1,020 matches
-
în condițiile în care traiul în România sfârșitului deceniului al 9-lea ajunsese de-a dreptul dramatic prin lipsa cvasigeneralizată a produselor și serviciilor minim necesare unui trai civilizat (lumină, căldură, pâine, carne etc.). Mai întâi era prezentate, cu amănunte înfiorătoare, cazuri de femei care îți pierduseră viața în urma unui avort ilegal: Dincolo de lacrimi (10/1986, p. 11) - mamă 31 de ani, 7 copii, face avort ilegal și moare; Prea târziu (10/1988, p. 11) - R.T., 27 ani, mamă a 3
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în vecinătatea cailor o liniște pe care oamenii nu i-o mai pot da. Caii devin noii săi prieteni Are ocazia să întâlnească un făptuitor al revoluției, acesta îi devine o bună bucată de vreme, chiar companion. Îi relatează secvențe înfiorătoare din filmul revoluției unde el jucase rol de actor. Era unul din ticăloșii care aveau rolul de a scoate omul rus din matca firescului său natural, din proprietatea sa. Una din secvențele pe care le trăise și pe care le
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
că avusese parte de el un nazist. Însă Micheline, care nu duce lipsă de inițiativă, se folosește de această mică înfrângere pentru a obține, câteva zile mai târziu, o măruntă victorie asupra ocupantului: reușește să alunge de la o fermă "un înfiorător soldat SS mic și plin de coșuri". Îi ordonă pe un ton autoritar soldatului care silise o bătrână amărâtă, amenințând-o cu pistolul, să-i dea niște ouă și niște unt să iasă: "Raus!". Când soldatul, roșu de mânie, o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
niște evenimente de acum 90 de ani și atât de controversate? În realitate, nu evenimentele le interesează, ci modul cum ar putea fi ele exploatate din punct de vedere politic și diplomatic. Fără discuție, evenimentele au fost de un tragism înfiorător din punct de vedere moral, ele nu pot fi decât condamnate. Dar ce să caute morala aici? Așa cum am mai spus și cu altă ocazie, morala în politică, mai ales la nivelul intereselor și al relațiilor între state, devine un
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
echipă kamikaze la un moment crucial, dispus să aplaud cu decentă căderea schelelor roșii În osuarul de bizară memorie. - Am ocolit cu grijă spectrul nr. 42/90 Legea discordiei naționale, mediul ciontolitorilor de avantaje și Întuneric de adăpost al crimelor Înfiorătoare, eufemistic numită „a recunoștinței”. - Aduc aminte că sunt tatăl tânărului poet Alexandru Malin Tăcu „asasinat În regimul comunist pe considerente politice”, „cu mari merite legate de promovarea democrației În țara noastră”, (citez din arhive prestigioase), „vestitor al Revoluției” după cum remarcă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
altă parte îi plăcea să petreacă, plănui să fure banii servitorilor. Surprins în timpul operației, îi omorî pe amândoi. Dar zgomotul luptei și țipetele victimelor deșteptă pe bătrâna mamă a lui Venescu, care ieși să vadă ce se întâmplă. Bătrâna, văzând înfiorătorul spectacol, începu, firește, să țipe. Venescu pierdu capul și alergă după femeie, pe care o ajunse în camera de culcare, și-i înfipse cuțitul de mai multe ori. Copilul, deșteptat din somn, văzând drama, începu să plângă și să roage
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
l-au avut Bucureștii până azi. (Id., ibid., foiletonul LVII, AD., nr. 11 972, 4 martie 1923, p. 2.) Pagina 175 A fost eliminat din versiunea finală „spectacolul“ oferit de „fioroasa crimă din Tabaci“: Sus în odăi era un spectacol înfiorător. În odaia servitorilor, rândașul și femeia lui, români din Transilvania, amândoi zăceau uciși și într-un lac de sânge. Într-una din camere altă dramă: bătrâna mamă a directorului era măcelărită, tot la fel și băiețelul mai mare al directorului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fi cedat cu atâta ușurință ispitirilor satanei. Colegiile noastre masculine și feminine îi primesc cu precădere pe fiii burgheziei care plătesc, în timp ce sfinții, fără a-i neglija pe aceștia, își îndreptau atenția cu precădere spre cei săraci. Acum, în situația înfiorătoare de după război, care se resimte de foamete și de toate celelalte mizerii derivate din cei 6 ani de distrugeri și jafuri, clerului catolic diecezan și religios i se înfățișează, într-un moment mai mult decât decisiv, ocazia prielnică pentru a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a făcut rost de o căruță, care a fost încărcată cu puținul folositor ce-a încăput pentru lunga pribegie spre necunoscut, în care plecam pentru a ne salva, lăsând în urmă aproape
