3,787 matches
-
corespundă nevoilor potențialei audiențe. Importanța audiențelor sugerează faptul că ați putea colecta informații formale despre nevoile acestora și tipul preferat de comunicare (Morris, Fitz-Gibbon și Freeman, 1987, p. 13). Conform acestor principii, am atras atenția studenților cărora le-am fost Îndrumător asupra faptului că poate apărea situația În care comisia de evaluare a lucrărilor de diplomă sau disertație să fie singura lor audiență. În aceste condiții, ar trebui ca raportul fundamental să Încerce să comunice direct cu respectiva comisie. O tactică
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
care propune repere și nu modele de imitat[...]”(C. Gavrilă, M. Chirilă). Dezvoltarea gustului pentru lectură, îndrumarea lecturii școlarului mic sunt demersuri firești, consecințe ale adevărului ilustrat de sintagma: Literatura înseamnă cunoaștere, descoperire, participare afectiva. Având ca suport textul literar, îndrumătorul cercului de creație literară-plastică a urmărit că deziderate incitarea la lectură, dar mai ales dirijarea lecturii către interpretarea creativă a mesajului. Textul suport trebuie să constituie o provocare dar și să întrunească criteriile de adresabilitate: să exploreze universul copilăriei, să
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
stilul sobru, informația bogată, bine selectată îi conferă un caracter de referință. SCRIERI: Personalități ieșene, I-IX, Iași, 1972-2001. Ediții: C. Gane, Trecute vieți de doamne și domnițe, I-II, Chișinău, 1991. Repere bibliografice: Al. Husar, O carte la timp, „Îndrumătorul cultural”, 1972, 11; I.D. Lăudat, „Personalități ieșene”, CRC, 1978, 28; Mircea Popa, Un dicționar al personalităților ieșene, ST, 1978, 9; Paul Balahur, „Personalități ieșene”, CRC, 1982, 31; Nicolae Turtureanu, Personalități și oportunități ieșene, CRC, 1997, 11; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002
MAFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287949_a_289278]
-
mai izbutit roman al său, Fiul munților (1979), L. pune într-o lumină mai mult decât favorabilă contraspionajul românesc. În alte cărți - unele publicate sub formă de foileton în reviste pentru tineret, precum „Cutezătorii” - păstrează o ținută oarecum decentă, de îndrumător cultural, folosindu-se de tiparele literaturii de aventuri pentru a realiza implicit o bună propagandă lumii din care face parte. Ostrovul lupilor (1969) sau Extraordinarele peripeții ale lui Scatiu și ale prietenului său Babușcă (1974) tind să se înscrie în
LUSCALOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287936_a_289265]
-
Iași, apoi la București, de trei ori pe săptămână, între 19 iulie 1884 și 30 noiembrie 1895. A fost întemeiat de G. Panu, director al publicației până la 15 ianuarie 1892, când se retrage de la conducere, rămânând în continuare proprietar și îndrumător politic. Intitulându-se la început „ziar liberal-opoziționist”, L. a devenit ulterior organ al Partidului Radical înființat de Panu, în dezacord cu principiile de guvernare ale lui I.C. Brătianu. În paginile ziarului directorul a tipărit numeroase articole antidinastice, acuzându-l pe
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
nații. Bucurându-se de favorurile cârmuirii (nu a participat la revoluția de la 1848), deține ranguri și funcții importante: secretar intim al domnitorului Gheorghe Bibescu, primar al capitalei și, din 1850, pentru mai mult timp, efor al școlilor. Preocupările sale de îndrumător cultural sunt, după exemplul lui Heliade, în spiritul ideilor iluministe și se fac simțite în cuvântările festive, în prefețele traducerilor sau în articolele publicate în „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”, „Curierul românesc”. Mai târziu, din 1859, conduce pentru scurt timp
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
Facultatea de Teatrologie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1962). Intră devreme în jurnalistică, ca redactor la „România liberă” (1945-1971), ulterior ca secretar de redacție la „Secolul 20”, șef de rubrică la „Cultura poporului” și „Îndrumătorul cultural”. Un timp lucrează ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Colaborează cu scenarii la posturile de radio și televiziune, face traduceri, practică rar critica de artă sau de teatru, publică versuri și proză. Din 1974, când
MAXY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288069_a_289398]
-
europeană a literaturii române, ca și soluțiile sincronizării sale cu spiritul timpului. Principalul reper constructiv - deși nu singurul - rămâne E. Lovinescu, prin acesta dezbaterea repercutându-se retroactiv asupra lui Titu Maiorescu. Autor de studii și de volume, dar și profesor, îndrumător cultural și editor, M. schițează un program hermeneutic mizând concomitent pe deschiderea teoretică și pe fibra creatoare a criticii, un program pe care îl susține tot atât cât îl și întruchipează. Fără un efort vizibil, autorul [...] găsește măsura corectă pentru
