934 matches
-
manometrului să ajungă pînă În dreptul cifrei corecte, iar culoarea uleiului de pe jojă să nu fie prea Întunecată, ducând mașina imediat la service În cazul apariției unor simptome, cum ar fi aprinderea martorului pe bord sau o tuse accentuată, așteptând apoi Înfrigurat verdictul mecanicului și vindecarea. Dar nu mai era timp de amintiri: hoarda motorizatelor se deda celor mai cumplite isprăvi. „După mine!“ am răcnit, În timp ce evitam, cu o eschivă de toreador, Împunsătura de coarne a unei motociclete, arătând spre maiestuoasa clădire
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a revelat În jurul orei 18.12, când Isabella, care ațipise urmărind pe fereastră fojgăiala mașinilor din stradă, a Început să rostească În somn șiruri de cifre. Am vrut s-o trezim, dar un bătrân mecanic ne-a spus, În timp ce nota Înfrigurat, că nu erau numere arbitrare, ci raporturile de compresie ale tuturor motoarelor Renault aflate În fabricație. În transă, Isabella a continuat prin a enumera, fără să se Încurce măcar o dată, elementele componente ale unui tanc Sherman, compoziția chimică a benzinei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
timp el a dormit, am urmărit tot ce se Înregistrase În lipsa mea. Inspirația Îi sunase la ușă cam la o jumătate de oră după ce plecasem, căci a sărit din pat și s-a apucat să scrie și a tot bătut, Înfrigurat și fără Încetare, În taste. Când s-a trezit, Kuznețov arăta ca o mănușă de piele Întoarsă pe dos. Indiferent ce muză Îl vizitase, aceasta Își mutase afacerile În apartamentul altui scârța-scârța, căci bătrânul a Început să se plimbe nervos
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni privesc zăpada. — Glumele astea, jumătățile de măsură... reia colegul, oprit în poarta casei. Celălalt tace, privește în altă parte. Nu găsește răspunsul opor tun, n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în permanență, „bea cerul ridicat de două torți", face chefuri ,,cu aer curat și hoinari inocenți", este urmărit de viziunile tenebre pe când se „reeduca" în lagărele de exterminare de la Canal și-și vede părinții întorcându-se încet de la mormântul lor, „înfrigurați în haine cenușii", prinde o idee într-o groapă cu lei și o aruncă într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, satul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93055]
-
pământ străin, alungați din Țara lor de trădători și intruși. Trăim vremuri de întunecate speranțe. În adâncul inimii noastre împovărată de greul atâtor genuni, îi păstrăm - morți sfinți până la marea revedere. Până atunci, în piepturile noastre arde vâlvătaia atâtor amintiri înfrigurate de flacăra marilor tensiuni de azi. Căpitanul a fost asasinat. Elita legionară a fost asasinată. A urmat apoi „la rug” generația 1948, care a întrecut în timp și bestialități toată gândirea drăcească de până acum, tot ce își poate imagina
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
obrazul zdrențuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-și fața vizibilă și ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă. Vântul deja amețise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-și făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-și întâmpine preferențial clienții obișnuiți ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi... în funcție de obraz, avea pregătiți câte trei și cinci trandafiri selectați cu greu. S-a orientat fără greș când ne-a văzut coborând dintr-un
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ultimul nivel. - Până aici ați plătit! Ne spuse ascensorul, după ce a oprit... culmea, destul de lin, având mișcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-un hol întunecos. Giulia, și mai ales Edy, înfrigurați se grăbeau nejustificat... cunoșteau zona. Îi văd că ies afară pe o ușă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în urmă... vroiam să gândesc, trăgeam adânc aer curat în plămâni, eram fericit! - Am ajuns pe acoperișul lumii! Visul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
lui Toaibă în afara „reglementului”, ci faptul că el ditai comandantul arăta ca un pitic în fața unui uriaș... Orice putea face sergentul, dar ca să schimbe acest raport nu avea nici o șansă. A stat câteva clipe cu umilința întipărită pe chip, gândind înfrigurat ce să facă să rupă această stare. Până la urmă, a găsit... „Când stau de vorbă cu acest tâmpit trebuie să mă aflu mai departe de el, ca să nu se vadă diferența de înălțime, fiindcă Dumnezeu i-a uitat măsura... L-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de bucurie. Era spre orele prînzului. Soțul ei se afla În comuna vecină pentru „instructaj” avînd ca obiect „activitatea obștească”. Obișnuitele „instructaje”, „ședințe” și altele ca din Întîmplare, totdeauna În sărbătorile Crăciunului și Paștelui. Avea să se Întoarcă seara, tîrziu, Înfrigurat, obosit. Se bucură, mă bucurai. Mama Anei, la strigătele acesteia, apăru și ea În cerdac. Nu părea prea Îmbătrînită, avea În schimb părul, Într-adevăr, alb. „Sărut mîinile!”, vorbii pentru amîndouă. Intrarăm În casă. - Mamă, ceva de-ncălzit! Mi-aduse, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ca să-l urmeze oriunde s-ar fi dus. Valerius o văzu alături de el, ca în atâtea alte nopți, goală, cu părul lung unduindu-se la cea mai mică mișcare și privirea profundă care îi aprinea dorința. Îi mângâie cu mâini înfrigurate trupul, sânii, șoldurile, chipul, îmbrățișând-o delicat, vrând parcă să se agațe de ea sau să o împiedice să dispară. O fericire intensă puse stăpânire pe el, până când ea rupse vraja și plecă. Vizitele Velundei erau prea scurte pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lovea cu bâta, înfigând castrapilum-ul în pământ. Imediat, învelișul de fier acoperea vârful altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată de noroi și zăpadă. — Fratele tău a calculat foarte bine timpii - Titus exulta. Capcana va fi gata chiar în clipa când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
