1,615 matches
-
cea mai mare descoperire!...Lucia...Lucia,....Acesta era ea, era Lucia !... Ce nume frumos avea! ....și i-a fost pocit atîția ani!......ce frumos sună...Nimeni nu i-a spus pînă acum numele...ce frumos este...! -... pentru ...pentru mine plîng...îngînă mai mult pentru sine. -Eu sunt Paul și poate că Dumnezeu m-a adus ca să îți spun să nu mai plîngi, să îți șterg lacrimile și șă îți spun că că ai ochi frumoși . Se priveau uimiți de ceva vreme
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
punîndu-le în demnități ale statului, n-am ridicat în patru ani bugetul cheltuielilor ordinare cu 34 procente ș. a. m. d. Iartă-ne, Dumnezeule, dar toate acestea nu le-am făcut! Dar ce serios susține "Romînul" că ne-a învățat să îngînăm "cuvintele de patrie, de libertate" (le mot de patrie)! În orice caz, onorabililor, românește nu ne-ați învățat. E adevărat că pe atunci când Vasile Voievod Lupul scria că "cel ce-și va vicleni moșia mai rău decât ucigașii de părinți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și de capul nostru prin Tractatul de la San-Stefano, Europa ne-a pus condiții pentru a ne recunoaște independența. Onorabilii confrați par a avea o memorie foarte scurtă când uită că cuvântul de patrie, pe care ne-au învățat a-l îngîna, a fost rectificat în minus c-o provincie și că, pe lângă patrioții Cariagdi, Giani, Carada, avem azi pe patrioții Herșcu, Leibu, Șmule și alții, a căror origine traco-romană e tot atât de puțin dubie ca și aceea a d-lui C. A
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lui neostoită, că eu... dar uite... bat cuie, de-mi sar plombele. Nu mai pot răbda. Dar cineva trebuie să facă și asta, zic. Mi-ar da cu șanu-n cap. Da, dar de ce eu? Mă ridic, ies și, pe scări, îngîn: Are dreptate, dacă are dreptate... Pe bulivar, în dreptul gogoșeriei: Dar ce să-i fac? Șeful Complexului Peleș vechi de cînd lumea în post. Pare de neînlocuit (cunoașteți maladia, nu?). A absolvit, se spune, o facultate de istorie, dar, cum ața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în sus, la Repedea, la Repedea! Urcam, ce aer! ne-am oprit pe marele promontoriu, dedesubt, hăurile albe, ningea ca-n Cămăruț, din cer veneau cîntece îngerești, am fugit mărunt în cerc, să ne dezmorțim, ne-am aprins țigările, am îngînat cuvinte neînțelese, delenda Carthago... ut pictura... mă-ntorc în Bermude, i-ha, i-ha, i-ha, ne-am apropiat de buza stîncii și... și... Cuciureanu a alunecat, agățîndu-l și pe Craiu, i-am văzut cum cad în hăul alb și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care mistria n-a mai trecut de multe vieți de om și escaladînd desele "podețe" tot nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco. Da, cînd ai pătruns în această agoră a agorelor pămîntului, poți îngîna extatic: Veneția! Aici e, într-adevăr, Veneția unică. Hipnotizat, cauți un loc unde miile de porumbei n-au năpădit încă, unde încălțații de descălțații continentelor nu se află pe moment, și te întinzi, pur și simplu, pe dalele multicentenare. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
emisiune, cei de pe trotuar erau întrebați dacă au vreun tablou acasă. Stupoare! Nu numai că întrebarea părea a veni dintr-o altă limbă sau, și mai rău, sunînd probabil ca o înjurătură (încă neîntîlnită), dar cei întîmpinați astfel reușind să îngîne totuși o frază divulgau o situație generală mai mult decît precară a mentalului colectiv. Explicabilă, de altfel, pînă la un punct, din moment ce lumea de azi se confruntă cu drame într-adevăr greu de imaginat: zilnic, aceleași televizoare inundă casele cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stare poate fi intuită, ghicită prin puterea de sugestie a unor echivalente afective, transmise de exprimarea artistică (prin poezie, melos, forme sau culori). Dorul poate fi numai reconfigurat, sublimat, tradus sau transpus În „altceva”. Tot acest fond latent poate fi Îngânat prin forme oarecum străine spiritului de a cuprinde sau contamina ființa. Și nici atunci În totalitate, căci mai rămâne ceva care nu poate fi surprins nici prin aceste subterfugii. Restul este mai mult subînțeles, refăcut și contrafăcut de oricine va