UN REFUGIU TRIST. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
femei, care, toate, semănau cu Maria lui. Dar un neastâmpăr bolnav Îl goni și de acolo. În fiecare zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și ele pline de aceleași sunete Înfiorătoare, ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ șiau sufletul... Petrecu deci noaptea cu coșmarurile lui, Încăpățânându-se să doarmă, deși de fapt era mai treaz decât În cea mai desăvârșită stare de veghe. Apoi, spre dimineață, ațipi ușor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dință.“ Multe nopți petrecu Rishawa văzându-se parcă aievea aruncată pentru totdeauna În tainițele cetățuii din Gundelfingen. Odinioară reședință a familiei ducale, astăzi era un ultim loc de apărare și refugiu și o Închisoare temută despre care se povesteau lucruri Înfiorătoare. Nimeni nu tulbură Însă liniștea domnului ministerial Hildebrand și a soției sale. Cu timpul, Adelheid se obișnui cu ei, și ei cu Adelheid. Părintele Anselm o Învăță să scrie și să citească, la cererea ducelui. Copila era isteață și În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
părere ai de ministerialul Eglord din Opfingen? — Eglord? Fără Îndoială e un tânăr ambițios și, după câte știu, nu e dintre cei care ar intra printre primii În Împă răția Cerului. E foarte crud, umblă zvonuri că se petrec lucruri Înfiorătoare În pivnițele castelului lui. Se aude și despre tot felul de orgii... despre care te sfiești și să vor bești. În sfârșit, nu mi-aș da fata după un asemenea pretendent, asta e clar. Dar chiar să-l trădeze pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soarbă o Înghițitură. În acea clipă se auziră pași pe scară. Pași grei care se apropiau. Ușa se deschise și În pragul ei apăru ministerialul Eglord. În lumina mohorâtă a dimineții, ochii lui albaștri și reci păreau Încă și mai Înfiorători. Purta o tunică de catifea vișinie, scurtă până la genunchi. Sub ea se zărea o că mașă fină din pânză de Flandra, cu guler plisat. N-avea spadă la cingătoare, doar un cuțit scurt de vânătoare cu prăsele de fildeș, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Tu, care le cunoști pe toate, inclusiv gândurile noastre, știi prea bine că n-am păcătuit cu nimic față de Tine, că suntem toți nevinovați. Da, vor fi fiind printre noi și ticăloși, precum sunt eu. Dar de ce permiți o moarte înfiorătoare, planificată prin gazare, la Auschwitz și în toate celelalte lagăre ale morții? De ce gulagurile, pogromurile, canalul Dunărea-Marea Neagră, Periprava, închisorile comuniste și deportările în Bărăgan?? De ce, Doamne? Ai zis: Milă voiesc, iar nu jertfă.(Matei 9:13) Eu am crezut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe viață?? Nu, prădătorii nu fac dovadă că l-ar întrece în cruzime pe "homo sapiens". Ei ucid pentru a mânca, pentru a supraviețui. Pe câtă vreme Omul, "produsul" creației divine, are față de vietățile Terrei un comportament subanimalic, deoarece manifestă un sadism înfiorător. Omul chinuie și torturează animalele pentru plăcerea sa personală și egoistă. este o satisfacție cu repercusiuni nefaste atât asupra stării de sănătate, cât și asupra longevității pensionarilor de după gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Fiind slăbuță și bolnăvicioasă, patronul a trimis-o pe bapțea acasă. Obligată să-și vândă căsuța în care stăteau, pentru a face rost de bani, s-au mutat într-un imobil cu chirie într-o hărmălaie insuportabilă și un haos înfiorător. Imaginați-vă: douăzeci de locuințe la parter, douăzeci de familii cu părinți, copii, bunici, socri, cuscri și alte soiuri de rubedenii. În curtea strâmtă era o zarvă perpetuă: strigăte, plânsete, râsete, înjurături și văicăreli, încât odihna și liniștea erau surghiunite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Memento mori"? Erau o trecere în revistă a propriei sale existențe și un adio luat cu ură și dispreț