1,762 matches
-
vieții mele. Totul se zdruncina, rămăsesem blocat pe-o planșă de surf pe care valurile o aruncau dintr-o parte într-alta, privind cu groază dar și cu liniște cum bucuriile dispar, casele sunt lăsate în paragină, prietenii mei se îngrașă sau se mută la bloc, iubitele lor cresc, se îmbracă în pulovere până la genunchi și, în cele din urmă, se transformă în neveste și toarnă copii. Aproape că nu mai știam dacă să urlu sau să fiu invidios. Întâi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În plus, profitam de micile momente în care uita lucruri din trecut, pe care i le puteam rescrie fără să-și dea seama: ce făcusem, ce-mi spusese, ce se întâmplase nu știu când. Mă purtam ca un feeder, îi îngrășam memoria cu amănunte hrănitoare, mereu favorabile mie, pe care le combinam cu scene semi-reale sau le născoceam de-a dreptul: un sărut într-un cinematograf, o vorbă bună după o ceartă cu maică-sa la telefon, un buchet de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în contra lui Gambetta. Când porcii sunt grași îi tăiem? Niciodată n-am zis asemeni grosierități. Amicii d-lui Gambetta îl insultă comparîndu-l cu un animal. Eu nu voi să se ucidă porcii și de aceea n-aș lăsa să se îngrașe. [20 ianuarie 1881] [""PRESA" RECTIFICĂ ÎNȚELESUL... "] "Presa" rectifică înțelesul ce-l dădusem locuțiunii "opt și cu-a brânzei nouă" și ne spune că cele opt săptămâni cari preced pe-a noua, a brânzei, sunt în adevăr nu din post, ci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui vechi și drepte, exigențele lui publice se încheiau. Dar d-nii Fleva, Cariagdi, Carada sunt alt soi de români. Lor le trebuie un cancellarius, un archigrammateus... cam agrammatos. Din fericire, cancellarius însemnează {EminescuOpXII 120} în latinește și arhigrămătic, dar și... îngrășat în colivie. În acest din urmă înțeles, cancellarius se va potrivi poate! [30 - 31 martie 1881] ASASINAREA LUI PAUL I Nimeni n-a acuzat pe Paul I că ar fi otrăvit sau ar fi pus pe cineva să otrăvească pe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
încărcătura corabiei a fost trimisă la moară, măcinată și vândută. Dar nu era grâu ceea ce adusese corabia, nu cereale măcinase moara engleză, ci o marfă ciudată, neauzită pân - acuma... oase omenești. Făină de oase omenești a fost vândută spre a îngrășa ogoarele Engliterei. Ale cui erau acele oase? Ale soldaților căzuți înaintea Plevnei, ni se spune. Bulgarii recunoscători au dezgropat pe rușii, pe românii cari au căzut pentru eliberarea patriei lor, pe turcii lui Osman și i-au vândut. Amestecați astfel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
îmbătrânim? Organismul omului, ca al oricărei alte ființe vii, are ca scop ultim reproducerea, care atinge optimul în jurul vârstei de 30 de ani. După acest prag, degradarea devine ireversibilă, scopul a fost atins, iar carcasa începe să îmbătrânească iremediabil. Ne îngrășăm, depunem grăsime în jurul șoldurilor sau pe burtă, orele de fitness nu mai ajută la nimic. Nu ne mai putem "autorepara". Corpul maurul, și-a făcut datoria, poate să moară. Ultimul citat din articolul lui Nicușor Dan, matematician român care a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
morali și pirați politici." Chiar și masoneria am balcanizat-o. Scriu această notă după ce am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar în România oamenii de afaceri și politicienii se îngrașă la ceafă și urechi, o specialitate națională, cred) ce-și spuneau masoni și pozau cu niște sorțuri galbene pe un decor albastru, cu stele. Păreau o combinație bizară de măcelar cu infirmier de spital, cufundați cum erau în sosul unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
