1,795 matches
-
o pijama. Pe 22 decembrie luau micul dejun pe verandă, ca În toate diminețile de când cumpăraseră acel apartament din Carlo Alberto - cu un credit pe treizeci de ani, Îndatorați până În gât. Emma Întindea marmelada pe biscuiții lui Kevin, Valentina Își Îndulcea ceașca de Orzoro. Cafeaua are gust de cauciuc, spuse dintr-o dată Antonio. Emmei nu i se părea. Kevin mușcă biscuitul. Îi căzu o bucățică prea plină de gem cleios de afine, lipindu-se de uniforma grădiniței particulare. Nu poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În lumina cenușie a aulei aveau reflexe de ardezie. Nasul acvilin - nu, nu-i semăna deloc. Și totuși. Foarte puțin probabil. Ar fi fost neplăcut totuși. Mai bine să ne asigurăm Înainte. Chipul său Își pierduse expresia colerică și indignată, Îndulcindu-se. Întrebă: — Sunteți rude? Zero ezită. Se Înroși. Strânse pumnii și se scărpină În cap. Prin fața ochilor păru să-i treacă San Francesco, gol În pridvorul bisericii, În timp ce-l renega pe acel neguțător obscen, responsabil pentru viața lui. Privi cartela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
căruia Îi oferise numele și o atât de mare parte din sine Însuși. Lui Sasha nu-i plăcea să-i urmărească emisiunea - cuprins de o puternică neliniște. Căci Mister Verità, cel care vorbea pe ecran și zâmbea Încercând milostiv să Îndulcească neliniștile oamenilor, de fapt nu era În ecranul televizorului, nici Într-un studio de Înregistrări, ci În altă parte, cine știe unde. Acolo era doar umbra lui Dario, fantoma lui. Toată după-amiaza nu se gândise decât la cuvintele acelea, Întrebându-se dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun, în fiecare an împodobesc bradul. Puzderii de stele și steluțe atârnă gingaș pe ramurile verzi. Globuri de cristal, ghirlande colorate parcă toate îmi îndulcesc viața. Vârful în fiecare an este împodobit cu un înger, un înger superb cu câțiva crini in mâna. Întotdeauna m-a fermecat, poate cu lacrimile sale precum o perla, sau cu zâmbetul său unic. Și Paștele este o sărbătoare prețuita
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și alunga oboseala. Vremuri de neuitat, unde v-ați dus? Îmi apare uneori ca-n vis parcul din centrul satului care vuia de glasurile copiilor de toate vârstele, în care ne întreceam în discuții nesfârșite acompaniate de freamătul frunzelor și îndulcite de dulceața florilor multicolore, Adesea savuram un castron plin de căpșuni aromate sau cu caise dolofane furate din grădini și ascunse de bunica sau mama în tricourile noastre. Ce gust bun aveau și cum le mai împărțeam frățește când ne
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
flacără dintre ei și Rahela a început să spere din nou. Unele moașe spuneau că plăcerea arde sămânța și o omoară. Dar altele pretindeau că copiii vin doar atunci când femeile zâmbesc. Așa i-a spus ea lui Iacob ca să-i îndulcească și mai mult tandrețea. În timpul ultimelor luni de sarcină ale Bilhei, Zilpa s-a dus în patul lui Iacob pentru prima dată. Ea nu se oferise pe sine așa cum o făcuse Bilha, deși era cu cel puțin cinci ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpei, care m-a luat în brațe, apoi Bilha m-a sărutat. Am luat sânul mamei cu gura flămândă și toate femeile care erau acolo au bătut din palme pentru mine și pentru mama. Bilha i-a dat mamei lapte îndulcit cu miere și turtă. I-a spălat părul cu apă parfumată și i-a masat picioarele. Când Lea a adormit, Rahela, Zilpa și Bilha m-au luat și m-au dus afară în lumina lunii și mi-au uns mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de ani. Pot să mă duc oriunde. Să fac orice. Să fiu orice doresc. — Nu-i nici o grabă, spun într-un final. Mă întind spre el și-l mai sărut o dată. Cocktail făcut din gin sau vodcă, suc de lămîie îndulcit cu sirop de trestie de zahăr și apă minerală (n.tr.) The Waltons, celebru serial dramatic american din anii ’70. Indice bursier din Hong Kong. În original „tombstone”, material publicitar cu circulație redusă, care oferă propriilor investitori ai unei bănci informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre insula Waialea? Și nu știi că, mereu când se Întâmplă așa, punem cârma la cap? De câte ori vrei să-ți mai spun cântul ca să-l ții minte și tu, prostule? Nu pricepeam nimic, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
