967 matches
-
Și mai departe: "Streinu era un castelan melancolic, dar de o melancolie studiată, lustruită ca o poză continuă." Structural, criticul este un clasic ce respinge cu obstinație și fermitate prea marile îndrăzneli creatoare, obscuritatea poetică, iconoclastia: "Retina sa apolinică e înfricoșată de tenebrele "vrăjmașe" ale obscurității poetice, pe care o înfățișează în rânduri demne de un spirit latin, avertizând asupra apropiatei invazii barbare." Detectându-i cu sagacitate anumite contradicții, Grigurcu admite condescendent: "Aplicațiile criticii lui Vladimir Streinu vădesc o anume indolență
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care te mângâie în vremuri de întristare și de mari nenorociri; ajungi la convingerea că Hristos este singura cale de mântuire. în mijlocul celor mai grele necazuri, simți că Dumnezeu e cu tine, și orice s-ar întâmpla, să nu te înfricoșezi și să nu deznădăjduiești. „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt.” Pentru a ilustra adevărul afirmației de mai sus, voi aminti un caz care ne prezintă diferența dintre forța tehnicii înaintate și puterea rugăciunii
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în organizația "Sumanele negre", și a fost judecată și condamnată în contumacie la doi ani de închisoare, pentru omisiune de denunț. Mariana Drăgescu își amintește ultima lor întâlnire: "Ultima oară când am văzut-o pe Smaranda era foarte agitată, era înfricoșată de ceva. Și, într-adevăr, n-am mai văzut-o de atunci. După câtva timp am citit într-un ziar că a fost condamnată în lipsă, pentru că s-a implicat într-o chestie cu Sumanele Negre". Nevoită să se ascundă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pe îmbrăcăminte și cosmetice, cum să nu fie femeile tentate să culeagă beneficiile, adică atențiile bărbaților? Trecerea timpului nu diminuează deloc această dorință de a seduce. Ba chiar dimpotrivă. În această perioadă care se secularizează, ravagiile produse de scurgerea anilor înfricoșează mai mult ca oricând. Potrivit moralei hedoniste care se impune, fericirea trebuie obținută "aici și acum", iar fiecare an care trece este un an pierdut. La fel ca Paule, eroina romanului Vă place Brahms? (1959) de Françoise Sagan, după o
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astăzi în moraliști, miniștrii care s-au vândut o viață întreagă, deputați contrabandiști... Nu ne prăbușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoșată de meningita morală”, spusese Octav ian Goga în 1916. Despre ce s-a întâmplat după 1945 și până în 1989, ca și după așa zisa revoluție din decembrie s-a u scris sute, mii de volume, toate oglindind pașii făcuți când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
deloc pe tata, bunicul fiind cel care îi impusese căsătoria această. Trăiese însă liniștită, avea patru copii minunați și grijă ei cea mai mare era să-i vadă pe toți învățați. Lăură avea teamă de ea, pur și simplu o înfricoșa gândul că ar putea să ia vreo notă mai mică și ar putea-o supără. Mama ei vorbea comic, cu fraze scurte, fără înflorituri și direct la obiect. N-ar fi dorit nicidecum că ea să afle vreodată în ce
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai multe persoane care susțineau că suferă de atacuri de panică și au descoperit că, în majoritatea situațiilor, indivizii întruneau criteriile de diagnostic pentru o fobie specifică de cele mai multe ori, claustrofobie. Avînd în vedere faptul că numeroși pacienți pot fi înfricoșați în situațiile din care scăparea pare dificilă, regula de aur pe care o aplicăm în clinica noastră este aceea de a ruga pacienții să identifice principala cauză a temerii lor. ți-e teamă să nu ai un atac de panică
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
pe care trebuie să le recunoașteți. Primele trei tind să fie episodice și sînt, probabil, mai comune la oamenii cu fobii specifice. Acest lucru înseamnă că au loc numai în timpul episoadelor de anxietate ridicată, cînd sînteți expuși la ceea ce vă înfricoșează. Al patrulea tip este obișnuit: se întîmplă mai des și este, în principiu, un obicei sau stil neadecvat de respirație. Respirația greoaie sau rapidă: o astfel de respirație are loc în perioadele de anxietate sau frică acută; ea va reduce
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