seceră grâul pregătește și terenul pentru o nouă cultură. Un dispozitiv similar irigă parcelele de soia Învecinate, În timp ce un elicopter cu reacție Împrăștie insecticide. De-a lungul unui drum secundar, mori conice pregătesc amestecuri de furaje pentru vitele care sunt Îngrășate În grajduri supraetajate pentru a se economisi spațiul la sol. Furajele sunt transportate prin tuburi și distribuite mecanic. Un ascensor central transportă animalele În sus și În jos, iar un canal de scurgere lateral colectează dejecțiile care vor fi transformate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Cât timp ați stat Împreună? Împreună am stat șase luni, la Văcărești. Între timp, am primit tratament, antibiotice: PAS și hidrazidă. PAS am primit 6 000 de bucăți și hidrazidă nu mai știu... 400, cred. În orice caz, m-am Îngrășat, m-am umflat de atâtea medicamente, și acolo m-a apucat o durere de cap, că nu puteam să Îl ridic de pe pernă. Am făcut sinuzită. Și un doctor evreu, Schor Îl chema - mai târziu am auzit că a plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să te culci pe scândură? Lasă-mă, că am bolnave destule. Și dumneata, care ești sănătoasă, să nu mi te Îmbolnăvești”. Am uitat să vă spun că, după a doua naștere pe care am avut-o, dintr-odată m-am Îngrășat foarte tare, am avut ceva cu hormonii ce n-o fost În regulă, și mă făcusem aproape de 95 de kilograme. Și-acuma am aproape atâta, dar nu știu de ce, atunci mi se părea că eram mai grasă. Și-ntre timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-miu n-o venit până-n august acasă, și până atunci l-o băgat la bucătărie. Și-apoi o lucrat prostește acolo, și-așa a venit de slab acasă că nu l-o cunoscut mama. Și nici nu s-o mai Îngrășat dup-aia. Ce vă mai amintiți despre reeducarea de la Gherla? Și-n Gherla o fost, numai că noi n-am apucat-o. La camera 101 o fost. Teroare mare o fost, asta-i tot... D-apoi am povestit cu băieți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
călărețul are numai datoria de a accepta lupta, a conduce cu o anume rigiditate natura din afara naturii sale. Balaurul e deja călcat în picioare, e deja sastisit de atâta bogăție și satisfacere a tuturor simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat de atâta îmbuibare cu fecioare atrase de el, mai ales de aurul lui, de visele de fericire, de sexualitatea lui debordantă. E vorba de sastisirea în partea cea mai joasă a naturii. Balaurul parcă acceptă (ca în toate basmele lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci mata, tovarășa Țâru, de ești așa de slabă? Am zâmbit timid, înroșindu-mă, fără a-i răspunde. Primești sarcină pe linie de partid să te îngrași zece kilograme în cel mai scurt timp, mi-a spus serios, fără a-mi răspunde la zâmbet. Ia spune-mi: ce ai visat astă noapte? Nu țin minte dacă am visat ceva, i am răspuns, înroșindu-mă iar. Numele meu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era pusă, apărea însoțit de cele mai multe ori de inginerul de la ferma viticolă și de un milițian. Datorită acestor mese copioase, în câteva luni, am reușit să îndeplinesc cu bine sarcina primită cu ocazia instalării, și anume aceea de a mă îngrășa. Cred că a fost sarcina pe care am îndeplinit-o cel mai repede și cel mai bine dintre nenumăratele sarcini pe care le aveam. Când se întâmpla să avem un control de la județ sau de la București pe diferite probleme legate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
judecați? Am răbdat cinci ani despărțită de familie, alergată de cei de la județ pe toate dealurile... Aveai patruzeci de kilograme când ai venit, iar acum ai șaizeci. Erai ruptă de foame, iar acum ești ghiftuită de fripturi... Avea dreptate. Mă îngrășasem. Era sarcină de partid să pun câteva kilograme pe mine, să arăt impunătoare, căci eram firavă și mărunțică și aceasta nu se prea potrivea cu funcția de primăriță de țară. În clipa următoare, unul dintre „revoluționari” a înșfăcat preșul de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mai potolesc neliniștea ce m-a cuprins. În ultima vreme, mama a slăbit văzând cu ochii. Ouăle de șarpe. Focul. Sănătatea mamei se șubrezește pe zi ce trece. Eu, dimpotrivă, parcă înfloresc și mă abrutizez totodată. Am senzația că mă îngraș din ceea ce pierde mama. Mama n-a mai adus vorba de foc. Mi-a plăcut gluma ei: lemnele sunt făcute ca să ardă. Nu m-a dojenit deloc. Ba chiar am avut impresia că-i era milă de mine. Însă șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Stins deja? Dacă da, trebuie să-l alung și eu pe-al meu. Câtă vreme trăiesc însă, curcubeul din sufletul meu nu va dispărea. Vă implor, răspundeți-mi. Domnului Jirō Uehara (Al Meu Cehov. M.C.