buturuga udă? Tu ți-ai pune scapul pe buturuga udă? Bestie ordinară! CĂLĂUL (Plângăreț.): Așa se vorbește... cu un om bătrân și bolnav... care vă vrea binele? Ați mai întâlnit undeva un călău ca mine? Asta e recunoștința că vă îndulcesc ultimele clipe de viață? Că vă învăț de bine? Loviți în mine, dacă vă dă mâna! Nu mai pot, domnule! Am să mor într-o zi, de greață, cu securea înfiptă în gâtul osânditulul... Am să mor în picioare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și mai avea, pe deasupra, și hrana asigurată. În afară de aceste facilități, domnul Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
auzi. — De ce aș fi? Mă suni doar pentru că vrei ceva. Nici dacă te-aș suna să-ți spun că pe tine te vreau, nu ai fi mai puțin morocănos, am subliniat eu. Alesesem o tactică proastă. Vocea lui Hawkins se îndulci. —De asta m-ai sunat, Sam? Vrei să ne vedem? Păi, da, într-un fel. Adică, ar fi grozav, dar trebuie întâi să lămuresc niște lucruri înainte să mă pot întâlni cu tine. O dădeam din aia-n aia absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai clipi și era, într-adevăr, destul de dificil să-ți amintești ce se întâmplase. Mai greu de uitat fusese tristețea din vocea mamei ei atunci când aflase vestea. Din fericire, informația adițională referitoare la certitudinea venirii pe lume a nepotului mai îndulcise situația. La fel ca și dezvăluirea că Alice se întorcea în Anglia. Dar, așa cum o dovedise vizita doamnei Duffield, această nouă apropiere nu era lipsită de probleme. Draga mea, a exclamat mama lui Alice la întoarcere, după ce examinase grădina Vechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
c-o iubesc pe Amanda... Hugo s-a oprit îngrozit. Menționarea numelui Amandei în fața lui Alice nu era niciodată o idee bună. Dar Alice medita. — Din dragoste. A zâmbit tristă. — Da, am fost îndrăgostită. Foarte îndrăgostită. Chipul i s-a îndulcit când s-a uitat la copilul care-i dormea în poală. Și încă mai sunt, a adăugat ea întinzând un deget ca să atingă obrăjorul frumos al Rosei. —De Jake? Hugo era îngrozit. —Mă refeream la Rosa. Pentru Jake, nu știu ce simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întâmplat cu mine? Ce-am făcut cu viața mea? Hugo și-a spus că toanele Laurei erau mai variate decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja să se usuce, iar expresia furioasă de pe chip să se îndulcească. Știi, uneori îmi vine să-l omor, a spus ea cu o voce scăzută, adresându-se podelei din marmură a bucătăriei. După care a izbucnit din nou în lacrimi și, trăgându-și nasul, s-a aruncat la pieptul lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
haosul general din baie, Hugo și-a dat seama că pierduse partida. Cu inima strânsă, a ascultat cum Amanda urca scările ca o furtună. Sentimentul de teroare îi creștea cu fiecare treaptă parcursă de nevastă-sa. Amanda nu și-a îndulcit deloc vorbele. —Ticălosule, a urlat ea dând buzna în baie. Deci Laura ți-a spus, a zis Hugo resemnat, punându-și mâinile peste urechile lui Theo. A văzut că Amanda arăta extraordinar. Cariera ei de editor la noua revistă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dătătoarea de fericire, broscuță! O, dragule! O, mângâierea mea, pe totdeauna, cât voi trăi, de-aici Încolo! O, da! Parcă, niciodată, nu li s-au adresat, una alteia, două persoane, care s-au răvășit, s-au răcorit și s-au Îndulcit, reciproc, Într-o asemenea baie de foc! Da. Parcă, niciodată! Niciodată! Nici aici și nici pe aiurea, pe alte meleaguri! Pare firesc? Pare nefiresc? Eu zic, mai de grabă, nu, că pare, ci, că, chiar, este nefiresc de firesc! Iar
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
prelingeau pe trupul ei frumos și căpătau, ca întotdeauna în astfel de momente, forma degetelor bărbatului din mintea ei. Era din nou furată de anumite imagini cărora femeia se abandona visătoare. În astfel de momente, Laura devenea alta, zâmbetul ei îndulcindu-i trăsăturile frumoase, iar dacă cineva i-ar fi surprins privirea, ar fi avut revelația de a privi o femeie îndrăgostită, o femeie care tocmai și-a trăit de curând cea mai fierbinte scenă de iubire. Dușul devenise pentru Laura
