KorAP: Find »[drukola/base=îngrijorat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...72 >

1,779 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

n-aveam chef să mă gândesc la ea. Pentru că eram ocupată la serviciu și aveam o zi plină de întâlniri. și fiindcă, din păcate, mi se întâmplase să strănut mai îndelung decât durase ceea ce se întâmplase seara trecută. Nu eram îngrijorată: eu și Randall aveam nevoie de ceva timp. Se presupunea că primele partide de sex sunt întotdeauna nițel cam dezamăgitoare. Practic, asta era o regulă. Cu toate astea, n-aveam chef să reiau filmul serii trecute cu nimeni. Nici măcar cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
m-am întâlnit cu Luke ca să bem câte-un pahar și i-am umflat capul bietului băiat cu atâta vorbărie. În orice caz, Bea, trebuie să mă întorc... — Claire, îmi promiți c-o să ai mai multă grijă de tine? Sunt îngrijorată din cauza ta. — O să încerc. — Bine. Sună-mă diseară, da? Fug la un curs de yoga care începe la zece. A, și vii diseară să vedem Burlacul din Kiev? Numai dacă se difuzează la trei dimineața. — Offf! Ce păcat, Claire. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Lesage... să nu se facă nici un fel de economie... o prietenă personală a Verei... m-am deconectat, privindu-mă în oglindă și dând peste cap încă două pahare de șampanie. — Ești sigură, Claire? m-a întrebat mama, care părea puțin îngrijorată. Nu pari foarte entuziasmată de rochie. Draga mea, dacă nu-ți place... — A, îmi pare rău. Chiar îmi place, sincer, numai că sunt epuizată... a fost o săptămână așa de lungă. Mama n-a părut pe deplin satisfăcută, dar n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

Ai o perioadă de pasiune adâncă, îi spuse Gaskell în timp ce dirija haotic vasul înspre o ecluză. Gaskell avea pe cap o șapcă de căpitan și purta ochelari de soare. — Dragule de clișeist, îi spuse Sally. — Ajungem la o ecluză, spuse îngrijorată Eva. Sunt și niște bărbați acolo. — Bărbați? Nu-i băga-n seamă pe bărbați, draga mea. Nu suntem decât eu cu tine și cu Ge, iar Ge nu-i bărbat. Nu-i așa, Ge, dragule? — Ei, mai am și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

liceanul biciclist, doamna maior, Asociația Model și eroul fotograf Tavi, informatorii de la TRANZIT, Argentina, totul, totul. Venise repede repede, să nu aibă timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau, îngrijorați, pe banca din hol. Repede, să nu-l întrebe nimic, să nu-l linșeze că nu respectă rândul, trecuse și de asistenta Ortansa, care tot striga domnu’, fișa, fișa, pe cine căutați, așteptați la rând, doctorul e ocupat, foarte ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

muzical dintr-o cameră în alta a unei case din suburbii, de Ziua Recunoștinței. Pretutindeni mirosea a curcan. Edith servea băuturile. În fundal se auzea un cântec interpretat de Frank Sinatra (My Way, dacă-mi amintesc bine) și, Rachel evident îngrijorată, draga de ea, privea cu o expresie îngrozită pe chip, conștientă că era răspunzătoare pentru tulburarea atent pregătitei petreceri a mamei ei. Am scos elefantul din casă și l-am întors cu fundul în sus pe iarba maronie de toamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
zile au mai rămas? o întreb. Lucy ridică două degete. Aha, îmi spun, deci așa stau lucrurile. Copila s-a înmuiat, în fine. Încă două zile și chinul o să ia sfârșit. Honey își mijește ochii, în același timp bănuitoare și îngrijorată. La urma urmelor, se ocupă de copii și simte că ceva e în neregulă. Dar sunt un străin și, în loc să mă sâcâie cu întrebări despre jocul ciudat și nesănătos pe care îl joc cu fetița asta, abordează chestiunea din alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

