2,013 matches
-
lângă ea și-a dat seama că nu mai este singură sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
Gh. Florea, întemnițat între 1959-1964, pentru „activitatea contra clasei muncitoare”. Și în această privință, cartea servește drept studiu memorialistic. Foarte reușită este și scena în care, câțiva copii își fac felinărașe din pepeni, cu lumânări înăuntru și înconjoară biserica noaptea, înfiorați de mister și de bucuria că au meșteșugit ceva singuri. Se știe că în copilărie, cei mici iau în stăpânire locurile unde se simt bine și se joacă, mai bine zis, locurile unde au deschis ochii. Un astfel de loc
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
o foarte apreciată învățătoare-profesoară, Mioara Buică, oferindu-mi CD-uri cu fotografii ale lecțiilor ținute cu copiii și părinții lor la casa în care m-am născut, sau la școală, ca un omagiu adus scrierilor închinate sătenilor. Mi s-a înfiorat inima văzând panoul cu fotografia și citatele din scrierile mele la care copiii îmi ofereau flori, așa cum am primit de-a lungul carierei mele de dascal. Tot ea m-a invitat la un frumos spectacol-concurs interjudețean cu tema Drăgaica pe
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
cireșul chiar se sperie și crede că o să moară. Și-atunci face repede pui. Lasă urmași la poalele lui. Natura asta e plină de miracole. Totul e să le vezi”. Din depărtare se-aude un tunet. Pădurea pare că se înfioară și începe să se frământe ușor. "Nu, n-o să vină ploaia acum. Molidul are încă coroana deschisă. Când simte că vine ploaia, își ridică ramurile, ca să se apere”. Moartea căprioarei S-a născut aici, la Lupeni. A copilărit însă la
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Bate vântul în cetate Spulberatele iluzii Zornăie în noapte scuzii Conturile vinovate Intră lupii în agora Și semnează la edicte Pedepsind pentru delicte Viața mieilor cu ora Toate astea înfioară Fac să tremure supușii Nopțile-ndărătul ușii Tace orișice vioară Cei mai mici datori să strige Că avem democrație Azi îți vine rândul ție Să alergi pe catalige Foaie verde libertate Cât ești de originală Una pe-alta mâinile se spală
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342242_a_343571]
-
bătrâni, rămuroși, rămășițe ale pădurii ce îmbrăca în vremuri de mult trecute malurile Lacului Mare. Umbra care se intensifică o dată cu lăsarea întunericului și concertul păsărelelor ce se pregătesc de culcare îmi dau senzația de început de lume, iar singurătatea mă înfioară! De fapt aici nici nu sunt alei, sunt poteci ce se strecoară printre copaci și tufișuri. Totuși, din loc în loc încă mai sunt băncuțe pe care stau îmbrățișate cupluri ce caută izolarea. Pe una din aceste băncuțe căutăm și noi
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
Horodi m-a făcut să mă întâlnesc (printre altele) cu trecutul, cu farmecul amintirii unor existențe ce nu mai sunt și nu vor mai fi... Greu de pus în cuvinte lumina și umbrele culorilor pictoriței. Dar meșteșugul și talentul ei înfioară, aduce lumi ascunse în prim planul lumii, în straturile sensibile ale sufletului și minții. Ușa asta albastră, din recentul tablou din „a doua viață”, m-a făcut să redeschid și ușa pe care e scris, în internet, numele Pictoriței. Am
CONCERTUL CULORILOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342577_a_343906]
-
nou această vară Într-un hățiș de praf, de nori și fumuri, Iar teii n-au mai dăruit parfumuri Și macii-au ezitat să mai răsară. Stau florile pierdute între drumuri, Lumina stelelor nu mai coboară, Nici valurile nu te înfioară, Iar mării nu mai poți măcar să-i murmuri. Vedem că nu mai zboară nici lăstunii Prin aerul încremenit, de piatră Și nu mai pâlpâie deloc tăciunii, În anotimpul fără rost și vatră. Doar noi rămânem, tot mereu, nebunii Ce fac
LĂSTUNI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342722_a_344051]
-
îi azvârlise două sute de milioane...și un șut în fund. Acum avea 58 de ani...Ce va face după ce vinde magazinul? Iar șomaj? De data asta, dat afară chiar de el însuși. Ideea că se dă singur în șomaj îl înfioră. Se pomeni murmurând: --Două sute de milioane. Cumpărătorul îl privi cu gura căscată. E nebun, sau glumește? Îngăimă derutat: --Vorbiți serios? Mi se pare cam puțin. --Atât am spus, atât rămâne, dacă vă convine. Au încheiat rapid actele, cumpărătorul plătind