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
copiilor, sIDa, analfabetismul. Viața mea începe să capete un sens, gîndi domnul Busbib contemplînd ansamblul celor zece puncte de pe foaia de hîrtie. își mai turnă încă o jumătate de ceașcă de cafea, decoloră lichidul negru cu puțin lapte și îl îndulci cu jumătate de linguriță de zahăr. acum era momentul să-și aprindă o țigară. extrase din pachet primul marlboro al zilei și trase adînc primul fum în plămîni. oare ce merita pus pe locul UnsPreZeCe ? După un minut de reflecție
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să intervină ? Cum ? Pe lîngă cine ? Domnul Busbib își șterse frutea de sudoare (da, începuse să transpire din cauza concentrării) și își mai turnă cîteva picături de cafea, așa rece cum era. De data aceasta bău lichidul fără să-l mai îndulcească, avea nevoie de ceva amar în gură pentru a putea continua să reflecteze la problemele umanității. CInCIsPreZeCe : Dispariția biodiversității. Da, da, da. omenirea era oarbă, stupidă, indiferentă în fața acestui fenomen - dispariția unor specii întregi de plante și animale. Brusc, creierul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a renunțării și a fugii. Este mai mult decât stăpânire: înseamnă depășire. Totul din respect față de sine, față de alții, față de natură. Este o virtute dificilă. Au voit să o transforme, după cum se vede, într-o virtute ușoară. Au voit să îndulcească practicarea ei. S-au dat legi. S-a hotărât ceea ce se poate face și ceea ce nu se poate face. Au pus stăpânire pe indicatoarele stradale de pe autostrada iubirii: atenție! Pericol! E galben: prudență. Roșu: stop! Există, desigur, și semaforul verde
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
bătrânul amână mereu și moare într-o noapte, și vine Aglae și-i găsește banii? Ce om, ce om, Costache ăsta!" Pascalopol se duse de-a dreptul acasă, își puse halatul chinezesc, ceru o sticlă de Vichy, pe care-l îndulci cu puțin sirop, se plimbă prin casă, cântă puțin din flaut, cu întreruperi, menuetul din D dur-Divertimento de Mozart, apoi trecu la registrele lui, le consultă bine, iar se plimbă, cu mâinile la spate, lovind palmele una într-alta, în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îngăduit și de scripturi, căci zice Solomon în Pildele lui: "De vei ședea la masa celui puternic, înțelepțește mănâncă din cele ce ți se pun înainte". Popa Țuică cântă pe nas: "Mănîncă miere, fiule, că este bun fagurul, ca să se îndulcească gâtlejul tău." Apoi întrebă, îngrijorat: - Oare, tăiculiță, mai stă mult cu țuica aia? Că mult numai am de trăit! -Hei, cuvioase, nu ne e dat nouă, păcătoșilor, să știm cât vom trăi și nu se cade să mâniem pe Dumnezeu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să adoarmă din nou. - În definitiv, zise Stănică, încercînd s-o ia în brațe, tu ești tovarășa mea, tu ești prima mea dragoste. - Dar ce ai, mă rog, în noaptea asta? Ai chef de vorbă? - Sunt un soț iubitor, sentimental, îndulci Stănică glasul, încercînd să sărute pe Olimpia. - Fugi de-aici, ești nebun? Lasă-mă să dorm!Stănică se-nfurie: - Ascultă, madam, scopul căsătoriei este procreația, șicînd o femeie nu procreează, decade din drepturile ei. De vreme ce nu-mi dai o familie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi necesar să se cerceteze dimensiunea perspectivei în căutarea fericirii. Galimberti lasă să se întrevadă acest lucru printre cuvintele definiției sale când afirmă că „dincolo de prezent, fericirea poate să se refere la trecut, atunci când se asociază cu o stare trecută, îndulcită de amintire și devenită străină datorită posibilității de a fi afectată de evenimente noi, sau la viitor, atunci când este percepută ca o situație limită, ca punctul cel mai extrem a tensiunii care proiectează omul spre împlinirea propriilor dorințe și a
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]