1,433 matches
-
străbătuse trei sute de kilometri În autocar pentru a participa la un concert al celor de la Dead Can Dance. Aveau niște piese lugubre, teribil de romantice. Cine știe ce s-o mai fi Întâmplat cu ei. — Facem și proiecții de filme, spuse Aris Îngrijorat de tăcerea absentă a Majei. Am organizat o antologie de filme despre vampiri. Mâine va fi Bram Stoker’s Dracula, de Coppola. — Despre vampiri? V-ați apucat de cinematografie comercială? spuse Maja mirată. Aris practica boicotul cinematografului american. Spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu era obișnuită să se despartă de ei. Absența lor era deja durere. Și mai erau Încă două zile până luni. O eternitate. — Totul putea să fie altfel. Acasă În frigider am o sticlă de Veuve-Cliquot, spunea Sasha, care privea Îngrijorat acul de la benzină, ajuns la limită. Și aveam rezervată o masă la Colline di Maremma, un hotel de două stele Michelin, aproape de Montemerano. Într-un fel, asta trebuia să fie sărbătoarea mea. E aniversarea noastră. Suntem Împreună de zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se mișcase din locul unde fusese ancorat. Milic Își ascultase fiica atent, necăjit că nu-i putea veni În ajutor. Înțelegea acum de ce, de cîtva timp, Nicolas se Îndepărtase de el. Nu emise nici o judecată, pur și simplu se arătă Îngrijorat că nepotul lui se rupsese de ai săi. Marie se așeză, copleșită de gînduri. Milic Își puse afectuos mîna pe creștetul ei, apoi se Întoarse cu pas greoi ca să ridice niște coșuri pentru pește. Îl urmări cu privirea. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Își ceru scuze că nu o luase În serios mai Înainte și se declară În cele din urmă fericit că ea avea să părăsească insula a doua zi. Marie Își retrase mîna fără să răspundă. Lucas porni din nou mașina, Îngrijorat. * * * Christian trăgea nervos dintr-o mică țigară de foi plimbîndu-se În sus și-n jos prin apartamentul nupțial cînd se deschise ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să trimită rezultatul prin fax la jandarmerie, așa că trebuia ca Stéphane să rămînă la locul lui. Curajul natural al lui Morineau nu se manifestă chiar atît de tare Încît să se facă simțit, jandarmul nu mai stărui și se uită Îngrijorat după ea cum pleacă. Făcu o Încercare să-l sune pe Fersen, dar nimeri peste căsuța vocală și Închise. Mobilul lui Lucas era Într-adevăr Închis, așa cum se cade Într-un spital. Alături de Gwenaëlle, tocmai afla ultimele vești referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
intuiției sale inițiale. Și a fost primul scriitor, inclusiv printre scriitorii de SF, care a Înțeles că, după fizică, biologia avea să joace rolul de motor. Bruno se opri, Își dădu atunci seama că fratele său slăbise puțin; părea obosit, Îngrijorat, și chiar puțin absent. În fapt, de câteva zile, Michel neglija să meargă la cumpărături. Spre deosebire de anii precedenți, vedea că numărul cerșetorilor și al vânzătorilor de ziare din fața supermagazinului nu scădea; era totuși plină vară, anotimp În care, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe Porte de Châtillon și găsi un loc de parcare pe strada Albert-Sorel, chiar vizavi de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său apăru cu ghiozdanul În spate. Părea Îngrijorat, mergea și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o lăsa ea dimineața, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
după care mă trece un nou val de spaimă. E Greg Parker, unul dintre partenerii seniori. Traversează holul imens al gării cu pași mari, îmbrăcat în haine scumpe și ținând în mână mobilul. Are sprâncenele împreunate de la încruntare și pare îngrijorat. Păi și ea unde e ? Glasul îi răsună în toată gara. Panica mă pălește precum un fulger. Trebuie neapărat să ies din raza lui vizuală. Trebuie să mă ascund. Acum. Mă strecor în spatele unei femei cât casa, într-un balonzaid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