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
Mi-a fost greu să te prind, Să te conving ca să rămâi cu mine. Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc... Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te-aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor, Mi te imaginez
FEMEIE-CĂPRIOARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341152_a_342481]
-
Să te conving ca să rămâi cu mine. Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc... Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te-aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor, Mi te imaginez tăcut Și-mi pare că, De mii
FEMEIE-CĂPRIOARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341152_a_342481]
-
perceptibil, un abur cu miros acrișor. Lămpașul pâlpâia pe oglinda de zăr și desena, gălbui-roșiatică, o semilună. În vatră, zgândărat de Unchiu, focul împroșca în penumbră scântei. Mi-am petrecut brațul stâng pe după ciubăr și m-am lăsat în genunchi. Înfiorată de răcoarea muntelui, palma dreaptă a străpuns străgheața încet, prin acea semilună ce părea că zvâcnește. Străgheața s-a despicat, mi-a cuprins brațul tot mai adânc înfipt; zărul ieșea pe lângă braț, fierbinte, înroșit de o flamă înaltă ce tocmai
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
gânduri, nu a simțit vreun sentiment de compasiune față de cimitirul de victime pe care l-a lăsat în urma lui. A plâns doar când a aflat că i se va lua gradul militar. Copil de trupă al Securității, Vișinescu s-a înfiorat doar când și-a dat seama că a ajuns orfan. Căci Securitatea i-a dat nu doar o haină militară, ci și un sens, singurul sens în viață. Restul, fleacuri! Așa și dl. Iliescu. Știu că mulți dintre cei care
Morții lui Nea Nelu Vișinelu () [Corola-blog/BlogPost/337943_a_339272]
-
ști, de a cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o
IN CAUTAREA IERUSALIMULUI SPIRITUAL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344231_a_345560]
-
visez, cu versurile cochetez... dar n-am palat și nici cămile, doar dragostea ce-ți aparține! CINE EȘTI? Ești iubirea mea profundă, dintr-o zi caldă de vară, te doresc cu duioșie și mi-e inima ușoară. Vocea ta mă înfioră, zâmbetu-ți mă cucerește. zi de zi te doresc iară, simt cum sufletu-mi tânjește. Ochii tăi adânci și tandri, sunt frumoși ca două mure și îmi amintesc de vremea când ne plimbam în pădure. Gura ta mă fascinează și-mi
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
135 din 15 mai 2011 Toate Articolele Autorului Blaj, 15 mai 1848.... 15 Mai 2011. Patruzeci de mii erau atunci Pe Câmpia Blajului românii Și Dumnezeu din cer le da porunci, Aici să fie pentru veci stăpânii! Și-acum se înfioară Munții toți De sfânta lor aducere aminte, Cum trece IANCU tânăr printre Moți, Cu vorbele mulțimea o aprinde... ............................................................. Dar liniștea-i acolo îndestulă După atâtea aprige furtuni, Sub Crucea Lui, de veghe sus pe Hulă, Doar Aerul îngână rugăciuni... Dă-
CÂMPIA LIBERTĂŢII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 135 din 15 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344296_a_345625]
-
mâna încercând să iau conturul acestei liniști sufletești surprinzătoare și m-am trezit că îmi sărută palma și-mi alintă gleznele netezindu-mi drumul sub tălpi, pentru o cale pe care nu o cunoșteam încă. Simțeam tot trupul cum se înfioară de plăcerea mângâierilor tandre...era o minune, un dar, o necesitate a fiecărei clipe în care voi poposi de acum înainte”. “Azi, mă simt împlinită pentru că o parte din vis, s-a realizat” Deși în adolescență visa să devină medic
GABRIELA PETCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344306_a_345635]
-
găsesc ceva ce nu se valora prin utilitatea lui, sau ca măsură pentru alte lucruri, ci, pur și simplu, prin sine însuși. Astăzi, când elevii mă întreabă de ce trebuie să studieze filozofia sau literatura dacă nu servesc pentru nimic, mă înfior. Exact din acest motiv am decis să studiez la Universitatea Complutense din Madrid, în cadrul Facultății de Filozofie, unde literatura, limba și filozofia se uneau din nou, deoarece cursurile erau situate în aceeași clădire cu cele ale Facultății de Filologie. Poate
