1,702 matches
-
-l zgâlțâiseră? Primeam scrisori din partea cititorilor care mă interogau cu Îngrijorare, cerându-mi să devin ghicitor. Purtând Încă În memorie Răscoala Boxerilor chinezi de la Pekin, din 1900, luarea ca ostatici a diplomaților străini, dificultățile corpului expediționar, confruntat cu bătrâna Împărăteasă, Înfricoșătoare fiică a Cerului, ei se temeau de Asia. Persia va fi fost oare diferită? Răspundeam cu hotărâre „da”, având Încredere În democrația care se năștea. Într-adevăr, tocmai fusese promulgată o Constituție, ca și o cartă a drepturilor cetățenești. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de armă se apropiau. Dintr-odată, am fost cuprinși de un fel de freamăt. Degeaba ești pregătit, degeaba te afli la adăpostul unui zid, spectacolul unei mulțimi dezlănțuite, care cere sânge și Îndreaptă spre tine, reprezintă, probabil, experiența cea mai Înfricoșătoare dintre toate. Din instinct, am șoptit: — Câți sunt? — O mie, cel mult o mie cinci sute, răspunse Fazel cu glas tare, limpede și liniștitor. Apoi adaugă, ca un ordin: Acum e rândul nostru să-i speriem. Le ceru ajutoarelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
terifiată de vorbele sale, nu avem de ales, chemăm ambulanța. Plânsul lui mă urmărește în timp ce scot câteva haine din dulap, de ani de zile nu-l mai auzisem plângând, de când căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu se prăbușească, Noga murmură, ce faci, mami, iar eu mă cutremur, privesc tavanul și îl văd ridicându-se la locul lui, apoi mă scufund iar, în fața ochilor mei tulburați se învârt amețitor rezultatele analizelor lui, detalii și lucruri mărunte înfricoșătoare, care se vor transforma dimineață într-o sentință, bună sau rea. Teste ce conțin sângele lui plin de viață, umbrele palide ale oaselor lui, felii tăiate din spinarea lui, cavități ale creierului său, frânturi de mușchi și nervi, tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încet de la un organ la altul, cu acest mesaj liniștitor. Minunat, spun eu pe un ton precaut, asta înseamnă că totul este bine, nu? Însă el spune, dar picioarele mele nu sunt bine, după care brusc îi scapă un suspin înfricoșător, vor să mă transfere la secția de psihiatrie, se tânguie el, eu îl îmbrățișez terifiată, trupul lui se simte rece și slab pe sub pijama, aproape străin mie. De ce, întreb eu, de ce tocmai acolo? Iar el spune cu un geamăt, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trebuie să mai existe un drum, îmi este interzis să mă întorc pe drumul pe care am venit, iar eu oftez, deja nu mai știe ce spune, privesc prăpastia de sub noi, într-o zi luminoasă și senină părea mai puțin înfricoșătoare, dar devenea plină de cruzime, mișcându-și șoldurile largi, sugerându-ne să renunțăm din capul locului, să o luăm pe scurtătura aceea care ne poate scuti de problemele zilei de mâine și de poimâine, clipă de clipă puterea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-a întors la Buddha, cerându-i să-i arate calea adevărului, a înțeles că viața este o mare de suferință pentru noi toți, iar singura cale de mântuire este căutarea libertății. Ce vrei de la mine cu toate poveștile astea înfricoșătoare ale tale, izbucnesc eu după un timp în care rămăsesem mută de încordare, așteptând cu inocență un final fericit, despre ce libertate este vorba, când copila mea este bolnavă, iar soțul meu ne-a părăsit, și ea spune, dar acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru că niciodată nu se va întoarce și nu va mai vedea țara în care s-a născut. Noga murmură ceva, iar eu mă ridic, îi ating fruntea, înghit aburii respirației sale fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și înfricoșătoare, dimineață nu voi mai avea de ales, o ambulanță albă va opri lângă casa noastră, ușile ei se vor deschide larg, bărbați îmbrăcați în veste strălucitoare o vor așeza pe targă, cu numai câteva luni în urmă îl însoțisem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dacă vreau să mi-o pun, nu suport cuvântul ăsta. Lasă tu semantica, zice