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
ideile și instruirea, singurele care alcătuiesc creierul maselor de muncitori: „Educând partidul muncitoresc, marxismul face educația avangărzii proletariatului, capabilă să preia puterea și să ducă Întregul popor spre socialism, să călăuzească și să organizeze noua orânduire, să fie Învățătorul, conducătorul, Îndrumătorul tuturor celor ce muncesc și sînt exploatați, În opera de organizare a vieții lor sociale, fără burghezie și Împotriva burgheziei”. Premisa este aceea că viața socială a clasei muncitoare va fi organizată fie de către burghezie, fie de către partidul de avangardă
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Colibași, în județul Argeș, Ismail (1938), Curtea de Argeș (1939-1945), din nou în Găești (1945- 1955) -, profesor emerit din 1971, I. a fost și director al teatrului din Găești, instructor de teatru în colonia de petroliști Valea Caselor, bibliotecar în Ștefănești (1958-1963), îndrumător cultural. Publică volumele Negativismul tinerei generații (1934), Considerații asupra actului de cultură românesc (1936), Claudia Millian (1938), Noua spiritualitate românească (Constructivismul) (1942). Capitole dintr-un studiu asupra lui Camil Petrescu îi apar în „Argeș” și în volumul Tinerețea lui Camil
ILOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287528_a_288857]
-
HELIADE-RĂDULESCU, Ion (6.I.1802, Târgoviște - 27.IV.1872, București), poet, prozator, traducător, filolog și îndrumător literar. Tatăl, Ilie Rădulescu, a fost căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind și o oarecare avere: o moșie în județul Ialomița și o casă în București. Mama, Eufrosina (n. Danielopol), era dintr-
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
măsurile inițiate de H.-R. sau la care el s-a alăturat numai dovedesc existența unui program complex, sistematic, pus în aplicare, în măsura posibilităților, punct cu punct. De aceea, el s-a impus printre contemporani în primul rând ca îndrumător și deschizător de drumuri în cultură și este, până în preajma revoluției de la 1848, cel mai însemnat ctitor în cultura românească. Izbânda întregului program cultural depindea în primul rând de crearea limbii literare. Prefața Gramaticii românești, studiul Repede aruncătură de ochi
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
deseori demagogia și formele străine neasimilate. Pe măsură ce se înstrăinează de ceilalți revoluționari români exilați, cufundat în lectura Bibliei (pe care o traduce, parțial, și o comentează), se consideră profetul neînțeles și nerecunoscut de poporul pe care el l-a „mântuit”. Îndrumătorul a devenit un proroc îndurerat și vindicativ, de o neobișnuită vehemență pamfletară la adresa prea numeroșilor săi dușmani. Firea sa egolatră și dominatoare nu i-a îngăduit asocierea de lungă durată cu oamenii de valoare ai epocii, cu care a avut
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
112-131; Piru, Ist. lit., 53-59; Antoaneta Macovei, Meditația lirică românească. 1800-1850, Iași, 1982, 28-30, 65-68, 104-107, 115-129, 139-143, 209-211, 219-223; Scarlat, Ist. poeziei, I, 289-306; Elvira Sorohan, Ipostaze ale revoltei la Heliade-Rădulescu și Eminescu, București, 1982; Grigore Țugui, Ion Heliade-Rădulescu. Îndrumătorul cultural și scriitorul, București, 1984; Mircea Anghelescu, Ion Heliade-Rădulescu. O biografie a omului și a operei, București, 1986; ed. (Echilibrul între antiteze. Heliade - o biografie), București, 2001; Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj-Napoca, 1989, 31-37; Sorin Antohi
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
Basarabiei”, „Pagini basarabene”) sau din vechiul Regat („Țara noastră”, „Universul”, „Gorjanul”, „Curentul magazin”, „România literară”, „Convorbiri literare” și multe altele). În 1940 este silit să revină la București, unde, ca redactor-șef al „Gazetei refugiaților”, apoi ca director al revistei „Îndrumătorul nostru” (1941-1943), dar mai ales ca asiduu colaborator la „Curentul”, „Evenimentul zilei”, „Sentinela”, „Soldatul”, militează prin versuri, proză, articole pentru evidențierea caracterului românesc al etniei și al spiritului locuitorilor din Basarabia, argument esențial al luptei pentru redobândirea acestei provincii. De-
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea tipografiei de la Trei Ierarhi. Un aport considerabil la pătrunderea unui crâmpei din atmosfera occidentală în spațiul românesc a venit, totodată, dinspre Constantinopol, la marea Școală a Patriarhiei, îndrumători fiind profesori cu studiile la Roma, Veneția sau Padova: Nicolae (Milescu) spătarul și Dimitrie Cantemir 27. • Ștefan S. Gorovei, Clanuri, familii, autorități, puteri (Moldova, secolele XV-XVIII), în „Arhiva genealogică“, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 9192. • P. P. Panaitescu, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
