12,158 matches
-
străini pentru a-mi crește copilul, eu nu voi renunța să fiu un om liber. Sunt convins că așa voi servi mai bine România și acesta este singurul lucru care are însemnătate." Cu adevărat senzațional i se și ni se înfățișează romanul autobiografic Zbor spre libertate, scris în engleză (tradus și în românește) de Pia Pillat-Edwards, fiică a lui Ion Pillat și soră a lui Dinu Pillat. Prin intermediul unor personaje numai în mică parte imaginare, ea descrie fuga din țara ocupată
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
sale și în această direcție este sesizată intenția inovatoare a scriitorului, mărturisind el însuși că vrea să creeze "O poezie neagră, o poezie dură,/ O poezie de granit", de esență romantică. Tendința poetului, observă I. Oprișan, este aceea "de a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă Complotul bubei (Conjurațiunea leproșilor) - sau de a da contur perisabilității materiei
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
operat. Cartea continuă însă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Autorul-personaj călătorește mai departe către Elada lui în care realitatea istorică și ficțiunea, mitul și comentariul s-au amestecat; și iese în fiecare seară pe faleză pentru a ne înfățișa graficul anotimpurilor schimbătoare. După sfârșitul de iarnă vine o noapte care "miroase a mare, a primăvară și a singurătate", apoi, explozia verii, într-un iulie torid, urmat de solarul august și de o toamnă ploioasă... Proiectul și curgerea cărții nu
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
care provoacă admirația sau suscită interesul scriitorului. Petru Dumitriu e în căutarea întâmplărilor camuflate și spectaculoase, a cazurilor anormale, iubește excentricitatea, fie ea pozitivă sau negativă. Lumea aristocrației românești este extravagantă în sens negativ și pasiunea cu care scriitorul o înfățișează e evidentă. Mai rămân detaliile, observate atât de comentatorii din epocă, cât și de cei de după 1990, și condamnate după două raportări fundamental diferite. Însă, tendențiozitatea alegerii momentelor temporale nu e stridentă în aceste două prime volume pentru că e abil
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
s-a înscris pe o poziție medie, între inflexibilitatea unor Alexandru Ghika, Mircea Nicolau, Grigore Caraza, Marcel Petrișor, Mihai Buracu (ultimul, severinean, deci concitadin și bună cunoștință a eseistului) și docilitatea unor Valeriu Anania ori Victor Biriș. Pozitivă ni se înfățișează circumstanța că, deși l-a studiat pe Marx, prin prisma unei normale curiozități culturale, filosoful nostru n-a devenit, la ieșirea pe poarta închisorii, un promotor al marxismului. Ceva mai decepționantă ar putea fi socotită o prudență exagerată, evitarea, de
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
După gravul eșec al unor șiruri de edili de a-i restitui vestigiile istorice - sau, măcar de a-i păstra fizionomia. Scump, cândva în sentiment, a devenit acum exorbitant de scump pe metrul pătrat. O fotografie luată de sus ar înfățișa din nou o urbe lipsită de oameni, dar înțesată de automobile, ca de o gigantică invazie de goange "bară în bară". Iar pe fiecare arteră comercială o agenție de schimb valutar, o farmacie, o bancă și un market. Străinul în
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
verdeață și răcoare, perspectiva se lărgește treptat, în spațiu și în timp, prin cercuri concentrice având în centrul configurator un personaj-cheie. Utilizând cu dexteritate și în mod creativ stilul indirect liber și pe cel direct legat, alternând persoanele gramaticale și înfățișând "eroii" din exterior sau dinlăuntrul lor, autorul face să crească volumul și complexitatea unor ficțiuni sprijinite pe câte o axă narativă și caracterologică. Ponderea faptelor, structura obiectivă a lumii epice sunt, așadar, marcate și influențate de psihologia, morala și comportamentul
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
ele există; în închisoare va zgâria cu o sârmă pe suprafața săpunului dată cu DDT literele din care se compun numele unor filosofi, numai pentru a le vedea). Tocmai de aceea, autoportretul său, lipsit de un frison existențial, ni se înfățișează ca un produs exclusiv livresc. Este un autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figura umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Un mod luminos de asumare a suferinței Tânărul Nicolae Balotă ne