pasageri nu pot să se hotărască asupra ceasurilor și a câtorva suveniruri celtice. Doamne, ce-aș vrea să se grăbească și să se hotărască. Sunt intrigată de acestă presupusă „poveste“ pe care o știe Amy. Și ca să fiu sinceră, puțin îngrijorată. Adică ce știe? Și de unde știe? Mă întreb dacă ea chiar a văzut sau a auzit ceva? Dacă e vorba de ceva ce a citit în ziarele de scandal, nu-mi fac prea multe griji, chiar Adam mi-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ceva să-ți spun, dar nu știu cum să fac. Mă așez pe pat și încerc să par tristă, pentru că fața mea desigur că nu ar trebui să pară deloc veselă când îi dau vestea proastă. —Doamne, ești bine? Debbie pare foarte îngrijorată și își coboară privirea de la fața mea la burta mea, de parcă aș putea fi... o, Doamne, e ridicol. Nu te îngrijora, nu sunt însărcinată sau ceva de genul ăsta, încerc să o liniștesc. De fapt, nu are nici o legătură cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mă abțin. După ce că avea un corp care putea să rivalizeze cu al lui Elle McPherson, mai avea și o coamă bogată de păr lucios și purta o fustă aurie minusculă, cu paiețele, care ar fi putut trece drept curea. Sunt îngrijorată. Dacă apar într-o pereche de blugi comozi și o bluză neagră, pe gât, Adam n-o să fie impresionat, nu-i așa? Doamne, uneori îmi aduc aminte ce simplu era cu Tim. Dacă aș fi ieșit în cămașă de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
joacă rolul principal masculin. Celor de la compania de film li s-a părut o cerere ciudată, dar am insistat. Asta sau nimic, i-am spus agentului meu să le spună. Și vorbeam serios. Au acceptat. Slavă Domnului! Adică eram tare îngrijorată că o să-mi spună să mă duc undeva. Cine eram eu să am așa pretenții de divă? Un romancier începător ar trebui să sară în sus de bucurie pentru că i-a fost măcar luată în considerare cartea, nu să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

o revistă de doi bani, spune Lissy, fără cea mică urmă de Îndoială În glas. Știu că glumește pe jumătate. Dar, de când prietenul ei Simon i-a dat papucii, Lissy are o părere extrem de proastă despre sine. Sunt un pic Îngrijorată pentru ea. — Vorbiți despre proporția de aur a frumuseții ? spune Jemima, cealaltă colegă a noastră de apartament, intrând În cameră țaca-țaca, cu pantofii ei cu toculeț. E Îmbrăcată În jeanși roz deschis și un top alb și e, ca Întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Scuze, spun și mă dau Într-o parte. Spune, mamă, cu ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mâncare lui Sammy, spune ea, dându-mi o cutiuță cu mâncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sunt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Într-o parte. Spune, mamă, cu ce să te ajut, să fac și eu ceva ? — Să-i dai de mâncare lui Sammy, spune ea, dându-mi o cutiuță cu mâncare pentru peștișori aurii. Se Încruntă Îngrijorată. Știi, sunt un pic Îngrijorată În legătură cu Sammy. — A, zic, cu o tresărire de alarmă. Ăă... de ce ? — Nu știu, parcă nu e În apele lui. Îl privește cu atenție prin sticla bolului. Tu ce zici ? Ție cum ți se pare ? Privesc În direcția În care se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
fardat. Ridic privirea și rămân cu ochii țintă la ea. Ce sunt alea, gene false ? — Nu ! Adică... da. Dar n-ar fi trebuit să remarci. Se numesc privire naturală. Se duce la oglindă și dă de câteva ori din gene, Îngrijorată. Îți sar chiar atât de tare În ochi ? — Nu ! zic ca s-o liniștesc și-mi iau fardul de obraz. Când ridic din nou privirea, Lissy se holbează la umărul meu. — Ce-i aia ? — Ce anume ? spun nevinovată și ating

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
meniul cu băuturi și-l citesc rapid În diagonală. Doamne, ce stresată sunt. Încep să mă doară ochii. Vreau să mă uit În jur. Vreau să văd locul. — Lissy, șoptesc. Mă duc să arunc o privire. — Serios ? Lissy mă fixează Îngrijorată, de parcă aș fi Steve McQueen când zice că vrea să sară gardul de sârmă ghimpată. Păi... OK. Dar ai grijă. Fii discretă. — Bine. Stai liniștită, o să am grijă. OK. Așa. O să arunc o privire rapidă, fără să mă holbez nici măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgâlțâită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume ? — Să te răzbuni, firește ! Ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Tace și se ascunde repede după o ușă alăturată. O clipă mai târziu, o aud vomitând. OK, ceva nu e În regulă aici. Credeam că dansul e bun pentru sănătate. Apare iar În ușă, palidă și tremurândă, și o fixez Îngrijorată. — Lissy, ești bine ? — Nu pot să fac asta, zice. Pur și simplu nu pot. Pare că a luat o hotărâre fermă. OK, mă duc acasă. Își culege hainele. Spune-le că mi s-a făcut rău, că am avut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

