917 matches
-
cu poezia „Bucovinei”, semnată Natalia NegruIosif: „Nouri te-au cuprins întreagă. Nu văd „pomi” nu văd „grădină”, Țară scumpă, țară dragă, Bucovină, Bucovină!... Iarnă-i, și de dimineață, Soarele nu se arată. Toată te ascunzi în ceață, Când eu plec îngândurată!... Însă pân' ce vremea - drumul Și-a schimba - și prin poiene Șior împrăștia parfumul Toporași și sânziene. Până când ca o regină, Cuceri-vei iarăși slova, Și vor crește în lumină, Putna, Câmpul lung, Suceava... Cântecele din cea țară, Toate, toate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Păi, zi-ne ! Dar Cristi, în loc să se laude cu aplauzele și cu propu- nerea angajamentului de câteva săptămâni, a ieșit din sală nervos. Nu voia să audă de nimeni și de nimic. Nici de școală, nici de Răcaru. Mergea încet, îngândurat. Privea în gol bulevardele aglo- merate, pline de trăsuri și de mașini, amestecându-se cu tot felul de trecători grăbiți, cu doamne elegante și frumoase, ale căror parfumuri se amestecau cu mirosul de cafele și covrigi calzi cu care mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pagini dintr-o carte pe care tocmai și-o cumpărase sau o primise cadou, după care o lua la pas prin oraș. Într-o astfel de zi obișnuită l-a întâlnit Cristi la Capșa pe faimosul scriitor Mircea Eliade, care, îngândurat, s-a așezat la două mese mai încolo de el, preocupat pare-se de niște foi, pe care imediat a-nceput să scrie niște notițe. Probabil că tocmai fusese la o prezentare sau ținuse chiar el una la Facultatea de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
învăluise orașul odată cu aflarea veștii că Regina Maria s-a stins la Sinaia, la Pelișor, cu câteva zile în urmă. Pe străzi, puținii oameni care ieșiseră erau îmbrăcați sobru, în culori cât mai închise, își țineau privirile triste în pământ, îngândurați și părând să se roage. Nu se auzea un cuvânt, un murmur, aveai impresia că se vorbea în șoaptă și în case, iar timpul părea să fi înțepenit pe loc. Regina Maria fusese poate printre cele mai îndrăgite perso- nalități
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate da pe toate... N-a fost să fie, Mariane. Pur și simplu n-a fost să fie... Dar muzica, să știi, m-a salvat de nenumărate ori. — Dar ce poate face muzica pentru un om, când e singur și îngândurat ? Când nu are un umăr pe care să plângă sau poate doar să se odihnească ? Mă gândesc, nea Vasile, ce viață tumultuoasă ai și dumneata. Căci fiecare dintre noi are un har și un blestem deopotrivă. Darul dumitale e vocea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se focalizeze. În majoritatea fotografiilor apăream eu. Nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că ele serviseră ca un fel de aducere aminte a faptului că îl abandonasem. Într-o ramă de argint, polaroidul spălăcit cu un băiețel îngândurat, cu bretele și cască roșie de pompier, întinzând inocent o portocală pentru cine făcea poza. Bret, doisprezece ani, purtând un tricou Star Wars, pe o plajă în Monterey, în spatele casei pe care părinții mei o aveau în Pajaro Dunes. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se îngroșase - era mai mare acum, nu mai semăna deloc cu băiatul timid pe care îl știusem în acele câteva luni pe Elsinore Lane - și ceva în purtarea lui sugera iertare. Viața lui secretă părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai puțin încruntat. Ceva fusese rezolvat în sinea lui. Actorul dispăruse. Trebuia să-mi întorc mereu capul, pentru că altfel aș fi clacat. - De ce-ai fugit? am reușit să întreb cu o voce răgușită. De ce-ai fugit de noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dinu Flămând, volum în care marele poet portughez, acolo ajutorul de contabil Bernardo Soares, străbate străzile Lisabonei sub chipul unui bărbat scund, cu mustață scurtă, la aproximativ 45-50 de ani, purtând un trenci de toamnă, ochelari, papion și pălărie, zâmbind îngândurat unor percepții lăuntrice. Impresia de autenticitate este atât de puternică, încât arunc priviri angoasate în jurul meu, așteptând să zăresc silueta cunoscută lunecând pe după colț. Nu e nici o îndoială. Sunt chiar acolo și calc pe pietrele de care și-a ros
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne oferise un recital improvizat, într-o seară, la pianul din hotelul Maritim - și anume: să ne întâlnim peste 10 ani, exact în aceeași componență, la bordul unui vas care să refacă itinerarul... Odiseii. La auzul acestei năstrușnice propuneri, replica îngândurată a lui Thomas Wohlfahrt a sunat cam așa: „Nu știu, zău, David, ce să zic. Ulise a călătorit spre Ithaka vreo 13 ani. Mă tem că va fi greu să găsim un guvern sau o fundație privată care să finanțeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și Păstorel Teodoreanu, Geo Bogza... Aici, ne spune Mihail Constantinescu, în perioada când își redacta Ultimele sonete, medicul-poet își Era toamna anului 1954. Înfășurat în paltonu-i uzat la mâneci și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