KOGĂLNICEANU, Mihail (6.IX.1817, Iași - 20.VI.1891, Paris), îndrumător literar, istoric și prozator. Provenind dintr-o veche familie moldovenească de răzeși înstăriți și cu slujbe (avea printre strămoși și un presupus cronicar, Enache Kogălniceanu), tatăl scriitorului, Ilie Kogălniceanu, a izbutit să ajungă la ranguri și funcții însemnate. Mama, Catinca
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
care nu privea cu simpatie nici proiectele sale istoriografice), K. își grăbește întoarcerea în Moldova. În 1838 este din nou la Iași, fiind numit locotenent-aghiotant, apoi căpitan. Desfășoară, la început alături de Gh. Asachi, o vastă activitate de publicist, istoric și îndrumător cultural și literar, comparabilă, în dimensiuni și rezultate, doar cu aceea a lui I. Heliade-Rădulescu. Tot în anul 1838 preia de la Gh. Asachi „Alăuta românească”, seria nouă a suplimentului literar al „Albinei românești”, care va fi însă interzis după cinci
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
au stat la originea constituirii curentului național și a doctrinei specificului național în literatura română modernă. Nu se poate vorbi încă, în cazul lui K., de o apreciere estetică a literaturii - ea este subordonată moralei, idealurilor naționale și sociale -, dar îndrumătorul literar are în vedere unele criterii, în numele cărora va revendica dreptul criticii de a judeca fiecare scriere. Înfăptuirea unei literaturi originale ar trebui însoțită chiar de la început de o atitudine critică netă de respingere a producțiilor lipsite de valoare. Se
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
larg și o văd pe Jess, Îmbrăcată În jeanși, adidași și un maieu maro, care, sinceră să fiu, arată destul de bine, așa, Într-un fel retro, stil anii șaptezeci. — Bună! mă Îmbrățișează strîns. Ce mai faci, Becky? Am trecut pe la Îndrumătorul meu de la doctorat și mi-am zis ia să trec și pe la tine. Am Încercat să te sun, dar era ocupat. E ok? Pare ușor agitată. Pe bune acum! Că doar nu-i pot spune „Nu, nu e ok, pleacă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
zis că atunci o să profite și el de seara aia ca să se vadă cu niște amici, și s-a dovedit apoi că „amicii“ erau Venetia. O dată cu gașca veselă de la Cambridge la nu știu ce dineu de fițe, unde era și vechiul lor Îndrumător și fiecare a venit singur, fără partener. Și o dată cînd ea a trecut inopinat pe la el să-l invite la prînz, fiindcă se pare că era din Întîmplare „chiar lîngă biroul lui“. Da, da, asta să i-o spună lu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
oameni de cultură pe care G. i-a cunoscut: V. Alecsandri, I. Bianu, I.L. Caragiale, B. Delavrancea, C. Dobrogeanu-Gherea, M. Eminescu, B.P. Hasdeu, Al. Macedonski, I. Nădejde, A.I. Odobescu, Al. Vlahuță, în fine, sunt aduse informații despre rolul său de îndrumător al lui Petre Ispirescu, D. Stăncescu, Gr. G. Tocilescu, P.V. Năsturel, Lazăr Șăineanu ș.a., pe care i-a îndemnat și ajutat la realizarea unor importante lucrări de folcloristică, filologie și istorie literară. SCRIERI: Basme și istorii talmudice, București, 1879; Lilith
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
și imprevizibile ale) activiștilor care exercitau, de la mai multe paliere, controlul asupra literaturii, Împlinind cu asupra de măsură una din directivele lui Ceaușescu din iulie 1971: „Organele noastre de partid, la toate nivelurile, să-și exercite rolul de conducător și Îndrumător al acestor sectoare de activitate”. În anii ’80 - arată Norman Manea - Cenzura a fost „Întărită” prin tot felul de filtre intermediare, peste care veghea Consiliul Culturii și Educației Socialiste (CCES), cu nou-Înființatul său Serviciu de Lectură (SL). Operațiile de cenzură
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Th. Ilea, Al. Olteanu, Cezar Petrescu ș.a. Orientarea revistei rămâne tot naționalistă, dar prin promovarea unei literaturi de mai bună calitate și prin diversificarea tematicii se pierde caracterul de revistă magazin. Gheorghe Tulbure deschide acum primul număr, evidențiind obiectivele redactorilor: „Îndrumători ai spiritelor către frumusețile pure și armoniile superioare ale artei, am dori să așezăm slova românească la locul de cinste. Nu ne paște deci gândul să dăm directive, să creăm curente și opinii literare”. Publicația are colaboratori de pretutindeni, depășind
FAMILIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286945_a_288274]
-
A debutat în 1946, în revista de satiră și umor „Papagalul”, cu o cronică în versuri, Sezon cu ploaie; în 1956 publică poezii în „Tânărul scriitor”. A colaborat cu versuri și proză, epigrame și articole la „Steagul roșu”, „Scânteia tineretului”, „Îndrumătorul cultural”, „Urzica”, „Arici-Pogonici” „Luceafărul”, „România literară”, „Orizont”, „Familia”, „Tribuna” ș.a. A folosit și pseudonimele Tele Bălăciu, S. Dobrogeanu, S. Tuzleanu. Prima lui carte, Azi pitic, mâine voinic, apare în 1963. Înzestrat cu o fină capacitate de observație a oamenilor din
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]