da, recunosc în cele din urmă, cu fața arzându-mi. Dar nu doresc să dau nici un interviu. Nu am nici un comentariu de făcut. — Comentariu ? Trish privește în jurul ei confuză. Comentariu la ce ? — Ce se întâmplă, Samantha, scumpa mea ? Eddie pare îngrijorat. Ai intrat în vreun bucluc ? — Nu le-ai spus ? Reporterița de la Daily Mail ridică ochii din carnet. Habar n-au ? — Ce să ne spună ? zice Trish agitată. Ce anume ? E imigrantă ilegală ! spune Melissa victorioasă. Știam eu ! Știam eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am să mă Întorc ca să-ți spun ce am vorbit cu ceilalți Vindecători. Că le-am spus ce ai vrut tu să afle. Deși era cam trist, Moru a zâmbit. A tras cu coada ochiului spre oamenii de pe culme. Părea Îngrijorat dar, cumva, am priceput că nu se grăbea foarte tare. - Krog, Începu el. Tu o să pleci tare-tare departe. Atât de departe, că nu știu cum, pe unde și când o să te Întorci, dacă o să te mai Întorci. Poate că n-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care nu găseai nici mâl, nici pietricele mai mici, astfel Încât Enkim se dădu de ceasul morții ca să-și facă lucrarea lui de om cu două fețe. Când ne-a ajuns din urmă, se vedea pe chipul lui că era din ce În ce mai Îngrijorat. Începu să-i vorbească Runei, amestecând În furia lui surdă cuvintele simple, de rând, cu vorbele grele și cu păcănituri de-ale mărunțeilor. La asfințit, am ajuns Într-o vale largă, cu aer răcoros și bun, plină de ape care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Dar avea și un aer cunoscut. Nu știu, poate că pur și simplu îmi amintea de cineva. Dar am așa un sentiment - —Margery? se auzi cineva la ușă. Era Ben. —Te simți bine? zise el, luând dintr-odată un ton îngrijorat când o văzu cum arata. El, în schimb, n-avea nici pe naiba, ochelari pătrați, un pulover vechi și jigărit, tare ca piatra. Păi, era și cazul să se țină cineva tare, căci Philip și Margery clacaseră deja. Îl compătimeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ușă se auzea ceva care semăna cu scâncetul slab al unui cățeluș. Hugo se încruntă. —Ce naiba? Vi! Vi! Ești acolo? Apăsă pe clanță și împinse ușor ușa. Scâncetul părea că se aude din ce în ce mai tare. Hugo se uită la mine cam îngrijorat. Hai, zisei eu, nerăbdătoare. Deja nu mai putea de curiozitate. Deschise și mai mult ușa și încercă să se strecoare înăuntru. După care înțepeni pe loc, blocând ușa. A trebuit să țopăi pe lângă el ca să văd ce era în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
După cum am mai spus, eu eram călare pe coș. Cel care s-a întâmplat să-l alimenteze pe Philip cu băutură era impresarul meu, Ronnie, unul care nu se dă deloc înapoi de la băuta de după masă. M-a sunat ieri, îngrijorat peste poate - auzise că Philip murise, dar nu și cum murise. Deși se poate să-l fi îndopat pe Philip cu picior de porc umplut până când a făcut atac de cord. —Picior de porc umplut? pronunțai eu cu scârbă. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bem. Unde e Bez? Acesta apăru din camera personalului. —Detectez băutura de la o poștă, zise el voios. Hai, să bem! Șampanie, nu? E, așa mai zic și eu să începi petrecerea din vreme. Vii la petrecere, nu, Sam? făcu Lurch îngrijorat. E acasă la Matthew. Știe deja, prostule, spuse Bez, trăgându-i una peste ceafă. Am deschis șampania cu un ditamai zgomotul dătător de satisfacție. — Sigur că vine. De ce crezi că s-a’nțolit așa, ca un tort de nuntă? — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puteți ajuta. Sunteți singurul alb care păstrează legătura cu ei. — Și părintele Carlos... — Părintele Carlos nu vrea să intervină. — Nici eu. Inginerul se ridică în picioare, încheind conversația, și ceilalți îl imitară; la ieșirea din cort se opriră. Planchart părea îngrijorat: — Ce le veți spune? — Nu știu. Încă nu mi-ați dat răspunsul. Vă gândiți să rămâneți? — Bineînțeles. Și vom merge mai departe... Șoseaua se va deschide, fie ce-o fi! — În acest caz, vă sfătuiesc să aveți grijă. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lacrimă de durere care îi izbucnise și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat. Poate cel mai renumit de pe acest mal al Marelui Fluviu. Dacă se ridică la arme, alte triburi le vor urma exemplul - mișcă din cap, profund îngrijorat. Și când un trib se răzvrătește, nu obișnuiește să o facă împotriva Armatei, a garimpeiros sau a constructorilor de șosele. O face împotriva omului alb în general: oameni pașnici din colonii, pescari, negustori, și chiar împotriva noastră, a misionarilor. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