intelectuală normală prin care adolescenții devin conștienți de sine ca obiecte sociale. NCS (National Comorbidity Survey) a întrebat respondenții dacă a existat un moment în viața lor în care una sau mai multe din șase situații sociale i-a(u) înfricoșat atît de mult încît să încerce să o (le) evite sau le-a(u) creat o senzație puternică de disconfort. Cel puțin o teamă socială a fost subliniată de 38,6% din eșantion. Cea mai frecventă teamă a fost vorbitul
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o Mamă la fel ca a ta și că în ea s-a făcut Om, la fel ca noi? Și uiți că unui om ca tine i-a încredințat cheile împărăției Sale cerești? Ce rămâne din acest Absolut care te înfricoșează? Vezi ce a făcut Dumnezeu din nulitatea ta. Vezi gelosule cum Iubirea transformă, edifică, creează? Nu te regăsești în această realitate de iubire cuprinzătoare și infinită al cărei fiu ești? Fii atent la acest cuvânt: fiu! Fiul iubirii și al
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
fi voit să îmbrățișeze această devoțiune“. Monseniorul Olgiati conclude: „A practica devoțiunea Preasfintei Inimi nu înseamnă altceva decât să-ți propui să cucerești întreaga lume pentru Cristos, consacrându-te bătăliei sfinte, în numele Iubirii. O asemenea idee, la prima vedere, ne înfricoșează. Oare putem noi să înfruntăm o misiune atât de imensă și, aș spune, aproape nechibzuită, așa cum este convertirea omenirii la Inima lui Isus? Dar, un astfel de sentiment ar însemna o neînțelegere totală a realității supranaturale. Oare suntem noi, cei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
opri. La poartă, la poartă, strigă și Eglord, veniți de pe ziduri, trebuie să apărăm poarta! N-apucă să mai ajungă jos. În fața lui apăruse dintr-odată Johannes, ca un Înger răzbunător: — Aici ți s-a sfârșit drumul, Satană blestemată. Ai Înfricoșat lumea cu fărădelegile tale. și acum l-ai ucis și pe bie tul tânăr! Trebuia să te zdrobesc Încă dinainte, să te strivesc cu mâinile goale! De data asta nu-mi mai scapi! Eglord ridică sabia să se apere, dar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
identitate pierdută într-un mod atroce și definitiv... Era sfârșitul! Într-un limbaj simplu și lapidar, ne face să înțelegem fragilitatea, nimicnicia, efemeritatea ființei umane și a tot ce există pe Pământ. Toată strădania lui Ioan Teologul de a ne înfricoșa prin întâmplările narate în Apocalipsă, cu privire la sfârșitul iminent al omenirii, este, din punct de vedere literar, infantilă și rizibilă, comparată cu versul poetului de la Mălini. Adevărul este că omenirea a fost întotdeauna la dispoziția fenomenelor naturii: vânt, ploaie, ninsoare, căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pedepsit pentru acele epigrame. Dar subsemnatul a avut de pătimit ani lungi din cauza pamfletului. Elanul tinerilor studenți trebuia potolit, mai ales după manifestările dedicate aniversării a cinci sute de ani de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare. Eram înfricoșați de represaliile care s-au dezlănțuit și nu ne mai ardea de... literatură. "Cuvântul nostru" nu a mai fost copiat, deoarece nimeni nu avea curajul să scrie în alt mod decât acela al gongorismelor oficiale. Mai mult încă: Securitatea bolșevică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
patetic, cred că este una dintre cele mai mari care s-au scris în acest secol în lume, poezia românească de după război. A.B.Cum credeți că ar trebui să se procedeze, pentru ca revistele de cultură să nu mai trăiască înfricoșate de ziua de mâine? Revistele de cultură din România au o situație destul de încurcată la ora actuală, unele fiind susținute (finanțate) de Uniunea Scriitorilor, altele de Ministerul Culturii. Sigur că la români a rămas obișnuința de a citi revistele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
părinți dharmici, ușurându-mi evoluția! Decât să spun mantre-poezie, mai bine nu spun. Sfințenia trebuie să se manifeste, nu să se clameze! TESTAMENTUL Ochii Zeiței îl fixau pătrunzători, scrutându-i străfundurile. Stătea ascultător în fața Ei și aștepta comanda. Nu era înfricoșat. Din contră! Privirea Zeiței era, pe cât de autoritară în mesajul ce-i transmitea, pe atât de caldă. Se simțea învăluit în marea de iubire a Mamei Sfinte și era pregătit să treacă examenul. Calmul și liniștea se instalaseră în trupul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă, zeiască, Înfricoșându-i Încă o dată și catapultându-i fără milă În realitate - cea mare, cea „concretă”, acea moară care produce indestructibil și infinit creația și distrugerea - necesară Viului. - Ein jeder Engel ist schreklich! strigă Rainer Maria Rilke În prima și a doua elegie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