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de valorisation. Une analyse de l'exergue de ce poème nous révèle le fait que " le Poète " est Rainer Maria Rilke, que Blaga admirait profondément. Și-o clipă ne e-ngăduit bănuitului Sud să-i trimitem un gând fără greș. Un joc îngânând cu lemnoasele membre sună târziul, caldul Septembre. (Zi de septemvrie) (Blaga, 2010 : 303) Et pour un instant nous pouvons envoyer un message heureux vers le Sud soupçonné. [...] Un jeu à l'unisson avec șes ligneux membres sonne le tardif, le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
conștientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios și uscat. Erotica - a doua temă majoră a lui C. - se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat printr-o ultimă transsubstanțiere
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
dădeau o impresie de prospețime, asemănătoare cu sunetul delicat al unui clavecin. Am ascultat cuvintele și, câteva secunde, am avut senzația că aud o limbă străină, necunoscută - o limbă care nu îmi spunea nimic. După un minut, recunoșteam franceza... Charlotte îngâna un cântec foarte încet, suspinând din când în când, lăsând să se strecoare între două strofe din recitarea ei liniștea de nepătruns a stepei. Era cântecul căruia, încă de mic copil, îi descoperisem farmecul și care, acum, concentra asupra lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în antreu și i-a telefonat mătușii mele ca să-i anunțe sosirea mea. Și, din nou, am fost surprins de ușurința cu care a vorbit Charlotte cu femeia aceea atât de diferită de ea. Vocea ei, vocea care mai înainte îngâna un cântec vechi franțuzesc, s-a colorat cu un accent popular și, în câteva cuvinte, a știut să explice tot, să aranjeze tot, reducând fuga mea de acasă la obișnuita noastră întânire de vară. „Încearcă să ne imite, m-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Oare pe cer etern stă la un loc. Tu ești o stea... dară te miști... nu stai. Eternă-nsă pe cerul Omenimei Pare a fi o singură... a Romei... Tu nu știi ce voiești... ești oceanul. Dorinți fără de margini îl îngîn *, Răcnind înalță brațele-i spumate, De nori s-anină, -n bolta lumei bate Sălbaticul! 'Van fulgere de foc Apără cerul... el încredințatu-i Că bolta cea albastră e palatu-i, Cu-asalt el vrea s-o ia... ca pe-o cetate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mării-l trag, Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară, Și-n două
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
UMBRA LUI ȘTEFAN CEL MARE] [POVESTEA] Eu vin din Miazănoaptea steloasă, nevăzută, Care răsfrânge aștrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă a viață Și doarme[-n] valuri triste și [î]n ruini de gheață, Îngână a ei cântec eternul ei acord Cu stelele polare din diadema regelui Nord Ce tronă pe o stâncă, picioare de granit Întinse-n fundul mă[r]ei amar și infinit, Iar fruntea lui uscată, prin viscole rebele, Sparge nourii așpri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe placa mării-l trag, Pe fruntea-i e-mpletită o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei, pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cumcă este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Se legăn visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră lăsîndu-se în jos... În ape... Iar prin crenge de-un verde-adînc, de jale, S-oglindă-n ap-albastră mari de-aur portocale. Și parcă glas de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am început să-l pui pe muzică. În bucata aceasta este un urs ce joacă o rolă foarte mare, o lăptăreasă foarte veselă și în sfârșit doi vânători, bucata întreagă va face să râză și va amuza pe parizieni. După ce îngînă cântând o ușoară arie, Duni își luă noapte bună de la prietenii săi. Pergoleze pe urmă se trezi că el s-a fost dus, atât era de adâncit în visarea sa. El compunea în minte-i pe al său Stabat, când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu ei mai bine decât cu cunoscuții și cu rudele, dar acești artiști al căror