băgat În mașina de spălat, În cîteva secunde Whirpoole s-a umplut de căcat, mă scuzați, nu vă puteți Închipui cît a trebuit pe urmă să spăl centrifuga, aici Îmi Îngădui un zîmbet reținut, care le Îndeamnă să-mi mărturisească Înfrigurate de cîte ori le-a căzut pruncul din brațe pe covor direct În vertex Într-o singură zi, zilele trecute, cînd m-am gîndit să Înființez un club al mamelor, eu voi fi președinte iar ele membre simple cu drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oriunde în altă parte, oricând, în orice împrejurare, dacă știm cum să privim, și înțelegem, atunci... - Ieronim! șopti Marina, Ieronim! Nu simțise când încetase ploaia și se ridicase negura înecăcioasă, și cerul se limpezise, înălțîndu-se și parcă totodată adîncindu-se. Privea înfrigurat lumina, tot mai puternică, mai sclipitoare, care se răspândea deasupra orașului, prefăcând clădirile în imense cristale, asemenea unor nesfârșite flăcări de aur și de pietre scumpe. Cristalele se înălțau, apropiindu-se unul de altul, contopindu-și pe nesimțite vâlvătaia. - E
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încă înainte de a i se fi adus dicționarul și gramaticile de la Piatra, se trezise într-o zi că recită texte chinezești, vizualizând în același timp caracterele și traducând pe măsură ce recita. Câteva zile în urmă verificase grafiile, pronunția și traducerea, răsfoind înfrigurat antologia și dicționarul lui Giles. Nu făcuse nici o greșeală. Scrisese câteva rânduri în caiet, cu o ușoară părere de rău: Bernard va fi dezamăgit; îi era imposibil să precizeze ce strat al memoriei apăruse mai întîi; se trezise că posedă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Doar nu trec așa prin acoperiș. Trebuie să fie o gaură sau o crăpătură ceva pe unde intră și ies diavolii” mă gândeam eu, dar pușca n-o slăbeam din mână, nici ca cum. Si ai găsit locul? a întrebat înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură sub streașină...” Aha! Pe aici umblați voi? Ei, lasă, că vă vin eu de hac, satanelor!” Dar am stat și m-am gândit...Când să astup crăpătura
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin frig și prin troiene - a îndemnat crâșmărița. Până atunci, fă bine, Costache, și adu-ne câte un rachiu - a sugerat moș Dumitru. Pentru mine să pui în țoiul cel mare! l-a completat Pâcu, în râsul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stârnind un râs zgribulit în rândul celor din jur. Măi Ioane, tu vorbești rar da’ bine - l-a lăudat Pâcu. Cel lăudat s-a mulțumit să-și facă de lucru cu căciula și să plece privirea în pământ. Flămânzi și înfrigurați cum erau, nu au mai așteptat alt îndemn. Si-a ocupat fiecare locul știut. Costache le-a pus repejor rachiul cald în față, iar Măriuța s-a grăbit să le aducă de mâncare. In timpul mesei, nimeni nu a scos
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rachiul fierbinte. De acasă sau mai degrabă de la drum ne-am adus poftă de mâncare. Si încă ce poftă! a răspuns Pâcu, uitându-se galeș după crâșmărița care tocmai trecea spre cuhne, legănându-și ademenitor șoldurile... Cărăușii erau atât de înfrigurați încât rachiul fierbinte li s-a părut un adevărat balsam...Au mâncat cu poftă de lup, dar așezat, gospodărește... Acum, după ce ne-am îndestulat, nu ar strica un fum de lulea - a apreciat Pâcu momentul, învârtind demonstrativ punga cu tutun
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o haină de piele căptușită cu blăniță fină, numai bună de îmbrăcat pe o vreme rece cum era în acel moment. Îl primesc în primul hol în mod provizoriu, dar el mă roagă să-l primesc la bucătărie că e înfrigurat. Sărmanul de el! De data aceasta sunt mai categoric cu el, îi spun din capul locului că n-am nevoie de vase inox, iar în privința hainei, am lucruri asemănătoare chiar neîmbrăcate și că nici vorbă de cumpărat chiar la un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază ce agoniza sub picăturile imense de ploaie nesfârșită. Un Scriitor înfrigurat (de ce nu și înfricoșat?) care pășea cu pași din ce în ce mai mici către momentul în care reflectoarele aveau să fie aprinse din nou, iar măștile aruncate de pe fețe. Fețe ridate, hidoase, inumane. Fețe spoite în culori cenușii, cu ochi holbați, apoși, aproape
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și părul zburlit și ciufulit. Nu eram machiată și jeanșii Îmi erau murdari jos În urma eforturilor din zilele precedente de a-mi croi drum pe străzile ude și noroioase ale orașului. Dar În clipa aceea mă simțeam frumoasă. Spontană și Înfrigurată și proaspătă am dat ușa de perete și am strigat-o pe mama. A fost ultima dată În viața mea când m-am simțit atât de lipsită de griji. ↔ — O săptămână? Scumpa mea, zău dacă-mi dau seama cum vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a sa și a noastră; a sa pentru că, iată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale obiectelor pornite să te acopere cu formele lor materiale. O lectură este o abandonare a realului, o trădare a vieții. (azi) A. nu este vulgară În dragoste; are un aer de călugăriță pentita, ce se dăruie cu toată ființa Înfrigurată de ispășirea ce-o așteaptă; se zbuciumă, se zbate, se chinuie, ca și când ar fi În mare primejdie, pronunță cuvinte intermitente, ce nu trec dincolo de buzele Învinețite, pârjolite de febră. Ține ochii Închiși, e aproape moartă și, dacă n-aș simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]