1,038 matches
-
de episcopul Ghenadie al Buzăului. Episcopul Andrei al Aradului descoperă sursa conflictului în acumularea unor puteri nebănuite de către ființa umană, puteri utilizate mai mult în scopuri distructive: „Cu adevărat omul a ajuns să pună stăpânire pe o putere mare și înfricoșată: pe puterea de a spori suferința în lume și de a semăna moartea(...) Par’că mintea omenească se ostenește mai mult spre rău decât spre bine. Iată ce poate face omul cu puterile lui proprii.” La începutul anului 1940, patriarhul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Coajă Costel () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92814]
-
iunie 1937, Retușuri la a mea „întoarcere din URSS”, în care nu se teme să scrie: „Mă îndoiesc ca în vreo altă țară de azi, fie ea și Germania lui Hitler, spiritul să fie mai puțin liber, mai încovoiat, mai înfricoșat (terorizat), mai îngenuncheat”. I se aduc acuze violente de către comuniști. Reactivarea entuziasmului revoluționar După 1945, turismul revoluționar în URSS și în democrațiile populare este instituționalizat. Dacă Războiul Rece* poate încă provoca un soi de frison celui care trece de cortina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
românilor pe cîmpul de luptă, o face cunoscută în poezia Vorbesc tăcerile, publicată în gazeta „România nouă“ din 8 aprilie 1918, scoasă de O. Ghibu la Chișinău: Acum cînd tunul nu mai bate/ Pe culme, sus, la Mărășești,/ Vorbesc tăceri înfricoșate/ În largul țării românești.// Întunecate valuri mute,/ Fără de glas, fără auz,/ Sînt mai grozave, mai temute/ Ca viforul de la Oituz. footnote> , Goga se hotărăște să plece la Paris, unde putea sluji mai bine cauza unirii. După un drum foarte lung
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ: Un om oarecarele înțelept mă întrebă o întrebare înfricoșată și dzise (VL, apud Frâncu 2009: 180) Greșiră oare cărți greșeale mari (VL, apud Frâncu 2009: 180) Lumină lumină (Domnul) derepților (PH, apud Frâncu 2009: 180) Petrecu acoló câțiva ani petreacere grea (VL, apud Frâncu 2009: 180). Pentru perioada ulterioară
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fără Îndoială - niciodată nu suntem mai stângaci decât În fața unui ins „original” și „tenace În firea sa” - că ea, mania, nebunia, În câteva forme, trăia deja În mine, În cel ce-am fost. Și m-a ajutat, după ce m-a „Înfricoșat”, În sensul că nu am „recunoscut-o” Întotdeauna și nu i-am fost aproape niciodată recunoscător. Dar am Înțeles cu certitudine că, spre deosebire de ceea ce cred unii, ea nu este „limita” și nu ea este „inamicul rațiunii”. Nu, rațiunea Își este
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oarecare. El, Șeful, Potentatul era previzibil, dar Într-o altă ordine, inaccesibilă nouă, muritorilor de rând, proiectându-l În cosmosul de gheață al Istoriei!...Ă 5 ...M-am Întors la Paris atunci, În toamna gri bucureșteană În ’88, cum spuneam, Înfricoșat, Înfrigurat, de parcă vizitasem o zonă străină, de-un exotism penibil, lăsându-i pe colegi și pe vechii prieteni prizonieri ai unui „aer”... (voiam să scriu „irespirabil”, dar, În fapt, acest „aer” devenea din nou „respirabil”, așa cum trebuie să fie aerul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
luni ale anului trecut răvășind spiritele martorilor pasivi obligați să asiste la bacanala vânătorilor de capete inocente și a căror victimă întârziată am devenit când nimeni nu se mai aștepta și-au atins scopul macabru: timorați de teroarea dezlanțuită, cetățenii înfricoșați nu se mai încumetau să scape măcar un cuvânt critic la adresa regimului, oricât de samavolnică ar fi fost o măsură luată de acesta. Mai mult chiar, tinerii mei colegi, eroii acțiunii curajoase de anul trecut, au coborât de astă dată
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Pravda la 2 septembrie 1948 a avut efectul scontat de autorități, spulberând iluziile care au înflorit scurtă vreme. Spusele lui Ehrenburg cum că "privirile evreilor sovietici nu se îndreaptă spre Orientul Apropiat, ci spre viitor" au fost înțelese de evreii înfricoșați ca un avertisment. Între 1949 și 1953, în circumstanțele Războiului Rece care se "încinge" în această perioadă, Uniunea Sovietică și țările satelit se distanțează din ce în ce mai mult de politica practicată în perioada anterioară de sprjiinire a Statului Israel. Această schimbare în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
