1,222 matches
-
pe Dorigena, Aurel cântă și dansează, își păstrează tainică dragostea timp de doi ani), a morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în momentul convertirii sale. Aceste poezii au fost considerate, în cea 585 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 14. (trad. n.) 586 Giovanni Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 5. (trad. Nina Façon) 587 „Ele femei nu sunt, ci pacoste pentru ceilalți,/ Fără-ndurare, făr’ de credință și de iubire,/ Se bucură de răul ce-l fac cui mai mult le-a crezut.” Sonetul LXXXIX, în G. Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 54. (trad Nina Façon în Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
resimțită de personajul feminin. De altfel, emoții mult mai intense se regăsesc în societatea troiană care o înconjoară pe Cresida decât în sufletul ei. Boccaccio relatează cum, după plecarea tatălui, Cresida se găsește „in tanto dubbioso furore”996, încât cere îndurarea la picioarele lui Hector. Chaucer modifică însă vizibil sursa de la care a plecat, acordându-i femeii o viață interioară mult mai intensă, mai complexă. Rușinea și dezaprobarea cu care este blamată plecarea tatălui ei devine 990 Ibidem, p.193. 991
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe Dorigena, Aurel cântă și dansează, își păstrează tainică dragostea timp de doi ani), a morarului (Avesalon îi dedică serenade înfocate iubitei lui, Alison, sub fereastră) sau a negustorului (Damian suferă cumplit din dragoste pentru Mai până ce îi câștigă mila, îndurarea și grațiile). Cei zece membri ai brigatei Decameronului se comportă în totalitate după ritualurile curtenești, la fel tinerii din Il Filocolo sau nimfele din Comedia delle ninfe fiorentine. Cu toate acestea, iubirea curtenească este ironizată, este privită ca un ideal
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în momentul convertirii sale. Aceste poezii au fost considerate, în cea 585 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 14. (trad. n.) 586 Giovanni Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 5. (trad. Nina Façon) 587 „Ele femei nu sunt, ci pacoste pentru ceilalți,/ Fără-ndurare, făr’ de credință și de iubire,/ Se bucură de răul ce-l fac cui mai mult le-a crezut.” Sonetul LXXXIX, în G. Boccaccio, Rime, ed. cit., p. 54. (trad Nina Façon în Francesco De Sanctis, Istoria literaturii italiene, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
resimțită de personajul feminin. De altfel, emoții mult mai intense se regăsesc în societatea troiană care o înconjoară pe Cresida decât în sufletul ei. Boccaccio relatează cum, după plecarea tatălui, Cresida se găsește „in tanto dubbioso furore”996, încât cere îndurarea la picioarele lui Hector. Chaucer modifică însă vizibil sursa de la care a plecat, acordându-i femeii o viață interioară mult mai intensă, mai complexă. Rușinea și dezaprobarea cu care este blamată plecarea tatălui ei devine 990 Ibidem, p.193. 991
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
putut mărturisi pe Hristos, «făcându-i biruitori în Hristos» (II Cor. 2, 14)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a șasea, XLI, 23, în col. cit., p. 263. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Buni și
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
pentru ca prin victorie să-i poți constrânge pe cei care îi înfrângi de utilitatea păcii, deoarece, după cum cel care se răzvrătește și opune rezistență are parte de violență, tot astfel, celui care se supune ori este învins, i se cuvine îndurarea, mai ales dacă nu se teme de tulburarea păcii. Luptătorii care se inspiră din legea Evangheliei sunt soldați cu adevărat ideali, iar națiunea care îi are, una cu adevărat fericită. În apărarea instituțiilor patriei și a pământului propriu, acești soldați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
romani, dar romanii victorioși până la urmă se îmbrățișează după victorie. Romanii trec din nou Dunărea pe un pod de vase și luptele se reiau. Dacii sunt din nou înfrânți și nobili daci, acei tarabostes, prezintă daruri împăratului și îi cer îndurare. Sleite de puteri, ambele tabere sunt de acord cu pacea. Pe o scenă, înconjurat de armată, stă Traian. Luptătorii daci îngenunchează la picioarele sale, cu armele la pământ și cu mâinile întinse spre împărat. Singurul care stă în picioare este
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