INTERVIU CU FILOZOFUL MADRILEN HÉCTOR MARTINEZ SANZ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344270_a_345599]
-
au niște bani și după aia plecăm... -Gică uită-te și tu...ce cer albastru parcă nu a mai fost așa albastru niciodată...! Gică aruncă privirea în sus și se minună și el de acel albastru, dumnezeiesc de albastru... Se înfioră, poate de la ger sau poate de la o senzație ciudată și nedefinită a necunoscutului eliberator în care urma să se arunce...Gică a rămas pe gânduri circa trei secunde după care își reveni și se răsti la Vasile: - Termină cu romantismul
POVEȘTI DINTR-O VREME (2)- REVOLUȚIONARUL GICĂ(4) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343916_a_345245]
-
singuratic ce-i margine de mare Și sărutări fugare primesc, mereu grăbite, Nisipuri mângâiate de razele de soare. Acolo-n legănare te văd plutind o clipă Văratică iubire în abur străveziu, Venind din neștiuturi pe-a vântului aripă Să-mi înfiori simțirea secundei de târziu. Ne ducă-a mării valuri spre locuri neumblate Cu lumi unde-s palate de aur și mărgean, Ca în iatac de vise, dorințele curate Să-și facă înplinitul în dulcele alean. Iar de o vrea Măritul
LA MARGINEA MĂRII de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343944_a_345273]
-
să zboare și cântă a veșnicie, pe când singuri, cu sufletele deschise, visăm că atingem zarea și cu brațele întinse vrem să cuprindem marea, în care amintirile noastre se leagănă și se înalță în vântul de seară, cum numai trandafirii știu, înfiorați de un sărut! SEMNUL ÎNGERULUI Când va fi, nu vreau să știu dinainte, ci doar să lunec precum frunza de aur, pe apele râului străjuit de arini - spune bărbatul îngândurat, în timp ce privește Cerul înalt!... Când va fi, vreau să mă
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
slavă semnu-acesta - șoptește Îngerul și-apoi, dispare în cireșul înflorit, lăsând în urmă o mireasmă vie și o adiere de petale albe! Totul s-a petrecut prea repede, încât nici nu am văzut semnul Îngerului - strigă bărbatul întristat, în timp ce vântul înfioară apa și arinii tineri!.. Nici eu n-am înțeles nimic - suspină-n zori femeia, în timp ce-și scutură petalele din părul nins și vede vălul fumuriu cum se scurtează încet, de la un capăt!... --------------- Iuliana PALODA-POPESCU Din vol." Semnul Îngerului
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
realitatea concretă așezată înaintea ochilor noștri. Ne-am văzut iarăși în Hawaii-ul acela închipuit ca un ideal al exoticului, al raiului florilor și palmierilor, cu largul orizont al oceanului Pacific, unduind în spectaculoasele lui valuri, străjuit de plaje colorate și înfiorat de apusurile soarelui, cu vulcanul Kilauea în aproape permanentă erupție, cu coronițele și salbele de flori purtate de frumoasele fete mereu cu zâmbetul pe buze, cu cămășile înflorate ale bărbaților, cu ukulelele lor, acea chitară miniaturală și încă multe altele
REÎNTÂLNIREA CU INSULELE HAWAII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342744_a_344073]
-
la porțile încă închise ale plăcerii. Răspunzând, Miruna întinse cu îndemânare mâna să-mi prindă cu putere nebunaticul, în timp ce își ridică puțin fundul și-l potrivi pe făgașul plăcerilor incomensurabile. Își mișca trupul atât de măiestrit și agil, încât mă înfiora. Cu mâinile sprijinite de copastia bărcii, dansa un dans numai de ea știut, deasupra neastâmpăratului de nebunatec. Îi auzeam gemetele de plăcere, vorbele spuse cu drag și multă satisfacție. Și iar se apleca asupra mea, și iar se ridica... ca
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
ciripit de apă... de-al nopții gând pare curtat Mirosul florilor e sacru, se simte-ntruna pe pământ al tău parfum e dus de vânt... În pașii ce îi număr astăzi rămaseră ca o himeră o respirație, un sunet, o înfioare efemeră Un sărut-o-nfiorare, o voce-un ciripit, *Erinnerung PETER MOSER·THURSDAY, OCTOBER 8, 2015 Nicht mehr dein kuss Nur noch ein kribbeln. Nicht mehr dein ton nur noch ein klang Nicht mehr dein duft nur noch ein hauch es bleibt
MEMORIE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343253_a_344582]