grijă a viețuitorilor acelei mănăstiri și a cinstiților egumeni care s-au schimbat...Pentru aceea, a fost dată metoh mai sus scrisei mănăstiri...Si despre toate au arătat și uricul de la Petru (Schiopu) voievod...făcut și întărit cu mari și înfricoșate blesteme și la aceasta și domniia mea m-am aflat printre marii martori, fiind noi atunci pe lângă domniia sa unul dintre cei dintâi sfetnici. Pentru aceasta...cum am văzut marea lor jalobă și uricul drept și fiindcă...am văzut că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
au trecut pe lângă el și l-au lăsat să moară ca un câine. Îi Înțepeniseră și hainele de ger, s-au rupt și-au sărit țăndări când au tras ca să-l dezlipească din balta aia de sânge Înghețat, dar trecuseră Înfricoșați sau indiferenți, dacă nu cumva or fi zis că-i beat, a căzut acolo c-a băut prea mult și lasă-l, că până la ziuă se trezește el, păi cum naiba? Frățiorul lor scump nu era vreun bețiv, nu fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
caute ierburile ei magice. O strig ca să mă conving de prezența ei. Mi-e teamă să nu mi-o răpească un zeu invidios. Dar dacă e o ființă demonică la fel ca Medeea? Sunt mai mult fascinat de ea decât înfricoșat. Sigur că toate actele și vrăjile comise de Medeea ca să-l întinerească pe tatăl lui Iason, pe care l-a jupuit, l-a tăiat în bucăți și l-a fiert, m-au înspăimântat. Dar cred că Aia mă iubește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în puterea ta. Slăbiciunea e cea mai tare dintre puteri. M-am deprins să sufăr când soarta îmi este potrivnică. Autosuficient Când mă gândesc la moartea ce va veni prin mijlocirea sulițelor care îmi vor străpunge trupul, mă simt foarte înfricoșat. Apoi intru în extaz. Mă invadează o ușurare totală și o dorință intensă de a trăi cu anticipație întâlnirea cu clipa morții. Nu reușesc să-mi dau seama în ce fel am ajuns să dobândesc această atitudine senină, în timp ce înainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
unei limbi de pământ din prejma Tomisului, care cu colții săi de stânci se strecoară trufaș între talazurile mării. Navigatorii se tem de ea, mai ales în nopțile cu ceață. Acest promontoriu periculos pare să întruchipeze disperarea Medeei, care fuge, înfricoșată, chiar dacă n-ar vrea, și se smulge de pe pământul ei, după ce l-a însemnat cu sânge. „Trupul meu, sângele meu”, astfel se lamentează Medeea în tragedia mea, în momentul când își ucide fratele. Cuvintele acestea denotă o stare de nebunie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
recit, cu sufletul plin de nostalgie eterică. Golul trebuie umplut Am fost lăsat să intru singur în încăperea mare a sanctuarului, unde Marele Preot îi asculta pe credincioșii săi printr-o ferestruică întunecată. Ajuns în locul acela, deodată m-am simțit înfricoșat. Mi s-a părut că cel care stătea dincolo de ferestruică socotea nedemnă prezența mea și cu totul nepotrivită cererea de a fi trimis la Zalmoxis ca mesager. Inițial, am început să vorbim în limba geților, chiar dacă interlocutorul meu cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a firii umane, În acea noapte intră și natura În concurență demonstrându-și puterea imbatabilă ca În pragurile genezei. Și de peste firea Întreagă, până la hotarele auzului, Într o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia Înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal!... Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, Își dezlănțuiră asupra pământului Îngrozit furia lor prăpăditoare. Uraganele umplură jgheaburile largi ale munților, și ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nopții Înalte... Și, Între cele patru hotare ale nesfârșitului, Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de Întuneric și lumină albăstruie, sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pământul Înfricoșat se cutremura nemernic, până În cele mai ascunse temeri ale sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitor prin Întuneric, ca niște imense bombe de flăcări, și spulberau, ca și cum ai sufla Într-un strop de țărână, frunțile de stânci Îndrăznețe ale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
peste Întreaga natură. Vietățile s-au retras În vizuinile lor, la răcoare. Pe neașteptate, imense și negre urdii de fantome uriașe apar la orizont Întunecând cerul. Un tunet se aude prin nemărginirile rotunde. Se vede lumina frântă a fulgerelor. Pământul Înfricoșat se cutremură. Vântul vâjâie cu glas de frunze spulberate, de codri zbuciumați. Picaturi gigantice izbesc cu putere pământul. Într-o clipită curgeau pârâiașe Înspumate. Dar, deodată, urletele vijeliei s-au potolit. Norii s-au Îndepărtat Încetul cu Încetul. Natura, renăscută
