1,478 matches
-
neprețuit coleg și prieten de nădejde, însumând optzeci de ani această prietenie și colegialitate! în momentul de față, când colegul Vasile Balosin din Călienii Vrancei se afla în stare de orbire de peste doi ani și vădit neputincios, doar eu, cu îngăduința Celui de Sus mai țin un pic umbră pământului. Încă un motiv în plus ce m-a determinat să grăbesc apariția acestui volum și să-l ofer posibililor mei cititori. Nu am cuvinte de mulțumire față de Creator, că mă păstrează
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
merita să se împărtășească nu numai cei de astăzi... am avut curiozitatea să aflu în ce măsură cartea se găsește în principalele biblioteci publice bucureștene (adresele le găsiți alăturat consemnate de către funcționarii serviciilor de completarea colecțiilor din fiecare instituție în parte). Cu îngăduința dvs. centralizez rezultatele: Prin „depozitul legal” editura avea obligația să remită Bibliotecii Naționale un număr de exemplare din fiecare vol., urmând ca aceasta să trimită o parte din exemplare și Bibliotecii Academiei Române. La momentul actual ambele biblioteci au la raft
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
După puțin timp, tatăl adoptiv, îmbolnăvit de odorul adoptat, trece în lumea umbrelor, liniștindu-se... Tânărul nostru revine în casa copilăriei lui, lângă mama rămasă sigură, care, din stăpână pe casa și rostul ei până acum, devine tolerată cu oarecare îngăduință de intrușii din viața ei. Un timp fiul încearcă să facă ceva, nu reușește și din nou cale întoarsă spre vest, cu nădejdea că și mama adoptivă nu va mai trăi mult și se va înstăpâni el ca proprietar al
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
alte pretenții pentru că logic și legic îmi va fi greu să-mi mai asum o nouă răspundere. M-aș mulțumi dacă cele aproape o mie de pagini realizate vor rezista timpului și exigenței posibililor cititori. Mulțumesc viitorilor mei cititori pentru îngăduința ce vor arăta față de genul meu de scriere, în care n-am inventat nimic, ci am căutat să înfățișez cu sinceritate ceea ce am simțit cu adevărat în diferitele momente ale unei vieți zbuciumate, ca și epoca în care am fost
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cerul azuriu, acum mai senin ca niciodată. Privim În sus și nu ne putem abține să nu-i Întoarcem zâmbetul. Îl iertăm; Întotdeauna facem la fel. Totuși În clipa aia continua să plouă, iar Zeliha avea În suflet prea puțină Îngăduință pentru el, dacă nu chiar deloc. Nu avea umbrelă, fiindcă Își jurase că, dacă era atât de proastă ca să arunce o grămadă de bani Încă unui vânzător ambulant ca să cumpere Încă o umbrelă, doar ca s-o uite pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu suferise nicio schimbare vizibilă, că nu strălucea și picura aur. Tânărul negustor îi toleră gestul fără niciun comentariu, fiind prea politicos fie și pentru a-i arăta că a observat ceea ce a făcut. În schimb, Zoia vedea altceva în îngăduința lui, citindu-i în ochii blânzi o compasiune infinită. Apoi uitându-se la icoanle agățate de standul, ochii i-au fost atrași de o icoană pe care nu o mai văzuse până atunci, o reprezentare a lui Hristos acoperită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sunt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupându-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului...” — Aici locuiește, zise Dinu, întrerupându-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. „Poate totuși a fost un accident”, am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. „Accident? Hm”. Și n-a mai vrut să discute despre asta. Eram din ce în ce mai intrigat. Dacă l-aș fi întrebat pe vreunul „de ce vă e teamă?”, s-ar fi uitat cu siguranță la mine mirat: „Teamă? Nu înțeleg, de ce să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a-și da dreptate lui însuși și în a se distruge. Trebuie să mai spun că pe femei nu le-am obosit niciodată cu insistențele ori cu geloziile mele. Nu complicam inutil lucrurile și am avut față