Da, zice, și acum nu mai zâmbește. Becky... voiam să vorbesc cu tine despre ziua de mâine. Se oprește și eu mă holbez la el, simțind cum îmi piere zâmbetul de pe față. — Ce e? zic, încercând să nu par prea îngrijorată. Urmează iar un moment de tăcere, apoi Luke răsuflă cu zgomot. — Uite care‑i treaba. A apărut o ocazie de afaceri de care mi‑ar plăcea să... încerc să profit. Și sunt niște tipi din America cu care trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
aici. Apoi îmi amintesc promisiunea făcută lui Suze. — Nu pot, zic cu regret. I‑am spus colegei mele de apartament că n‑am să cumpăr nimic azi. — Colegei de apartament? zice călugărița. Dar ea ce treabă are cu asta? — E îngrijorată că cheltuiesc prea mulți bani... — Colega ta îți spune cum să‑ți trăiești viața? — Ei, i‑am promis ceva acum câtva timp. A fost un fel de jurământ, să‑i spun... — Dar nu o să știe niciodată! zice călugărița. Dacă tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
iau banii pe chirie. Nu! sar ca arsă. Nu te prosti. Și așa ai fost prea înțelegătoare cu mine. Nu vreau să‑ți rămân datoare. Prefer să rămân datoare la M&S. Mai uit la ea și îi văd chipul îngrijorat. Suze, nu‑ți fă griji, zău! În mod sigur pot să le mai amân puțin. Dau un bobârnac scrisorii. Și, între timp, o să cer o limită de credit mai mare sau ceva de genul ăsta. De fapt, am făcut deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
fețele. — Separat? spune mama într‑un final. Ce‑i asta? — Vine cu avionul de la Zürich in dimineața asta, îi explic. A trebuit să se ducă acolo pentru afaceri. Dar o să vină, promit. Știe că slujba începe la douășpe? zice mama îngrijorată. I‑ai spus unde e biserica? Da! spun. Serios, o să vină. Îmi dau seama că tonul meu pare ușor nervos, dar n‑am ce face. Sinceră să fiu, și eu sunt oarecum stresată în legătură cu Luke. Era vorba să mă sune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sfredelitori și victorioși. Dumnezeule, savurează chestia asta, nu? — La urma urmei, sunt cam, da, cam două ore bune de atunci, zice Lucy. Pe puțin! Deci, dacă nu e aici, e un picuț ciudat. Se face că îmi aruncă o privire îngrijorată. Sau poate a avut vreun accident? Poate a fost reținut în... Zürich parc‑ai zis, nu? Mă uit la fața ei încrezută și disprețuitoare și mi se suie tot sângele în cap. — A venit, spun înainte de a mă putea opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
poate, pentru că acum lumea cam stă pe loc. De ce s‑or fi oprit? — Trebuie să fie pe undeva! zice veselă o femeie. Cine l‑a văzut ultima oară? Urmează o tăcere de mormânt. Două sute de oameni mă fixează. Surprind privirea îngrijorată a mamei și mă uit repede în altă parte. — Adevărul e... Îmi dreg glasul. Acum mi‑am adus aminte, zicea că îl cam doare puțin capul! Așa că poate s‑a dus să... — L‑a văzut cineva cu adevărat? mă întrerupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
din angajații lui a zbârcit un comunicat de presă și au apărut din greșeală niște cifre confidențiale. Mintea mi se derulează înapoi la conversația pe care am ascultat‑o cu jumătate de ureche și mă uit la chipul lui, din ce în ce mai îngrijorată. — Luke, zic în cele din urmă. Ce se întâmplă? E vreo problemă cu afacerea voastră? Nu, spune Luke fără să se miște. — Atunci ce‑a vrut Michael să spună cu „depinde“? Și cu chestia aia despre schimbatul obiectivelor? Mă aplec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]