p. 170). 58 Ibidem, p. 163. 59 Vezi O. K. Bouwsma, „Wittgenstein: Conversations 1949-1951“, în op. cit., pp. 106-107. 60 Frazier susținea că în timp ce prin magie oamenii încearcă să influențeze lucrurile în sensul dorințelor lor, prin religie ei speră să obțină îndurarea și ajutorul unor ființe puternice și nevăzute. (Vezi. J. G. Frazier, Creanga de aur, vol. 4, traducere de O. Nistor, Editura Minerva, București, 1980, pp. 181-183.) 61 L. Wittgenstein, Bemerkungen über Fraziers Golden Bough, The Brynmill Press Limited, Nottinghamshire, 1979
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Treisprezece principii, enunțate în Tensiunea detaliului (II), vorbesc despre un creator semeț, plin de cutezanță, care, fidel rolului asumat, și-a construit un Eu provocator; conștient de noblețea misiunii sale, el rostește cu voce tare ceea ce alții îngână neauziți. Nici o îndurare pentru Poezia slugarnică: "cea care face inventarul realului / cea care face muzică / cea care răspunde la întrebări". În schimb: "Iubirea irigă cuvintele" fortificându-le. Adesea (cu violențe de limbaj), retorica lui George Vulturescu este a unui tribun tumultuos, în plină
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acesta e doar un aspect exterior pe care trebuie să-l ia pentru a fi perceptibilă în dimensiunea aceasta spațio-temporală, în care am venit curioși să cunoaștem binele și răul, pe cînd numai binele nu ne ajungea. Căci Dumnezeu, în îndurarea sa, zăvorîse oamenilor cunoașterea aceasta. Vedeți cît de periculoasă poate fi cunoașterea ! PseudoDionysius spunea că "cea mai dumnezeiască cunoaștere a lui Dumnezeu este non-cunoașterea, într-o unire mai presus de minte". Am căzut brusc în dualitate și de atunci tot
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fiecăruia după nivelul său spiritual, dar sunt și niște "stele fixe" general umane. Adevărul, de pildă, nu este relativ, de aceea dreptatea se face în Adevăr. Poate că Binele este subiectiv dar, ca atribut divin, el este Absolut. Dumnezeu, în îndurarea Sa, zăvorăște oamenilor cunoașterea aceasta, pentru a nu se mîndri dacă sunt virtuoși și a nu deznădăjdui dacă nu sunt. Omul-în-lume continuă să fie o ființă morală esențialmente, chiar dacă, de cele mai multe ori, doar în potențialitate. Dar nu poți cuteza la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
bunăstare, de satisfacție reprezintă un raport între ceea ce avem și ceea ce ne dorim. Deci singura șansă de îmbunătățire pare să fie reducerea dorințelor, a așteptărilor, în manieră buddhistă. Asta nu face decît să confirme încă o dată incredibila noastră capacitate de îndurare, suprarealistă aș spune. Noi avem propria realitate, ca un samadhi-tank (un recipient în care se retrag unii americani și li se atrofiază simțurile pentru a deveni mai fericiți), avem propriul ritm în istorie, care seamănă mai mult cu învîrtitul mămăligii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
al iernii. Simțea greutatea troienelor viscolite care apăsau ținuturile. Întâlnea în calea lui doar locuri pustiite. Nicio țipenie de om în aceste tărâmuri ascunse sub zăpezi. Părea că îi înghițise pe toți pământul. Nu apărea nimeni care să-i ceară îndurare. Apa din fântâni fusese otrăvită, iar hrana, tăinuită. Foamea și setea îi chinuiau grozav armata care devenea tot mai chealfădă. Așa că trimisese akingii să iscodească împrejurimile, pentru a găsi niște sate pe care să le prade... Sau măcar să dea de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
plină de păcate, iar Dumnezeu e milostiv. Obiectivul vorbește despre condamnarea și suferințele avute. Urmează apoi spovedania lui M., care se plânge de greutățile ei sufletești și de invidia oamenilor, însă părintele o încurajează în mod mistic, prin rugăciuni și îndurare. M. se plânge că uneori uită că trebuie să se mai roage; fiind obosită, seara adoarme. Apoi, domnul părinte spune o rugăciune, iar obiectivul și familia îl ascultă.” Mănăstirile din regiunea Iași și personalul monahal În data de 06.12
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mamele-or zâmbi, văzându-și pruncii Crunt sfâșiați în ghiare de războinici. Cruzimea mila va înăbuși-o. Și spiritul lui Cezar, răzbunare Vânând alăturea de duhul Ate Urcat fierbinte din Infern, pământul L-o-nfiora strigând cu glas tiranic: „Fără-ndurare”, până când copoii Războiului, scăpați din lanț, atâta Vor răspândi hidoasa lor ispravă Că tot pământul o duhni de leșuri Ce-și cată cuvioasa-ngropăciune1. Mai târziu, fantoma lui Cezar își va face efectiv apariția în fața lui Brutus, îngrozindu-l. Tot așa cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