de dragostea trupească o îngăduință paradisiacă. Mi se părea actul cel mai intelectual cu putință; și puțin mă interesa că mărul pe care l-a dat șarpele Evei a fost poate putred. Dar mi-a lipsit totdeauna ceva. Sentimentele mele erau incomplete ca și visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prinzi scorurile de la crichet pe drăcia asta? — Oh, tată! Fran străbătu în fugă încăperea și îngenunche la picioarele lui. Am crezut că de data asta chiar te-am pierdut. — Prostuță mică. Aș vrea să mă întorc acum, zâmbi Ralph cu îngăduință. Asta dacă nu cumva știi cum să faci blestemățiile astea să meargă. — Îmi pare rău, tată. Se simți atât de ușurată, încât îi veni să râdă. — Nu m-am priceput niciodată la tehnologie. Am o idee mai bună. Vino la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
marți, 13 jumătate-15 Pakular Budi A. E. profesor Iordan Cherecheș Mandin Callo Moise Gavrilă Zanfir Domnule comandant, Subsemnatul mesevist, născut la..., fiul lui și al lui..., vă rog să-mi aprobați vizita la masă pe 22 iunie cu soția. Cer îngăduință fiindcă avem program de două ore fotbal pe 21. Domnule comandant, Subsemnatul mesevist, născut la..., fiul lui și al lui..., donez 100 de dolari lui..., mesevist, fiul lui și al lui..., pentru hrană câini și bile biliard. Domnule comandant, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Tudor Arghezi marchează deopotrivă revolta anticlericală a tînărului monah scriitor și emanciparea sa poetică de „maestrul” Macedonski. Aici apar primele poeme din ciclul „baudelairian” Agate negre, prețuit superlativ de către B. Fundoianu și Ion Pillat (care le va reproduce „cu dificila îngăduință a poetului din rarisima revistă de avangardă Linia dreaptă” în Cugetul românesc, II, nr. 2, februarie 1923, pp. 115-120). Tot în 1904, cînd Arghezi va fi trimis la specializare teologică în Elveția și Franța de către tutorele său, ieromonahul Iosif Gheorghian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
său N.D. Cocea) a apărut în Rampa, an. II, nr. 525, 29 septembrie 1915, sub semnătura Eugen Vinea. Încă de pe acum, Vinea se arată preocupat de chestiunea promovării literaturii române în străinătate; comentariul despre Noua revistă română atinge, cu politicoasă îngăduință, „o anchetă întreprinsă printre somitățile Apusului, asupra viitorului Peninsulei Balcanice”, taxează apoi dur principala publicație oficială de promovare a literaturii române în Franța (La révue roumaine, pe care „din fericire, în Franța nu o citește nimeni. Iar în țară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spune-mi ce-ai face tu în acest moment? - Rege al războinicilor, i-am răspuns, eu nu sunt decât un fiu de negustor care se află aici prin voința lui Faroald. M-am gândit mult cum să acționăm, și cer îngăduința să-i caut pe Rotari și pe ceilalți prin tatăl meu și administratorul lui, slujindu-mă de relațiile lor în ținuturile bizantine. În tăcerea ce se lăsase, regele s-a încruntat, și-a arcuit sprâncenele, m-a măsurat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meargă în pelerinaj la Sfânta Eufemia și la biserica din insula de-i zice Barbana, nu i-a fost greu să dea de preoți bolnavi. După ce i-a lecuit și a fost întrebat cum puteau să-l răsplătească, a implorat îngăduința de a consulta biblioteca pentru a căuta rețete medicale uitate. Aproape nimeni nu se mai interesa de vechile scrieri care fuseseră înstrăinate, iar puținii pricepuți în așa ceva țineau mai mult la argintul și la aurul în care erau ferecate, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