uriaș și foarte colorat reprezentând o secțiune transversală a corpului feminin însărcinat. Cartonul era proptit pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii se formează cu capul în jos. În mod sigur, asta nu putea să le facă prea bine. Amanda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
da, umerii îi tremurau. Alice cea serioasă, buna, dar nesuferita Alice plângea. Lăcrima peste Cum să te distrezi pregătind cea mai bună mâncare organică pentru copil. În mod evident, nu era chiar așa de distractiv. Hugo a sărit în picioare îngrijorat. Cărțile s-au prăbușit pe podea. —Ești bine? Ce întrebare cretină. Femeia n-ar fi hohotit în văzul lumii într-o librărie dacă ar fi fost bine. Poftim. Ia asta. Hugo i-a întins o grămăjoară mototolită de material, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Nu zisese Neil că era plecat pentru tot restul săptămânii? Deci, oricum, nu putea să-l concedieze până luni. Și până atunci, multe aveau să se întâmple. De pildă, cina cu Alice din weekend. Hugo s-a gândit la ea îngrijorat. Probabil că-l aștepta lângă leagăne de ore întregi. Numai Dumnezeu putea să știe unde-și închipuia fata că umblă el. * * * În parc, Alice continua să scruteze depărtarea din ce în ce mai întunecată, încă luptându-se să creadă că bărbatul nu mai venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a atins brațul într-un gest de consolare. —Nu-ți face griji. Ai șanse destul de mari. E clar că-i ești devotat lui Theo și ai un serviciu pe care te poți baza. — Asta e important? Hugo s-a gândit îngrijorat la eșecul din parcarea subterană. El spera să-l poată convinge pe Neil să fie îngăduitor. Barbara l-a privit surprinsă. — Sigur că e important. E puțin probabil ca un tată fără serviciu să fie cel căruia să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
În timp ce Amanda înainta în cameră pe tocurile ei înalte, Theo s-a oprit din jocul cu inelele și a ridicat privirea către ea. Fețișoara copilului căpătase o expresie solemnă, iar ochii, o privire gravă. Hugo s-a uitat la el îngrijorat. Copilul acumula toată tensiunea din atmosferă ca un burete. A doua zi, un copil amărât de la Chicklets avea să sufere consecințele. Amanda l-a fixat pe Hugo. —Arăți ca dracu’, a observat ea cu franchețe. Hugo începuse să se obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în obraji. ”- Cum e, Fata, bine?” o întrebă el si o sărută pe frunte. ”- Da, da...!” se grăbi ea să-i răspundă, zâmbind. ”- Asa, Fata... asa să mănânci si cu doamna infirmieră, încet-încet si va fi bine!” zise el privind îngrijorat către infirmieră. La difuzor, slujba Sfintei Liturghii de la Biserică, a luat sfârsit. Peste câteva clipe, în cameră, apăru Sora Elisabetta. În straie scumpe, de duminică, venea direct de la biserică. Parcă afost o plutire, nici nu i-a auzit pasii. Pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
concediul de odihnă pentru că se gândea că dacă va duce concediul medical, toată primaria și apoi localitatea o să știe de avortul ei. A rugat-o să treacă și pe la tatăl ei să-i spună unde este, să nu mai stea îngrijorat de absența ei. Geta a trecut întâi pe la Gheorghe să-i spună despre fiica lui că este internată în spital dar nu i-a explicat mare lucru decât l-a liniștit că este bine, că trebuie să-și facă niște
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
maria>: povești? <victor37>: nu de data asta <maria>: bine, m-am liniștit. cum a fost cu ghidul? <victor37>: cînd am ajuns la Buc, unde trebuiau să ni se alăture vreo zece, nu era nimeni <victor37>: și-o mușcat ăla unghiile, îngrijorat, dar i-a trecut repede <victor37>: la Varna nu ne aștepta nimeni <victor37>: toți ceilalți: finlandezi, suedezi, nemți... așteptați de trasnlatori, și-au încărcat bagajele în autobuze și au plecat <victor37>: numai noi am ramas pe peron, cu papornița la
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]