milă de noi!”. Căci până și izbăvirea a devenit nesigură în acest spațiu cufundat într-o beznă de nepătruns, în care invizibilul nu are un trup, un chip, o voce. Cui i se adresează întrebarea din final și apelul la îndurare ce o însoțește? Unei fantome - duhului preotului mort? Unui înger? Din ce e făcut acest invizibil, care nu se poate arăta nimănui și care abia dacă poate fi perceput în zgomotele nedeslușite - ale unor pași, ale vântului - atât de asemănătoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Cristos, care rămîn separate la unirea dintre Dumnezeu și om. Continua să subziste, Într-adevăr, o nuanță adopționistă În cadrul acestei școli, căci unirea dintre Dumnezeu și om nu este văzută ca unirea unor naturi: pentru Diodor, era o unire datorată Îndurării* lui Dumnezeu, În vreme ce pentru Teodor era kat’ eudokian, adică datorată bunăvoinței sau „bunului plac” al lui Dumnezeu. Doar În virtutea acestei uniri care nu comportă amestec se poate vorbi de Fiu ca de o „persoană”46 avînd două ipostaze distincte 47
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu ca pe o monadă, denumită Fiu-Tată (hyiopator). Asemeni soarelui, Fiul-tată radiază căldură și lumină neîmpărțit. Dumnezeu este astfel unul singur, Însă are trei „modalități”: conform cu facerea și ordinea lumii el este Tatăl, conform cu mîntuirea el este Fiul și conform cu Îndurarea este Sfîntul Duh. Condamnînd sabellianismul, ortodoxia a repudiat subordinaționismul lui Origen, stabilind o egalitate Între ipostazele cerești. Teologia antiohiană, căreia i s-a atribuit o tendință adopționistă constantă, a cărei Însemnătate ar consta În evitarea oricărui amestec dintre Logosul divin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sărac(33); sentiment(20); cerșetor(17); ajutor (15); suflet(15); pomană(13); sărăcie(12); tristețe(12); săraci(11); compătimire(10); durere(10); bun(9); iertare(9); om(9); biserică(8); lacrimi(8); bani(6); duioșie(6); Dumnezeu (6); grijă(6); îndurare(6); suferință(6); bătrîn(5); bunăvoință(5); milostenie(5); milostiv(5); sărman(5); silă(5); slăbiciune(5); sufletist(5); cîine(4); dragoste(4); milos(4); oameni săraci(4); orfan(4); bătrîni(3); blîndețe (3); cămilă(3); copil(3); dăruire (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
departe; depopulare; depresie; deranj; dezmăț; distrugere, violență; distrugeri; dreptate; duel; durere, frică; era; eră; eveniment; explozie; fapte; femeie; film; foame; foamete; fortărețe; frate; fulger; fum; Galia; gălăgie; genocid; Germania; gîlceavă; gloanțe; glonț; greutate; independență; interes; a irosi; istorie; ițe; împușcături; îndurare; înfricoșător; înfruntare; înțelegere; lacrimi; lege; lupta; luptă, pușcă; luptător; marți; masacru; mereu; metal; minciuni; mizerie; model; mulțime; muniție; nazism; necazuri; nedreptate; neevoluat; neînțeles; nenorocire; nevăzut; nimic; patrie; patriot; pericol; pistol; plînsete; prăpăd; pretext; primul război mondial; problemă; probleme; pușcă; Putin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dar; decupat; dezamăgire; dezinteres; diferit; dragoste; duce; durere de spate; dureri; dușman; echilibru; fața; în față; feminitate; fioros; fitness; formal; formă; fratele mai mare; furiș; gagică; geacă; geantă; gîrbov; griji; grup; haine; hoț; ignoranță; ignorare; incert; inferior; închis; încordat; îndărăt; îndurare; întins; legătură; lenevie; linii; lovit; lung; marți; mașină; măgar; mărește; melc; mi pasă; mic; mîini; moș; muncă; muncitor; murdar; necunoscut; neglijență; negru; neinteresant; nepăsare; nepăsător; nesiguranță; nevăzut; nimic; nu; o povară; oboseală; obosit; ocolire; ocrotitor; odihnă; oglindă; orb; pată; păr
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ceva; a face; de a face ceva; dorință mare; dorințe; dornic; dragoste; drept; dreptate; duios; durere; elev; evoluție; fericire; fermitate; ființă; fire; fumat; greu; hotărît; ideal; idee; impuls; inexistentă; inteligent; intenție; interes; interesant; încăpățînat; încredere în sine; încrezător; îndrăzneală; îndrumare; îndurare; învață; învățare; învățătură; liberă; a lupta; luptă; luptător; mama; Marcel; mea; merge; mînă; motiv; motivat; motivația; nădejde; nerealizare; nevoie; noblețe; note bune; nu; obiectiv; om; departe; perseverent; perseverentă; personalitate; piatră; plan; poftă; prelegeri; prieteni; profesie; progres; promovare; pură; puteri; rău
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
oricine Ă ce zic? Ă sunt după ea! De n-aș cunoaște setea infinită de tristețe, de n-aș iubi cu patimă tăvălirea în deznădejde, nu m-aș mai putea suferi și mi-aș ucide cugetul fără milă și fără îndurare” (481). În timp, boema invocată aici e stăpânită chiar de corp. Corpul îl va obliga pe Cioran, neeroicul, să treacă de pe marginea demenței în inima precauției. De asemenea, să-i vindece pe alții de sinucidere, după ce-și transformase nefericirea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]