parte fictivă. Atunci am mulțumit printr-o plecăciune publicului, din nou amuțit, adresându-mă apoi împăratului: - Ți-am smuls un surâs, stăpâne al lumii? - Cel puțin unul, ce-i drept. - Îți pot cere o favoare? A făcut un gest de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că sunt atât sirian, cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi toți. Dar longobarzii au un obicei: când cineva are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel care oficiase ca magister officiorum, murise subit, căzând la pământ în cursul unei audiențe. Rotari m-a silit să preiau postul acestuia. Mi-a respins reținerea inițială printr-o filipică despre prietenie. I-am cerut și am obținut o îngăduință de două săptămâni, ca să pot merge să aduc omagiile mele lui Arioald și Gundepergăi, și să stau puțin cu fiul meu. Sfârșindu-se discuția, liam introdus în încăpere pe Rubiano și cei patru fii ai săi. Meșterul vorbea doar siriana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine precum o grădină în floare în toate anotimpurile; mă înfrupt cu culorile, miresmele și frumusețea ei. De câte ori îi vorbesc, toate îngrijorările mele se topesc ca prin farmec. Ești un bărbat foarte norocos. Ești stăpânul grădinii, și-ți mulțumesc pentru îngăduința de a o vizita, fiind tu sigur că n-aș avea curajul nici măcar să m-ating de o singură floare a ei. Îți cer și puțină milă, de vreme ce trebuie să mă mulțumesc cu niște femeiuști neroade, m-am simțit obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
văd în Gundeperga consecințele lăcomiei de putere, cum am să pot judeca inima lui Romilde? Cu aceeași înțelegere pe care voi o să mi-o îngăduiți mie. Gaila s-a uitat la el uluită, fericită și uluită. Nu atât pentru neașteptata îngăduință, cât pentru dovada de schimbare din sufletul său. Cu ochii plecați și cu mâinile în poală, a spus cu voce tremurătoare: - Dacă pe tine te încearcă mila pentru faptele Gundepergăi și ale lui Romilde, eu n-aș fi demnă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucidă și mai sceptică, insist, nu vreau să-l diabolizez pe Eliade. Dar nici circumstanțele istorice (greu de judecat În alb-negru fără exces ideologic și fără anacronism, așa cum spuneam mai Înainte), nici cele psiho-sociale (pentru care Încerc să am oarecare Îngăduință) nu justifică tăcerea maturului, apoi vârstnicului Eliade. Să fi fost doar frica de a relansa discuția? Cadrul noii discuții despre nazism și „soluția finală” evolua rapid În ultima parte a vieții lui Eliade, iar trecerea timpului nu făcea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
continuat să ignore trecutul politic al lui Eliade, iar alții mai Încearcă să‑l disculpe și astăzi pe savant. Dintre eliadizanți, americanul Mac Linscott Ricketts a fost cel dintîi care a citit articolele pro‑legionare În discuție, printr‑o ciudată Îngăduință a autorităților românești (care Însă i‑au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937; Ricketts l‑a putut totuși traduce În engleză, sub supraveghere!). Ricketts, cel mai important biograf al lui Eliade, a comunicat compromițătoarele documente și altora, Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și făcu ravagii cu ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care fusese de neînduplecat de-a lungul lecturii, ne trata cu un pic mai multă îngăduință. Întotdeauna sunt un pic reticent față de tipii de la Oxford, îi spuse el lui MM. Abia ieșiți de pe băncile școlii și se cred mari cunoscători. Dar trebuie să recunosc că voi, băieți, păreți că vă pricepeți. Nu v-am văzut când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a inspirat ospitalitatea moldovenilor, plini de căldură și de puritate de la Popricani, spre scânteia Bucovinei, de la Putna, unde am redescoperit farmecul încondeierii ouălor. Și cum omul sfințește locul și lasă îngăduință de plecăciune, în cele din urmă, ne-am lăsat fermecați de împodobirea lăcașului nostru drag și am făcut să pătrundă culoarea soarelui prin vitraliile celor trei etaje ale școlii. Apoi am lucrat la panourile unde am reprezentat zborul de fluturi
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
capabil să părăsească Dunn și Dustard în orice secundă, pentru orice i-ar fi venit lui pe chelie, acum era obligat să rămână. Așa cum îi atrăsese atenția și Neil, alte firme n-ar fi fost deloc înclinate să trateze cu îngăduință educația, la nivel de creșă, a lui Theo. — Fir-ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]