1,786 matches
-
un „artist”, un ins „care nu face nimic”, inutil societății, trăind într-o evidentă dezordine socială și intimă, „nerespectând” normele sociale și morale. Într-adevăr jucam va banque, cum se spune, totul sau nimic, iar acest „nimic” se mărea, se „îngroșa” teribil, și azi, privind în urmă „și în jos”, nu pot decât să am accente de „milă și de groază” pentru acel mărunt individ uman, „necopt” la o vârstă deja suficient de matură, prins în vârtejul atâtor pasiuni și idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în care respirăm, de climatul sufletesc al vieții zilnice. Există și în Occident enervări, insatisfacții, răsteli și chiar atacuri de furie. Uneori, când riscul unei generale placidități este iminent, oamenii par să-și inventeze motive de iritare, sau să le îngroașe artificial pe cele deja existente. În genere însă, strada, magazinele, instituțiile, mijloacele de transport, scena politică, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vociferează, nu se schimbă injurii și îmbrânceli, nu se caută harțagul cu orice preț. În răsărit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o fac pe seama și pe spezele mele, fiindcă această războire cu rime nu face nimănui nici un rău, iar data viitoare nu-mi va folosi la nimic. Îmi fac propria-mi muzică împotriva clopoțelului de la ușă, dar nu reușesc să-mi îngroș și obrazul pe măsură. Duc lipsă de toval precum pantofii mei de-o talpă nouă. Sunt aici de doisprezece ani și de nenumărate ori până acum am auzit propoziții ce-ncep cu: „La noi în Germania...“. Tare-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și că valahii sunt supuși tătarilor și le plătesc tribut („Ab orificio Tanais versus occidentem, usque ad Danubium, totum est subditum...omnes solvunt eis tributum.”). Mai mult decât atât chiar, ei au devenit aliați, alcătuind unități de război, care au îngroșat pe acelea ale mongolilor. Din aceste unități, vom găsi unele în Polonia și Silezia, socotite de izvoarele germane ca formate din „falși creștini și eretici, după a căror învățătură multe mănăstiri s-au dărâmat și mulți credincioși au fost omorâți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu pe lespedea alunecoasă, îngustă doar de vreo treizeci de centimetri. Mai era și beznă cumplită. Lipitorile strivite se lipeau de tălpile tenișilor, transformându-se într-o masă gelatinoasă care se îngroșa mereu. Cred că apucaseră să se cațere câteva pe mine când am căzut adineauri. Le simțeam pe gât și după urechi, sugându-mi sângele. Nu puteam să scap de ele pentru că aveam mâinile ocupate. În stânga țineam lanterna, cu dreapta mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
inundația râului Adige. Amintirea evenimentului a fost transmisă urmașilor în toponimia stradală și în lespezile încastrate în zidurile perimetrale ale caselor, cu marcajul nivelului ajuns de ape. În acel an, meteorologic, anotimpul a fost nemilos. Ploi abundente și insistente au îngroșat puhoaiele și râurile. Râul Adige asemenea unui șarpe uriaș cobora de pe munți umflat și bolborositor. Vechile sale margini, formate din malurile de pământ sau din fundamentele caselor, se străduiau să conțină furia apelor. De-a lungul râului au fost postate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
rău. Am zis asta deși ochii mei erau fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile mele recapitulau toate relele de care o știam în stare, dar pe urmă am observat că nu mai avea gheare. Crescuseră și se îngroșaseră; acum erau pinteni, mânjiți de niște pete cafenii. Am început să mă gândesc la mai multe variante de a scăpa pasărea asta cât puteam de repede. Sarah știa cumva că existau monștrii în casă - pentru că acum locuia în aceeași casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încăpea în piele de bucurie. Kentucky Pete continua să vorbească, deși ceea ce spunea nu mai conta. - Așa că ne-am întâlnit în parcarea de la Fortinbras, iar el avea obiectul și asta-i tot ce-a fost. Pete inhală ceva, vocea lui îngroșându-se. I-am dat jumătate din bani și am ținut cealaltă jumătate drept recompensă, gata târgul. - Cum arăta, Pete? - La naiba, omule, mă tot întrebi de parc-ar însemna ceva. - Înseamnă. Zi-mi cum arăta. Pete făcu o pauză și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Am început să plâng în timp ce mestecam și mi-am șters fața în timp ce încercam să înghit. Tot ce-am putut îngăima înainte de a-mi întoarce capul a fost: - Îmi pare rău. - E în ordine, zise el încet. Înțeleg. Vocea i se îngroșase - era mai mare acum, nu mai semăna deloc cu băiatul timid pe care îl știusem în acele câteva luni pe Elsinore Lane - și ceva în purtarea lui sugera iertare. Viața lui secretă părea că-l făcuse mai puțin îngândurat, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
triste. Cutare a murit eroic la datorie și a fost înmormântat în cimitirul de la... condoleanță familiei îndurerate din partea mareșalului. Sau, sergentul x,y,z a fost dat dispărut în luptele eroice de la Cotul Donului. Și, săptămână de săptămână se va îngroșa numărul văduvelor de război și al orfanilor de tată. Câți din bărbații Pungeștiului nu s-au mai întors în sat? Sunt convins că la primărie se găsesc acte care să lămurească lucrurile. Și mai sunt convins că fiecare familie și-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