creștine, n-am ce-i face; căci lupul n-are credință, nici n-a fost față la rânduiala noastră. Stratonic dormea în odaia vlădicăi dela Salonic și a pipăit picioarele episcopului în așternut, numărându-le. A numărat până la patru. Atunci, înfricoșându-se, a strigat pe fereastră: "Săriți, creștinilor, vlădicăi nostru i-a mai crescut două picioare și acuma are patru cași asinii domniilor voastre!" Meșterul vorbește despre un om rău care a murit. "Sunt încredințat că diavolul l-a și fiert în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
distincția Cons. Mond. P. considerând-o nu numai a mea ci a tuturor acelor care au îndrumat țara de astăzi spre pace și progres. Dimitrie Cantemir Sula de aur Zidurile pătrunde Lăcomia Vinde neamul și moșia. [DESPRE RĂSCOALA DIN 1907] Înfricoșatu-s-au cei care se bucurau de toate bunurile vieții, că or să le fugă pernile pe care-și lefăiau huzurul, ca lui Viclean împărat din poveste. Dușmanii politici s-au împăcat fără a pregeta o clipă și s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crește abundent pelinița amară și o buruiană cu o frunză roșie ca sângele între frunzișoarele obișnuite verzi. În aceste locuri s-au mai înfruntat odinioară tătarii cu slavii. Acuma vechii asiatici amestecați cu populațiile localnice au apărat cu o strășnicie înfricoșată trista stepă a mamei Volga, în contra unei invazii moderne mult mai aspre și mult mai crude. După șase luni de lupte a unei bătălii care e, desigur, cea mai mare din istoria lumii, hitleriștii au fost răzbiți și detunați îndărăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însuși, în primul rând, o inteligență larg deschisă tuturor ideilor susceptibile de a provoca o modificare a convingerilor prezente. Cel care a încremenit în anumite idei nu e un om de lumină și de progres: e un pontif care se înfricoșează de propria-i mărire și a-tot-știință: e însuși Dumnezeu. Dacă inițierea nu-l poate deplasa din acest impas, de lene sau quasi-nebunie, menirea lui este să rămâie un biet profan. Negreșit, de la această primă lucrare cu caracter personal și intim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să ne lungim cât mai departe cu burta de pământ; tonul schimbat cu care ne-a spus dar mai ales încetineala cu care a dat drumul „odorului” de moment în balta formată în gaura mare a unui obuz ne-a înfricoșat, facându-ne să înțelegem, atât cât puteam înțelege la cei aproape patru, respectiv șase ani, că era ceva de domeniul panicii ce ne copleșea când suna alarma antiaeriană... Nici până acum nu știu ce a fost acel obiect straniu de frumos, un obiect
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
voi descoperi frauda, compuseră un nou cântec cu câte o strofă din fiece cântec ce știau. Vorbele se loveau în cap și melodiile împestrițate formau un pot-pourri foarte caraghios. Când au văzut că nu m-au înșelat, s-au rușinat; înfricoșați, au luat-o la fugă de frica bătăii ce-și închipuiră că le voi da în ziua aceea, în loc de zahăr. Au revenit însă și am rămas prieteni; adesea mă însoțeau la plimbare și culegeau flori cu mine. Eu nu le
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Tudor încerca să-și țină tovarășii în frîu, și aceștia s-au angajat în acte de violență și furtișaguri. Pe măsură ce dezordinea și anarhia erau tot mai mari, a început fuga în masă a boierilor și negustorilor. Unii dintre ei erau înfricoșați de răscoala țăranilor, alții, care fuseseră implicați în acțiunile Eteriei, se temeau de represaliile otomanilor. Cea mai mare parte a acestora s-au refugiat în Transilvania, douăsprezece mii alegînd Brașovul, iar șaptesprezece mii Sibiul.11 La 18 aprilie, Ipsilanti a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și striga cât îl țineau puterile în dorința de-a atrage potențiali clienți: „păcură, vând păcură, veniți de luați păcură”. Emisia sa vocală era atât de puternică și ochii reliefau siguranță, răceală, detașare, încât eu, copil fiind, „înghețam” și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]