față de specia umană? Față de Homo Sapiens? Nu-mi pot da seama. Ceea ce știu cu siguranță e faptul că dezlănțuirea de urlete înfiorătoare îi deranjau și pe vecini, care se întrebau dacă nu cumva câinele a turbat dar mai ales o supărau pe stăpâna lui. Cu excepția bucății de mămăligă unsă cu ulei, Haiduc nu mai primea nimic. Absolut nimic. Seara îi dădeam porția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o fracțiune de secundă, Haiduc s-a tras înapoi, lanțul a dezechilibrat-o pe bunica, iar lovitura năprasnică a transformat în așchii botul sărmanului câine din care țâșnise un val de sânge cu spumă în același timp cu un urlet înfiorător. Câinele făcea eforturi disperate și neputincioase pentru a scăpa. Chiar în starea în care se afla, năucit și cu botul complet sfărâmat, încă se mai lupta. Reușise chiar să o miște pe bunica de la locul ei și s-o târâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
neorânduială, care se ridicase înspăimântat în creștetul capului... Două ființe foarte apropiate bunica și nepotul stăteau sub imensa cupolă a cerului albastru, de unde veneau neîntrerupte pale de aer fierbinte, care-ți frigea pielea. Participasem la un ritual de o cruzime înfiorătoare. Mă simțeam atât de copleșit, de neputincios și inutil, încât lacrimile îmi șiroiau pe obraji fără voia mea. Monstruos! Din poziția în care se afla acum Haiduc de pe botul făcut țăndări de loviturile nemiloase ale călăului se dezvelise un rest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
uriaș cărbune incandescent. Terifiant. Sfârșitul unei planete, al unei lumi, al unei civilizații. Catastrofă cosmică. O nimicire totală și ireversibilă. Vânturile ridică din apele secate legiuni de vietăți microscopice, zburătăcindu-le în vârtejuri bezmetice, urieșești, peste întinderile nesfârșite, devenite cimitirele înfiorătoare ale vietăților terestre... Din știoalnele otrăvite, din pâraiele secate, din mările ceanurate, lipsite în mod brutal de elementele specifice vieții, până în străfundurile Gropii Marianelor -, umplută cu o monstruoasă ciulama oceanică, sinistra Apocalipsă universală trecea în neființă, metodic, sistematic și diabolic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici, trezind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
superioară de pe planetă erau nemții. Rasa ariană! Supraomul! În rest, popoare și națiuni inferioare, nedemne să facă umbră pământului, trebuind gazate și apoi arse în crematorii pentru a curăța Terra de acest balast subuman. Aproape toți cei intrați pe poarta înfiorătorului lagăr Auschwitz nu au mai văzut lumina zilei niciodată. Doar murind au devenit liberi. Cum? Sub formă de cenușă; încât monștrii aceia cu chip de om care-și făceau cruce, care-și botezau copiii și care participau la sfintele slujbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de regres catastrofal la nivel planetar al speciei umane. Pe scara dezvoltării societății omenești, făceam un regretabil, incredibil și nemeritat pas înapoi, în vremurile apuse, cețoase ale istoriei omenirii. Păream niște mutanți enigmatici, trezind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
romanul lui Victor Aciocîrlănoaiei este o nouă mărturie a încrâncenărilor istoriei recente, a avortării unei noi utopii, cea mai sângeroasă din câte i-a fost dat omenirii să îndure vreodată.. Este o reușită transfigurare artistică a unei experiențe de viață înfiorătoare. Vasile Ghica * * * "Dumnezeu a murit în Bărăgan" este mai mult decât cartea unei copilării furate, mai mult decât cronica unei perioade negre din istoria României și a unui șir de încercări crunte prin care au fost siliți să treacă cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nu primea biberonul, acum dă ochii peste cap și-și mișcă codița fericit. Dar Începe și reversul medaliei. Laptele e pasteurizat, dar e de vacă și ca atare, are deranjamente stomacale. Încercarea, doar verbală, de a-l da, stârnește țipete Înfiorătoare din partea Sănduței. Mai mergem puțin și mă hotăresc. Cobor din mașină cu mielul, cu sticla de lapte și cu biberonul și intru În curtea a doi bătrâni. Aceștia refuză cadoul, determinați probabil și de faptul că Sănduța mă Întovărășea plângând
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]