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
propriile sale trăiri. Un scriitor despre care am fi putut crede că va folosi toată viața persoana a treia utilizează acum în mod curent persoana întâi. O instituție ni se revelează ca un om. Și ce om! Așa cum ni se înfățișează acum, când nu mai ezită să vorbească despre sine, să evoce întâmplări de altădată sau să-și portretizeze semenii care au re-pre--zentat ceva în viața lui, Nicolae Balotă ne impresionează prin modul luminos de a-și asuma tragedia, prin voința
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Emmanuel și a unei largi încrengături care cuprinde nume de rezonanță istorică, precum Brâncoveanu, Suțu, Epureanu, la loc de frunte situându-se poeta Anna de Noailles și scriitoarea Martha Bibescu. Dar să vedem lucrurile mai de aproape, așa cum ni le înfățișează, cu metodă, Cornelia Ștefănescu, servindu-se de amintita ediție a scrisorilor. Prietenia lui Marcel Proust cu români a luat amploare în jurul anului 1900. Scriitorul, care se știe că frecventa cu o mare plăcere "la haute société", a fost atras de
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
a căror dreaptă cumpănă depinde propășirea țării. Revoluția franceză descoperise cetățeanul, sora ei de mai tîrziu lasă în urmă onorul. Ceea ce nu înțelegea Alecsandri, atunci cînd condamna schimbarea de sex prin care onorului i se dă "o natură muieratică", e înfățișat "în poale lungi" și botezat onoare, este virajul de mentalitate pe care limba, formă fără fond, în felul ei, îl anticipează. Onorul vremurilor vechi devine demnitatea vremurilor noi, un merit care e tot atît al celor care-l recunosc pe
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
cărții omagiale dedicate lui Victor Rebengiuc), proliferează în schimb mentalitatea că teatrul "începe și sfârșește cu noi". Urmările unei astfel de "împăcări cu sine" se pot constata în multiple planuri, iar în timp pot deveni catastrofale. Căci ele nu se înfățișează decât ca niște moste ale suficienței și lipsei de har, nefiind altceva decât un produs păgubos a ceea ce se înțelege prin a-ți fura singur căciula. Dar să nu ne speriem prea tare atâta vreme cât publicul de teatru nu încetează să
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
Gheorghe Grigurcu Aurel Pantea e un poet care are aerul a ști totul despre poezie. Departe de-a mai înfățișa un caracter spontan, aceasta se elaborează ca o "serbare a intelectului", conform faimoasei formule a lui Valéry, ca o strădanie a unei autooglindiri exhaustive în care cunoașterea de sine apare ca o proprietate a substanței înseși. Sensurile sunt infuzate în
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
propriei minți. A ieși în afara conștiinței tale descriind un personaj de sus sau din interiorul minții lui este o procedură vicioasă: îi atribui propriile gînduri. Cine rămîne fidel acestei reguli va constata că nu are altceva de făcut decît să înfățișeze cît mai fidel fluxul conștiinței proprii. Acest flux nu e alcătuit decît din amintiri și din impresii prezente, cu remarca că adevăratele amintiri sunt numai cele involuntare, adică cele care îți vin în minte împotriva voinței. Rezultatul? A scrie cu
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
fluxul conștiinței proprii. Acest flux nu e alcătuit decît din amintiri și din impresii prezente, cu remarca că adevăratele amintiri sunt numai cele involuntare, adică cele care îți vin în minte împotriva voinței. Rezultatul? A scrie cu adevărat înseamnă să înfățișezi exact, respectînd lanțul sinuos și imprevizibil al memoriei, modul în care îți apare per-sonajul în cîmpul amintirilor tale. În felul acesta, vei avea acces la singura lume adevărată: cea a memoriei involuntare. Aceasta memorie echivalează cu durata pură a vieții
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
care i-au consacrat faima. A cunoscut iubirea și a pierdut-o, într-unul din războaiele din Balcani. S-a retras într-un turn (sau far) ca să-și îndure în singurătate suferința, întrebările, pierderile. În spațiul închis, izolat al turnului, înfățișat ca o curiozitate a locului de vocea feminină care le oferă turiștilor turul orașului, el își duce propriul război cu sine. Rememorează ce a trăit, încercând să transpună în fresce pictate pe pereții circulari toate ororile văzute, pe care fotografiile