geniu consistă în priceperea adâncă și în execuțiunea măiastră a creațiunilor muzicale, aceștia ridică înainte-ne o lume proprie numai lor și, după ce ne-au îngînat un ceas în acea lume, ei o duc cu sine. La cel dentîi concert publicul n-a fost tocmai numeros, pentru că nu se dăduse, se vede, o publicitate destul de întinsă știrii despre sosirea artistului. De astă dată nimeni nu mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fii înlocuit. Abatele resimți din plin vorbele amantului său și se întrebă dacă nu cumva exagerase cu jocul său. Hotărî însă să le ofere ceva în compensație. ― Vă întrebați desigur de ce nu e și Rim printre noi. ― Ne întrebăm, desigur... îngînă zeflemitor Aloim. ― Ei bine, continuă Abatele fără să îl ia în seamă, unele... hmm, evenimente petrecute în ultimele zile m-au făcut să cred că el se afla deja în posesia unui avantaj care îl poate situa mult înaintea voastră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sensurile consacrate. Lucrurile intră în raporturi noi, generatoare de surprize: „Între răzoare de spanac,/ varză roșie și ardei,/ pică un cântec de pitpalac// [...] cerul, stropit cu stele, s-a împrospătat,/luna, fostă floare-a-soarelui, se pleacă.// Pe urmă un fluier se îngână cu pitpalacul,/ dar un greier îi întrece întruna.../ Ce e mai frumos e spanacul./ Și pe urmă luna...” Anticipând pictura lui Ion Țuculescu, poetul se entuziasma de simbolistica și cromatica scoarțelor țărănești, diversificate după provincii și relief, în scrisul lor
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
simplu, i-am spus lui Giles că sîntem dispuși să fim mai flexibili În privința cerințelor noastre. Îmi aranjez niște hîrtii de pe birou, fără să ridic privirea. — Cum ai zis și tu, să ne lărgim puțin aria de căutare. — Puțin? mă Îngînă Luke uluit. În Insulele Caraibe? A zis că ne trimite detaliile a opt nenorocite de vile de pe plajă și vrea să știe dacă să se ocupe el de biletele de avion! — Tu ai zis să ne extindem căutările, Luke! spun
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și scoate un pachet de Marlboro Lights. — Acum, copiii stau la etajul de sus, dar camerele de cînd erau bebeluși au rămas cum erau, dacă vă interesează. Aprinde o brichetă și trage un fum. — Camerele de cînd erau bebeluși? o Îngînă Luke, aruncîndu-mi o privire. Aveți mai mult de una? — A lui și a ei. Avem și băiat, și fată. Nu știu cum, n-am apucat niciodată să le renovăm. Aceasta este a fiului meu... Împinge o ușă albă lambrisată, care se deschide
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
știu toate dansurile la modă, răspunde Luke. SÎnt un dansator de mare clasă. — Ba nu-i adevărat! — Am luat lecții de dans În adolescență, să știi, mi-o Întoarce. Pot să valsez la fel ca Fred Astaire. — Să valsezi? Îl Îngîn ironică. Asta nu Înseamnă să fii la modă! Trebuie să știm toate mișcările din dansurile străzii. Fii atent aici. Mă unduiesc șerpuit sacadat de zici că am ceva pe șira spinării și n-am cu ce să mă scarpin, ca
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
The Lion King, dată la maximum, iar un clovn pe catalige jonglează cu banane de spumă. — Deci, zice Suze pe un ton foarte profi În clipa În care ne așezăm la coadă, ți-ai făcut o listă? — O listă? o Îngîn nedumerită. Nu mă pot abține să nu mă uit În jur la cărucioare și mămici care schimbă o geantă cu alta și costumașele copiilor. CÎteva persoane zîmbesc la vederea lui Wilfrid și a Clementinei, care stau În capul oaselor și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
numele lui Dumnezeu. Nu e o mașină. Dacă doriți viraj larg, acesta este cel mai potrivit model. Lui Stuart Îi strălucesc ochii de Încîntare, În timp ce face demonstrația. The Warrior este Humvee-ul cărucioarelor de teren. Vedeți sistemul 4x4? — The Warrior? Îl Îngîn, Îngrozită. Nu ne luăm nici un cărucior numit The Warrior! Ambii bărbați mă ignoră complet. — E o bijuterie inginerească, apucă Luke mînerele. Îmi place. Ăsta e un cărucior bărbătesc. Și nu unul de fițe. Stuart se uită cu dispreț la landoul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]