Ă P.S. M-am mai îngrășat în ultima vreme. Nu pentru că mă abrutizez, ci pentru că mă maturizez. În vara asta am citit un roman de D.H. Lawrence. Numai unul. ( 2 rânduri libereă N-a sosit nici un răspuns de la dumneavoastră și vă scriu din nou. Scrisoarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai dureze mult cu casa. Simon nu trebuia decât să deschidă vorba despre asta; și dacă n-o făcuse, este pentru că se simțea mult prea vinovat ca să-și păstreze capul limpede. Mă așteptam să-l văd ogârjit; în schimb, se îngrășase. Totuși, nu era o grăsime confortabilă, ci una care venea dintr-un regim alimentar nepotrivit. Mi-a luat un minut să trec peste senzația de stânjeneală resimțită la vederea zâmbetului său încrețit și a tuleielor galbene și aurii de pe bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a se prezenta pe care o avusese întotdeauna în calitatea lui de frate mai mare și la care nu voia să renunțe acum. Da, se purtase prostește și procedase greșit, se înfățișa înaintea mea pământiu și oarecum rușinat că se îngrășase, de parcă faptul că mâncase prea mult era replica lui la lovitura cumplită pe care o primise - și având toate aceste probleme nu avea de gând să mi le și povestească, nu voia deloc să mi le destăinuie, aceste mici amănunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe bufet în apartamentul Stellei. Arăta foarte grandios. Robey și Frazer veniseră împreună în oraș și i-am invitat și pe ei, așa că eram bine reprezentat. Frazer purta uniformă de maior. Barba lui Robey era mai bogată și se mai îngrășase cât șezuse în Washington. S-a așezat de unul singur într-un colț, ținându-și un genunchi cu ambele mâini și nespunând nimic. Dar se conversa destul și fără ajutorul lui. După câteva pahare de șampanie, Sylvester a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Săteanu nu s-a întors, iar moș Ion trăiește. E drept, primește mereu bani, pe care-i bea la bufet. După ce se îmbată, începe să strige: Dacă vrea să vină, întîi să-mi trimită un vițel și nutreț, să-l îngraș, să am ce tăia și-abia apoi să vină, dar nu înainte de a mă fi chemat într-o duminică, aici, în ușa crîșmei, de față cu lumea, să-mi sărute mîna asta bătrînă, uscată, care, atunci, a fost mai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spate. Rozanov aprinse lampa. În afară de momentul șocului când îl zărise la Băi, George nu-și mai văzuse vechiul profesor de câțiva ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase mult. Se îngrășase, mișcările îi deveniseră mai lente și înțepenite de artrită. Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzut în ultima vreme. Îi va corupe și pe alții, așa cum m-a corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
va corupe și pe alții, așa cum m-a corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în zadar. Îți doresc numai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-i pun capăt brusc. M-aș fi putut rade în cap, dar părul crește la loc. Chiar și cheală, puteam arăta în continuare prea bine. Cheală, poate că atrăgeam și mai mult atenția. Mai era posibilitatea de-a mă îngrășa și de-a începe să beau la greu ca să-mi distrug aspectul, dar voiam să fiu urâtă și voiam să rămân sănătoasă. Ridurile și îmbătrânirea păreau mult prea îndepărtate. Trebuia să existe un mod de-a mă urâți într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]