el, lasă-mă să îți iubesc trupul, apoi se ridică și mă trage după el în dormitorul uriaș, părinte unic, așa o numește el, ce cuvânt înfricoșător, aproape milităresc. Ai mai făcut-o vreodată într-un apartament model, întreabă el, iar eu spun, niciodată și nici nu există vreo șansă, dar el zâmbește, nu fi arogantă, deja te-am excitat, nici nu îți dai seama de ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a ei. Și Într-adevăr, Îndată ce perechea se depărtă, el bine instruit din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam cu reculegere și teamă. În clipa aceea eram convins că Jacopo Belbo avea dreptate. Când Îmi vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
persoane pe care chiar mi le aminteam, dar care acum căpătau o altă fizionomie - aș zice mai sinistră, sau poate mai sinistru era felul meu de a privi, modul meu de a pune laolaltă semnele Întâmplătoare Într-un mozaic final Înfricoșător? Și, mai ales, am dat peste un fișier Întreg care nu conținea decât citate puse cap la cap. Extrase din lecturile mai recente ale lui Belbo, le recunoșteam la prima vedere, câte texte asemănătoare cu astea citiserăm noi În lunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bandei din Canaletto, iar ăia acceptaseră. Înfruntarea era prevăzută pe un teritoriu neutru, În spatele gării. Chiar În seara aceea, la nouă. A fost o după-amiază târzie, văratecă și vlăguită, cu mare agitație. Toți ne-am pregătit cu marafeturile cele mai Înfricoșătoare căutând bucăți de lemn ce puteau fi apucate mai cumsecade, umplându-ne cartușierele și ranițele cu pietre de diferite mărimi. Câte unul, dintr-o curea de flintă, Își făcuse un bici, strașnic dacă-l mânuiai cu hotărâre. Cel puțin, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Așa că trepidau la pupitrele lor, îngurgitând cantități neobișnuite de cafea, încercând să tragă de timp și să se gândească la cu totul altceva decât la situația dificilă în care se aflau. În privința celor ce se întâmplau afară, pe acea lume înfricoșătoare, nu se mai încumetau să facă extrapolări prea îndrăznețe. Numai Ash părea relativ satisfăcut. Unicul său centru de interes pe moment privea condițiile mentale ale colegilor săi. Nu era chip să te relaxezi pe astronavă. Nostromo era un remorcher industrial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
alte flori sălbatice, își făceau coronițe din margarete, adunau fragi din iarba însorită. Noaptea, noi, băieții, ne adunam pe pervazul interior, neobișnuit de lat, al ferestrelor și acolo, pe placa de marmură, după draperii, începeam să ne spunem niște povești înfricoșătoare. Vorbeam despre somnambuli, care merg, noaptea prin casă cu ochii închiși, iar dacă îi trezești mor de tot și tu poți înnebuni. Printre noi era un băiat cu înfățișare izbitor mai matură decât a noastră, cu un vocabular de om
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poli de suferință, o stare care preia esența ambelor extreme și o rafinează metafizic, o preschimbă prin simbioză și diluare reducându-i ascuțimea concentrată și amplificându-i complexitatea atotcuprinzătoare. Aici, poate, cel mai revelator exemplu ne este oferit de tragedia înfricoșătoare și adesea imposibilă descrierii prin cuvânt a celor lipsiți de vedere, a celor atinși de bezna sinistră și exilantă a orbirii. Se poate spune, în termenii limbajului comun, că într-adevăr orbirea nu doare, nu arde sfredelitor străpungând corporalitatea spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
are aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric național (mașina de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare rău, ai dreptate, pentru numele lui Dumnezeu, nu plânge, ce motiv ai să plângi? Lacrimi, lacrimile care izvorau cu atâta ușurință, umpluseră ochii lui Gabriel. Fericirea ei era mereu bântuită de spaime, de imagini ale unor cumplite pierderi, imagini înfricoșătoare, nebunești. Dacă Rufus ar fi trăit, ar fi fost acum de vârsta lui Adam. În mintea ei încolțise o fantezie că George o să-l ucidă pe Zet. Și pe urmă o să-l ucidă pe Adam. Brian nu știa ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar trebui să-i scriem. Altfel pare neloial. — Nu. Pentru George, acea zi începuse devreme dimineața cu zgomote de porumbei care vorbeau cu glasuri omenești. Mai auzise acest gen de sunete: murmurul înăbușit al oamenilor care șușoteau în preajma lui, străini înfricoșători, oameni care se aflau foarte aproape de el, acolo unde n-ar fi trebuit să se găsească vreun om. Hoți, polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate că erau doar porumbei. Se deșteptă surprins, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încă în garaj, închisese ușa, drept care Zet porni din nou să alerge prin grădină. Atunci se pomeni față-n fată cu vulpea. Era vulpea cea mare, masculul. Zet nu văzuse în viața lui o vulpe, dar îi simți mirosul puternic, înfricoșător și știu ce înseamna asemenea apariție. Recunoscu, așa cum nu i se mai întâmplase niciodată, dușmanul absolut. Oamenii înfuriați și câinii arțăgoși erau inamici întâmplători. De astă-dată, însă, era cu totul altceva. Zet, oprindu-se în loc ca împietrit, își simți brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înghițise pe George, până când începură s-o doară ochii și-i încolți gândul că poate plecase fără ca ea să-l observe. Deodată, George ieși brusc din cameră, stătu locului un moment, apoi începu să alerge în direcția ei. Această alergare înfricoșătoare o făcu pe Diane să scoată un mic țipăt de groază neputincioasă. Se lipi de perete. George se apropie de ea, ca un gigantic animal ucigaș, nu atât ca un leu, cât ca o enormă gorilă, o maimuță imensă, bălăbănindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fluxul, biciuit de furtunile iernii, scuipa trâmbe de apă. Gabriel cunoștea băltița. Când se apropie, o văzură și băieții. „Hello!“ „Hello!“ Gabriel se opri și se uită și ea în baltă. Pe loc simți un spasm dureros și o premoniție înfricoșătoare. În baltă se zbătea un pește mare, care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte curând. Oricum, apa era stătută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cu un minut înainte cățelul înota pe lângă el, și acum pierise ca înghițit. Valurile se bombau și se ridicau înalte cât niște coline, astupând complet zarea. Adam, săltându-se peste vâltoarea crestelor, încerca să scruteze hăurile dintre talazuri, întunecoase și înfricoșătoare și văduvite de un cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a reveni asupra acestor concluzii, fusese zădărnicită de îngrețoșătoarea declarație de dragoste pe care Pearl i-o făcuse în final. Aceasta îi pecetluise soarta. A fi împreună cu Hattie în micuța casă din Hare Lane se dovedise o experiență uluitoare și înfricoșătoare, deși nu trecuse decât o singură noapte. Acum era vineri dimineața. Nu-și imaginase, nici măcar când se urcase alături de ea în taxi, ce extraordinar va fi totul. Cât era de neîncăpătoare casa își dăduse seama abia în timpul nopții, când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care aș dori să le exprim, tu respingi limbajul meu... Întotdeauna e vina mea. Nu. — Nu mi-ai iertat niciodată nimic. Ții minte fiecare greșeală a mea. Parc-ai fi îngerul răzbunării. Ești un soi de înger, dar unul înfricoșător. — Să nu vorbim despre iertare, cred că asta-i o slăbiciune, un lucru fals... — Ești asemenea Cordeliei, cea mai supraestimată eroină din literatură. — Întrebarea este: tu dorești să continui căsnicia cu mine? — Ce întrebare fermecător de directă! Nu. — Ești sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de vapori, care începea să fie lipsit de oxigen. Își dădu seama că purta încă fulgarinul. Și-l scoase și-l lăsă să cadă pe micul palier pe care se afla, apoi își scoase și haina. Aceeași anxietate nervoasă, excitantă, înfricoșătoare îl împingea să continue, să meargă tot mai jos. Își spunea: „Trebuie să văd izvorul, trebuie să-l văd, este unica mea șansă și, de îndată ce-l văd, urc imediat îndărăt. Nu a avut loc nici o catastrofă, pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]