929 matches
-
să nu se bazeze pe ceva; oamenii ca el nu sar niciodată la cap dacă nu le centrează nimeni. - E nebun. Sau exaltat - În cazul de față, e același lucru, a spus Eveline, iar Roger Howard a Încuviințat, mișcându-și Îngândurat capul. Așa cum anticipase Zoran, Îndată după plecarea lui, m-am dus Întins la biroul fizicianului, am chemat-o pe Eva și le-am relatat Întreaga conversație. - Din păcate, nu e singurul, a continuat ea. A reușit să mai convingă destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult mă jignea. Nu de ocrotirea lui mălăiață aveam nevoie, ci de adevăr, oricât ar fi fost el de Înspăimântător și de dureros. - Adevărul, da, da... frumos cuvânt, urât lucru de multe ori, a murmurat Howard cu aerul melancolic și Îngândurat cu care continua să mă surprindă uneori, pentru că nu consona deloc cu imaginea durului pe care Îl cunoscusem cu ocazia primelor noastre Întâlniri. Nu sunt un entuziast al ideii de largă circulație cum că prima impresie contează, Însă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu degetul mare și arătătorul mâinii drepte și i-a frecat Îndelung, ca și când ar fi vrut să Îndepărteze de pe retină o vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei mondiale. Nici măcar al celei franco-române. Probabil că e ceva destul de simplu, În fond, cum a fost, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-l deschid la întâmplare. Cad pe prăfuit: „De la prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă nu și-a terminat consumația la plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
are bărbat, nu te belește ăla? Citește tactu’ în Informația că te dai la nevestele lu’ cine știe care toarș. Cum crezi că-i vine? Știi tu cine stă în blocu’ ăsta? De sus până jos?“ Habar nu aveam. Omul mă privea îngândurat, jucându-se cu o legătură de chei. O arunca dintr-o mână în alta, studiindu-mă. Din când în când pufnea amuzat: „Bă, da’ chiar tâmpită promonție de generație mai sunteți, de apărurăți acu’. Prea vă dă într-o disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tocmai se înălța pe atunci. Stătea absentă, parcă aștepta ceva sau pe cineva, în lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus că odată și odată tot ai să faci, eu am să te alung, Simioane, să știi. Fără lacrimi, fără istericale“, mi-a spus din senin, întinzându-mi foaia aceea. S-a așezat pe marginea patului și mă privea concentrată, îngândurată. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit că mai avea ceva de spus despre versurile acelea, a continuat: „Știi, la Hanuca, ne amintim de cănița cu ulei care a rămas după ce grecii au profanat Templul. Era ulei de măsline, care întreținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot solo vă duceați. Mi-a spus și tov. Arghir că nu se admite femei decât cu funcții. Soțiile acasă. Doar de la un anumit nivel în sus. Am ridicat din umeri. Puțin îmi păsa de nevestele altora. — Toa’... oftă Paul îngândurat. Cum e, dom’le... asta, cum îi zice... că v-a dat, cred... Anșoua îi zice? Cum se mănâncă? — Ce-i cu asta? l-am întrebat nedumerit. Nu pricep. — Păi, nu v-a dat anșoua? Trebuie să vă fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de tâlcul lor și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-adevăr șoptitorul intrase în mine cândva, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat perindarea trecătorilor. De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel de carte? ― Privighetorile morții. Are o copertă frumoasă celofanată, și i-a atras atenția. L-a întrebat pe profesor dacă a citit-o. ― Ăla a început să-i povestească câte ceva din subiect, printre altele istoria cu gazele. Îl văzu îngîndurat și continuă: Domnule maior, e caraghios să ne imaginăm că doamna cu pisica a intenționat, mai mult, a izbutit să găsească formula aceasta subtilă pentru a ne pune în gardă. A fost o simplă coincidență. ― Vi s-a părut firesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit pe Dan Crețu și că l-a invitat la noi, dar nu-i sigur că vine și că e un caz care-l preocupă. Nu cred că mai e fir de praf în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi stăteau surprinzător de bine, opera lui Alexandru, mai precis a croitorului său. Era de nerecunoscut, iar Neculai Procopiu trebui să remarce că, pentru prima dată de când l-a întâlnit, redactorul lui se potrivește cu „decorul“. Doamna Procopiu îl privea îngândurată și soțul ei nu știa dacă nu cumva are, acum, inima în ochi. Peppin, care se îngrășase în ultimul timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi fost suficient pentru a declanșa o descărcare electrică sau chiar o explozie în lanț. Din toți cei opt ocupanți ai compartimentului, cel mai puțin îngrijorat era tot Florin. Deși încă mic, se uita și el țintă spre fereastră, îngândurat ca un om mare și curios, să vadă ce se întâmplă afară. Florin, nu-i așa că ție nu ți-e frică de fulgere? îl întrebă Bidaru din pragul ușii cu scopul de a-l pregăti și a-l încuraja. Cireșica
