine, nici era însemnată printr-un anume îndreptariu. Cestiunile importante a raportului dintre succesiunea ereditară și alegere, dacă asta din urmă e exclusă prin cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sufletului, precum și destinațiunea de la sine la o activitate a vieței. Pentru că răul în genere a ieșit din subiectivitatea devenindă liberă, de aceea această trebuia (reprimată) înădușită și sacrificată. Nu se-mplinise vremea de-a o recunoaște pe aceasta și în îndreptățirea (Berechtigung) ei absolută. Din punt de vedere pedagogic a conceput artele teatrale imitătoare și Solon, acel ordinator al stalului și a moravurilor, când pri vea în ele o pernicioasă dare de loc la fațărie și minciună. Nu trebuie însă să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a momentului intuițiunei nemijlocite, fantazia nu urmărește reprezintarea caracterului până-n trăsăturile cele mai secrete și nu pătrunde într-aceeași măsură toți membrii întregei construcțiuni, ba încă manifestări a vieței latente mai adânc și cari par mai neesențiale nu vin la îndreptățirea lor deplină și la consonanță deplină cu tabloul întreg. Victoria asupra acestui inamic va fi cu putință numai prin o tărie așa de intensivă asupra fantaziei încît ei să nu i se piardă pe calea formări decât tot așa de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asupra tuturor diferitelor moduri de-a concepe și de-a reprezintă, are de dătorie de-a coprinde toate momentele caracterului și de-a indica complectând cu deosebire aceea ce, în virtutea organizațiunei artistului, n-a putut să ajungă la deplina sa îndreptățire. Așadar compararea între reprezintatorii cei mari trebuie mai nainte de toate să caute a aprofunda și găsi diferitele momente pe cari fiecare din ei le -a așezat în prosceniu și de la cari el a organizat viața toată. Mijloacele naturale și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
reproduce elementele curate și depline. A doua temă esențială merge așadar într-acolo de-a depărta, afară de lipsele ce se dovedesc că aparțin particularităților unui dialect, încă și acele elemente străine care nu lasă ca sunetul articulat să vină la îndreptățirea sa deplină. Căci daca în pronunție se amestecă un sunet netrebuincios întru producțiunea unui element de limbă, atunci această producțiune devine diformă și abătută din destinațiunea ei plastică. Asta-i rădăcina absolută a toată pronunția necorectă. Doctrina și cultura trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în auditor. romînește? Această repeziciune a tonului poate să degene[re]ze chiar într-o precipitare a cuvintelor. Și toate acestea își au cauza lor în lipsa portamentului, prin care tonul e pus în stare de-a lăsa să vină la îndreptățirea sa deplină întreagă copiozitatea singuratecelor elemente. Cultura portamentului ni se arată așadar ca o condițiune neîncongiurată pentru orșicare orator, pentru că numai portamentul singur e în stare de-a reda (wiederzugeben) aceea ce, după natura sa, cere o espresiune de gravitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei cu-atît mai mult trebuie să se modereze accentul. Cu cât însă forma vorbirei e mai plină de fantazie, cu cât se presimte mai mult coprinsul ei în intuițiunea sensibilă cu-atîta mai energic va trebui să vină accentul simbolic la îndreptățirea sa. Cu formarea și întrebuințarea accentului simbolic actorului i se deschide un teren foarte întins și fertil. Poetul are facultatea intuitivă de-a privi cugetările în formă sensibilă; e tot astfel treaba actorului de-a întrebuința cu libertate accentul simbolic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din puterile neegale ale actorilor, apăsarea puterii prea mari, învioșarea lîngezirei, subordonarea fiecărui tip și fiecărei situațiuni sub legea supremă a unității estetice, toate aceste are să le considere o directură adevărată la repetiții și are să le lase să vie la îndreptățirea lor. Numai sub aceste condiții ea este o activitate ce folosește artei și onoră pe artist, iar nu numai un mecanism gol, ce nu lasă în urmă-i decât dezgust. {EminescuOpXIV 366} O piesă clasică nu se poate prepara îndestul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE DESPRE DEDUCȚIA NOȚIUNILOR INTELECTUALE PURE SECȚIA-NTÎIA. DESPRE PRINCIPIELE UNEIDEDUCERI TRANSCENDENTALE ÎN GENERAL Iuriștii, când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când vorbesc despre îndreptățiri și uzurpații (arogări), disting într-o acțiune juridică chestia despre ceea ce-i de drept (quid juris) de aceea ce-i de fapt (quid facti) și, cerând de la amândouă probe, numesc proba întîia, care are a expune îndreptățirea sau și pretenția juridică, deducție. Noi ne folosim de o mulțime de noțiuni empirice fără ca cineva să ne contrarieze și ne ținem de îndreptățiți chiar și fără deducție de-a le substitui un sens și o-nchipuită însemnătate, pentru că-ntotdeauna
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
indulgență generală, totuși, supuse o dată întrebărei quid juris, în nu puțină încurcătură am intra în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când noi trebuie să știm cum de asemenea noțiuni se pot referi la obiecte, deși nu pot fi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a le supune cenzurei. Asta însă nu poate decide asupra așteptărilor rațiunei de a spera un succes mai bun al ostenirilor ei viitoare și de a-și face asemenea pretenții; cenzura numai nu poate aduce la un capăt litigiul asupra îndreptățirilor rațiunei omenești. Fiindcă Hume e poate cel mai spiritual dintre sceptici și fără îndoială cel mai însemnat în privirea influinței pe care procedura sceptică poate s-o aibă asupra trezirei unei examinări temeinice a rațiunei, se plătește într-adevăr osteneala
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]