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
coloana oficială și apoi e prea mare calupul. „Coloana” este din ce în ce mai aproape de intrare, condusă de o mașină de poliție cu girofar și sirenă în funcțiune. Sirena scoate sunete ascuțite, mușcă din aerul din jur ca o cățea în călduri. Blândul, înfricoșatul „pelerin român” se oprește supus, așa cum a făcut-o de veacuri în fața puternicilor acestei lumi. Mașinile urcă dealul scurt, cauciucurile se lipesc crud de asfalt, gata, a trecut totul, rândul își reia ordinea obișnuită. Sunt bucuros. Grație acestei întâmplări am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu așternut și cu ele am ajuns la gară. Am urcat În acele vagoane pentru vite, Înghesuiți ca sardelele. Nu-mi aduc aminte cât am călătorit, Însă am ajuns la Atachi ziua. Vagoanele au fost deschise și noi, toți proscrișii, Înfricoșați, Înfrigurați, neștiind ce destin ne așteaptă, am fost Întâmpinați de jandarmi Înarmați care ne zoreau cu Înjurături să coborâm cât mai repede și să pornim la drum. Balotul cu așternuturi a rămas pe peronul gării din Atachi, iar noi, fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
povestiți fapte personale, ce vă amintiți exact. De exemplu, dacă ați mers cu trenul, ce vă amintiți din timpul când ați mers cu trenul spre Moghilev. Sau ce vă amintiți de acolo sau ce vă zicea mama... Eram așa de Înfricoșată că parcă nici nu gândeam - e o stare foarte deosebită, totuși, starea asta de șoc, frica asta permanentă. Simțeați, atât de mică fiind, frica? Simțeam frica pentru că tot timpul erau cu armele Îndreptate spre noi... Momentul ăla mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu niște fete, băieți, afară, mergeam la furat cartofi. Era iarnă, frig, iar oamenii special desemnați să adune morții s-au certat Între ei, i-au lăsat În mijlocul drumului și au plecat. Și noi ne-am speriat foarte tare. Eram Înfricoșată de ce am văzut: mâini, picioare... - am fugit și am zis că nu mai trec niciodată pe acolo... Cum decurgea o zi tipică la Djurin? — O zi tipică... Dimineața ne sculam, eram fericiți că ne sculam, beam apa aia fiartă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Corupția e o veche boală a Balcanilor... Și oficial aveau voie să vină să facă ce vor? Dar nu beneficiam de nici un fel de drepturi, de nici un fel de motivare din partea lor. N-aveai cui să te adresezi, toată lumea era Înfricoșată, speriată, și erai fericit dacă scăpai fără să fii Închis, fiindcă pe cei Închiși era clar ce-i așteaptă... Când ați aflat oficial că veți fi deportați? La sfârșitul lunii octombrie: cu două-trei zile Înainte s-a anunțat decretul, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
reîntoarceri. Mituri, vise și mistere), Editura Științifică, București, 1991. 688 Mihai Eminescu, Scrisoarea I. 689 Id., Călin nebunul 690 Nichita Stănescu, Către Hypnos, Roșu vertical, 1967. 691 B.P.Hașdeu, Sic cogito, Ed. Evenimentul, 1990. 692 Rainer Maria Rilke, Sunt eu, înfricoșatule, nu m-auzi, oare? 693 Umberto Eco, Opera deschisă, ELU, 1969. 694 Emily Dickinson, Eu neștiind când or să vină zorii 695 Baudelaire, Obsession 696 Id. Spleen 697 Edgar Allan Poe, Cetatea din Mare 698 Id, Adormita 699 Charles Baudelaire
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numeau cu dispreț pe aceștia "Septembriști". Legiunea aceasta diluată era, mai presus de orice, interesată de putere, răzbunare și îmbogățire. Cîțiva dintre legionarii veterani au inițiat proiecte politice revoluționare și reformatoare în domeniul social, înspăimîntînd și mai mult regimul. Burghezia înfricoșată a trecut în opoziție, capitalul evreiesc a dispărut peste graniță, iar prețurile produselor de bază au urcat pînă la cer. Legiunea a organizat propria ei "Poliție legionară", care va fi în fruntea anarhiei, a jafurilor, a crimelor și a degradării
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
inteligente, îmi dădeau o senzație de libertate. Da, întrebarea finală este în ce măsură tânjești după prezența cuiva; aceasta e chestiunea radicală, mai importantă decât pasiunea sau admirația sau „dragostea“. Și mă întreb cine mă va îndrăgi când voi fi bătrân și înfricoșat? Dacă stau să mă gândesc, mă simt mai curând ușurat de faptul că scrisoarea lui Lizzie poate fi luată drept un răspuns negativ. Asta pune punct anxietăților și deciziilor. Am să las totul baltă. Cât despre Gilbert, acest țântar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]