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
situația este aproape aceeași... și noi așteptăm o nepoțică. Soția se va bucura mult, când va afla cu cine am călătorit până în capitală. Apoi, după o scurtă pauză, exclamă ca pentru sine: "Ce repede trece vremea!" în timp ce fiica tăcută și îngândurată privea spre apus prin geamul închis de pe coridor la ultimele lumini trimise de astrul zilei, lumini ce se reflectau numai pe ramurile din vârf ale plopilor sau ale altor arbori înalți, înșirați de-a lungul terasamentului. Tatăl îi făcu semn
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și asupra canadienei cu care era îmbrăcat. Nou-nouță, cu două fețe, una vernil și cealaltă gri, deși cu fermoarul descheiat, ca un recipient de mare capacitate, comprimase aproape toate caloriile din atmosferă sub căptușeala ei. După o noapte nedormită, transpirat, îngândurat și fără nicio țintă; negru la față precum "Cavalerul Tristei Figuri", chiar în imediata apropiere a cofetăriei "Scala", era cât pe ce să se ciocnească nas în nas cu Doru Gârleanu. Bidaru, fără a pierde timpul cu invitații inutile, pentru
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Era singur, în drum spre casă și i se făcuse deja foame. În acea zi de toamnă șablon a anului sus amintit, nu pentru prima oară, neavând ce face trecuse pe la Clubul "70 +" și pe la "Asociația Pensionarilor". Acum la întoarcere, îngândurat, aproape că nu observa mulțimea trecătorilor care mișunau prin apropierea lui. Gândurile îl copleșeau. Nu-și putea explica un fenomen supranatural, curios și cât se poate de interesant, observat în ultimile zile, care i-a produs o cotitură bruscă în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
murgului. La cei cincisprezece ani ai ei, Anuca era o fată înaltă, subțire dar vânjoasă, cu o coadă groasă, de aur, pe spate, legată într-un fliong albastru, de o frumusețe mândră, semeață și mult prea matură pentru anii ei. Îngândurată, fata trecea prin minte imagini de la horă... În urechi încă îi mai răsunau alămurile și chiotele flăcăilor. Dar, o întrebare îi stăruia în minte... De ce Tudor, feciorul Privighetorului din Ținutul Fălciului, îi luase apărarea împotriva obrăzniciei lui Lisandru. Tudor era
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aceasta, căci, în definitiv, doar nu mi-o ține pururea necazul!” Și, reflectând el astfel, cu un suflu triumfător, iute căpătă un pic de inimă, dând uitării toată amărăciunea lui plumburie din ajun. „Sper numai să și reușesc...”, conchise el îngândurat. Însă speranța aceasta a sa trebuie spus că nu rămase deloc searbădă și efemeră, căci știa el foarte bine de ce zisese că „speră”. Din moment ce omul își face încrezător speranțe, el ia în calcul, în mod natural, și modalitatea aproximativă, prin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-ți-aș scripca să ți-o mănânc!" Sunt momente în viață când o ființă specială ca mine nu se lasă rugată prea mult. Am cântat refrenul și am cucerit definitiv inimile cartierului. Numai nea Onuț, modest cum era, părea puțin îngândurat. Avea aerul unuia care spunea că nu prea merita să-i facem o așa primire, la o întoarcere banală din concediu, mai ales că el pleca des la refacere. S-a lăsat cu mare ecou spectacolul pregătit de tablagii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se ridică nori negri, pîntecoși, cu intenții clare și ostile. Dacă plouă? Au pregătit corturi, tribune, bănci, mici, bere și noi am trimis materiale. EL este puțin bosumflat și pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să mergem deci acolo pe coastă În iatacurile verzi ale frunzișului sîni Îngîndurați să desprindem de pe ramuri triste și singure, să mușcăm urechea azaleelor și pașii soldaților tineri să ne treacă prin creier nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă omoare pentru că n-am vrut să-i dau cozonacul - era un cozonac făcut cu ouă adevărate... Credeți că și eu sînt nebun, nu-i așa? Întrebă el cu neliniște În glas. N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tunsoare zero, am burtă și port ochelari rotunzi cu ramă neagră. Ochelarii, pe care nu i-am cumpărat decât de vreo două săptămâni, Îmi provoacă o permanentă ridicare a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
orașului (cu un aer uimit și oarecum dezamăgit): Serios?... Credeam că ești mai Înalt... Credeam că ai peste doi metri, dar unul din amicii de acolo zicea că n-ai mai mult de unu nouăzeci și cinci-unu nouăzeci și opt... (Îngîndurat) Unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci, zici?... Serios?... Credeam că ești mai Înalt! Străinul cel Înalt: Nu... ha, ha, ha... mulți cred asta... dar cred că nu greșesc... cam unu nouăzeci și trei-nouăzeci și cinci. Fiul orașului (glumeț): Ascultă!... Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]