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
lui dovedește cum talentul, jucînd feste posesorului, îl poate atrage într-un neînfrînat șuvoi de cuvinte. Iar George Bondor tocmai asta face: oprește șuvoiul și păstrează numai matca în care a curs șuvoiul. Matca gîndirii lui Nietzsche, așa cum ne-o înfățișează exegetul în Dansul măștilor, constă în două idei coordonatoare: voința de putere și interpretarea. Ciudățenia acestor noțiuni este că, departe de a fi niște atribute strict umane, ele definesc întregul univers. Nuanța aceasta e capitală: ne-am obișnuit să credem
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
se nască pe el viața. Probabil că aceasta și făcuse să fie socotit principalul scop al creației. Vom vedea. Cu și cu telescopul lui lansat în spațiu de americani Universul nu a devenit numai ceva rațional, dar el ni se înfățișează drept ceva cu totul și cu totul fantastic,... câteodată chiar irațional, cum pare față de un roman ordonat scris, un poem dereglat, nebunesc, a la Lautreamont... Și continuă,... va continua să ni se arate astfel prin imaginile luate de la distanțe incomensurabile
Hubble by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8605_a_9930]
-
a făcut un implant de cristaline la ambii ochi. În minte îmi este vie imaginea ta după acea intervenție chirurgicală: erai euforic, pluteai, nu încetai să te bucuri de lume, de culorile ei debordante, de splendorile ei care ți se înfățișau în toate culorile posibile. Voi nu bănuiți, spuneai, cât de colorată e lumea!" Cum ți se pare, Ianoși, lumea la optzeci de ani ai tăi? Dar viața? Îți place viața? Nu am un simț plastic dezvoltat. Mama mă ironiza: cum
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau de la o ediție la alta, de la național la municipal și viceversa. Se năștea, astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
Doina Ruști Se spune că un brutar din Dudești, pe nume Tudor, a vrut să vadă Veneția. A pus ban pe ban și într-o vară s-a înfățișat în Piață Sân Marco, tuns, frizat și îmbrăcat cu hainele lui cele mai dragi. A privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
adeziune la comandamentele regimului comunist și atît. A nu-i recunoaște nici cel mai mic merit lui Nae Ionescu, mentorul unei impresionante pleiade intelectuale, a-l minimaliza la sînge pe Mircea Eliade, din mai toate punctele de vedere, a-l înfățișa caricatural pe Cioran drept exclusiv o figură de fioros extremist mi se pare un reducționism inacceptabil. Să revenim însă la Magda Ursache. D-sa incriminează - și bine face - carențele de informație ale unor tineri în legătură cu perioada comunistă, pe care, uneori
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
sub semnul moderației și al fermității, cum lui însuși îi place să spună atunci cînd i se cere să numească o deviză a atitudinii sale ideologice. Iar dialogurile de față, întinzînu-se pe durata a nouă zile de discuții necenzurate, ne înfățișează un Vladimir Tismăneanu perfect cuplat la realitatea românească. E uimitor cum un intelectual stînd mai tot anul în SUA poate avea o priză atît de amănunțită la scena vanităților politice românești. În privința arenei zădărniciilor publice din țară, Tismăneanu e un
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
dans pus în scenă la București, dar mult mai amplu. Nu cunoaștem baletul Coppelia, montat la Timișoara, care oricum reprezintă reluarea unei teme vechi, tratată probabil într-un spirit nou. Dar, în spectacolul Urban Kiss totul este contemporan. Ni se înfățișează aici modul cum este privită astăzi viața citadină, cu neliniștile, căutările, aspirațiile ei și cu umorul specific. În mod cât se poate de potrivit, Răzvan Mazilu și-a asociat, pentru aspectul vizual al spectacolului, doi plasticieni de ultimă generație, pe
URBAN KISS sau CUM RENAȘTE O COMPANIE DE DANS by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8637_a_9962]
-
Gheorghe Grigurcu N. Steinhardt este pentru Ioan Pintea un spirit tutelar. Revelatoare ni se înfățișează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiția de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiția de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simțămînt de neîmplinire, de insuficientă vrednicie al
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]