în metru antic), o odă a geniului "mistuit de propriul vis, o rugă abstractă", aflat în fața "însingurării cosmice". O recapitulare a poeziei erotice (Floare albastră, Făt-Frumos din tei, Lacul, Dorința, Atât de fragedă etc.) relevă "o poezie mozartiană", o poezie "îngândurată, melancolizată, în tonalități moi" ce structurează "o poetică a grațiosului" și "spiritualizează emoția" dând un sens specific noțiunii de dor, "de abstragere din lume și de suferință romantică". În Venere și Madonă, Eminescu pune, de fapt, în discuție, "rostul poeziei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ne-ncurci p-acilea. Nu cade, Motane, nu cade! ... ... ... ... ... ... Pase, bă chioreișân, aschilambricule, așchilopatule! ... ... ... Care mai dă una bate!! De ce deodată atâta îngrijorare și răvășire? (Cât de grave au devenit fețele!) De ce se golesc în grabă străzile, piețele și foarte îngândurați se întorc toți spre casă Pentru că noaptea s-a lăsat și barbarii n-au venit Și câțiva soli s-au întors de la hotare și-au spus că nu mai există barbari Și-acum ce ne vom face fără barbari? Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și vesel, aproape omonim cu mine, fiindcă Îl cheamă Beldiman, cu care intru În vorbă din drum pe șoseaua Bonaparte, Își mână, fluierându-le pe Înțelesul lor, turma de oi, măgarul Împovărat cu tarhatul ciobănesc al târlei, câinii flocoși și Îngândurați, cu toții În plină transhumanță și astăzi, ca acuma o mie de ani, de la munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau când, În squarul Ateneului Român, În fața mândrelor coloane ionice, În jurul grupului de bronz al Curiaților și printre straturile de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e o chestie serioasă, să nu cumva să-l pună pe drumuri aiurea. Cameniță a sosit cu puțin înainte de miezul nopții. A coborât din mașină. Toți au luat poziția de drepți. Mai--marele regiunii le-a dat pe loc repaus: era îngândurat, preocupat de ființa aceea imensă care dormea pe plajă. S-a apropiat, i-a dat ocol: îngerul lumina ca un lingou de aur sau lumina așa cum văzuse prin filme că strălucesc noaptea orașele capitaliste... Fanache, observând că șeful e în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe placul lor. „Morții nu sunt morți!” M-am dus să vizitez mormântul lui George Enescu din cimitirul Père Lachaise și am văzut că la poarta cimitirului făceau coadă lungă carele funebre cu sicrie în ele. Mă uitam lung și îngândurat cum din hornul înalt al crematoriului, una-două, răbufnea un nouraș de fum. Trupul parizienilor recent decedați se prefăceau în scrum și fum. La fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iubește suficient. Ca să fiu sincer, n-am înțeles prea bine ce voia să-mi spună... Este ceva care trebuie să țină de un complex al lui, iar eu îl cunosc încă foarte puțin. Dintr-odată am devenit nu trist, ci îngândurat, și asta l-a afectat în mod vizibil. Lucrul acesta mi-a făcut bine, căci eu îl iubesc nu știu cum, nici de ce și nici nu vreau să știu: îl iubesc pur și simplu! Sunt singur în seara aceasta, căci cu Tata
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La sfârșit de zi, râurile de sudoare îi lipeau șuvițele de cap și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
românul de Sărbători. Se apropie Sfintele Paști și am venit să îmi văd nepoții, pe Victoria și pe Andrei-Alinandru. - Nu ne-am mai văzut de foarte mulți ani! Te găsesc neschimbată. Parcă pentru tine timpul sa oprit în loc. Îmi pari îngândurată. Unde te gândești? - Mă gândesc la primăverile din trecut, atunci când toate florile frumose înfloreau numai pentru tine. De atunci și până acum au ruginit multe păduri și au înflorit multe livezi dar când îmi amintesc de tine, toate se conjugă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
a stat 15 minute; am vorbit și n’am vorbit împreună; ea credea că am vești proaspete, iar eu nu am mai primit nimic de 10 zile. Din ziare, de la radio, văd că și în Franța situația e turbure; sunt îngândurată, ca să spun numai atât. Azi dimineață piața: salada de vinete la figurat. Apoi la școală, la foarte frumoasa serbare a liceului, pentru comemorarea revoluției octombriste și a marelui Stalin, cu versuri splendide de Maiacovski (sic), dansuri rusești extraordinar de bine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână grea; de plătit marți 3 500 de lei la Banca de Scont și la școală nu e niciun ban. Azi am vorbit de tine cu toată lumea; după cenaclu, aceeași întrebare: „Vești de la Monica?“ - și răspunsul greu și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
felicitări! — Mersi, zic, cu un zâmbet rușinat. — Vai, ce inel frumos! — Două carate, zice mami imediat. E vechi. Moștenire de familie. — Moștenire de familie! o îngână Janice, cu respirația întretăiată. Vai, Becky! Ia un număr din Modern Bride și oftează, îngândurată. Dar cum o să-ți organizezi nunta, dacă tu ești la New York? — N-are de ce să-și facă nici cea mai mică problemă, spune mami apăsat. Pot foarte bine să fac eu totul. Oricum, e o nuntă tradițională. — Ei, știi de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încă ploua, m-am grăbit să mă întorc la autogară ca sa prind autobuzul spre casă. Când am ajuns în autogară a stat ploaia. Am urcat în maxi-taxi și tot cu gândul la cum o să primească cei de acasă vestea, priveam îngândurată pe fereastră. La un moment dat, un copil a zis: “Tati, uite ce curcubeu frumos este pe cer!” M-am uitat și eu, și l-am văzut. Am întors privirea pe fereastra de lângă mine și un curcubeu și mai frumos
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
doare ceva? − Ce știu eu, Săndel? Eu nu pot s-o întreb, tu știi că dumneaei mă ține că-s afurisită și rea, dar să știi că îmi vine și mie să plâng, când văd cât e de necăjită și îngândurată. Am s-o rog pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie încrezătoare că totul va fi bine până la urmă. În acea noapte a despărțirii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]