expresii pe care , dacă le auzea, pleca de pe prag. Într-o zi când acasă nu erau decât Florica și Costică, s-a așezat câinele pe prag, atunci Florica, de cinci ani, ca să-l alunge pentru a ieși afară și-a îngroșat glasul și a strigat „bărbătește” „Adu bățul cela măi”, iar Costică, mai mic decât Florica, a răspuns tot cu vocea încruntată. „? „Ioti bățul colea fă”, și câinele s-a ridicat de pe prag și s-a dus în ogradă. Acest act
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
indescriptibil ; e consternant de explicabil. Nu e doar cea mai populară comedie romînească din toate timpurile. E și matrița marilor succese populare din epoca noastră. îl elimini pe Amza Pellea (care oricum e din altă clasă), îndepărtezi cîteva sutiene, mai îngroși pe ici, pe colo și obții Miss Litoral, A doua cădere a Constantinopolului, Garcea și oltenii. Dar nu asta mă doare pe mine. Gustul marelui public e ăla care e, și nu doar în Romînia, ci și în America, unde
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rus numit Ivan. E evident că, aici, recursul la stereotipuri nu e inocent (cum e, de pildă, în Titanic) ; ele sînt folosite ca stereotipuri (iar hocus-pocusul șamanesc e folosit ca hocus-pocus) Luhrmann le scoate în evidență caraghioșenia punînd actorii să îngroașe la prim-plan. Dar e la fel de evident că Luhrmann nu le folosește doar pentru efectul ăsta de caraghioșenie (termenul tehnic pentru el e camp) ; e și nostalgic după naivitatea lor, pe care o asociază cu magia filmelor de altădată. Australia
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Cerasela a rămas paralizată, cu mărul în mână. Gura ei e deschisă, câteva bucățele de măr îi atârnă printre dinți. Mitică se întoarce spre ea, apoi se uită confuz prin toată bucătăria, în căutarea unui geam inexistent. Fumul s-a îngroșat. Mitică se repede la Cerasela și o îmbrățișează protector. Amândoi se lasă pe vine, sprijinindu-se de perete. Se țin în brațe, tremurând și privind spre ușă, în așteptarea lui Superman. Brusc, Mitică și Cerasela se uită unul la altul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
aș putea sufoca. Dinții mei sunt casanți, se pot sparge din senin. Un miez de nucă le-ar putea fi fatal. Un miez de nucă i-ar putea preface în praf. Un miez de nucă n-ar face decât să îngroașe norul de praf care plutește în încăpere. Și pentru o fracțiune de secundă uit de spaima de moarte și mi se face dor de un miez de nucă. Și apoi îmi dau seama că am uitat ce gust are un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se poată opri. Atunci oaspeții mei, văzând că treaba se îngroașă, au cercat toate chipurile, trebuie să o recunosc, de a mă face să reintru în mod onorabil în banii mei, preschimbând mereu cărțile jucate cu altele nouă, și alternând cu mine de mai multe ori la facerea bancului; însă toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întâmplat...”, “de ce l-am omorât”, “dacă mai stătea cinci ani, termina toate lucrările începute”, “dacă Ceaușescu dădea de mâncare” etc. este, nu identic ca formă, ci identic în conținut, cu ce s-a zis mai sus. Trebuie că s-a îngroșat rău gluma dacă propangadiști și apologeți ai capitalismului fără frontiere de felul lui Emil Hurezeanu ajung să invoce pe Ceaușescu și epoca sa, ca să nu folosesc alte cuvinte pe care, cu drept, aceștia le-ar merita pentru cât au “dârdâit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
introduce închizătorul în mâner, dintele zăvorului încărcătorului intră în scorbură și împiedică încărcătorul să cadă în jos. Când manșonul-închizător este tras înapoi, alunecă pe nervurile corpului pistolului și armează cocoșul, manșonul închizător trage țeava înapoi. Țeava se lasă cu părțile îngroșate în jos, iese din șanțurile inelare și se desparte de închizător. Decuplatorul este lăsat în jos, iar pragul său cotit înclină în jos partea trăgaciului și o scoate din contactul cu pragul nucii. Arcul recuperator se comprimă la maxim, iar
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
să învețe clasele primare. Din aceste cauze sunt puțini absolvenți a 4 clase începânăd cu anul deschiderii școlii - 1877, până prin 1910. Majoritatea celor înscriși nu aveau posibilități să urmeze toți cei 4 ani, rămânând cu 2-3 clase, iar marea majoritate îngroșa rândurile analfabeților. De exemplu: în anul școlar 1890-1891 au fost 3 absolvenți, în 18911892 - 2 absolvenți, în 1892-1893 - la fel, cei mai mulți sunt înregistrați în anul școlar 1900-1901 - 16 absolvenți, în schimb, ca o compensație, în anii primului război mondial și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
elevilor Numărul elevilor (școala) recenzași înscriși în catalog Situația nu este completă, deoarece lipsește numărul elevilor frecvenți care au situația școlară neîncheiată. Numai în anul 1933, 227 de elevi nu au frecventat coala, aceșștia, în cea mai mare parte, au îngroșat rândurile analfabeților. Cele 6 posturi de la Școala Lunca erau ocupate de învățătorii: Ilie Pintilescu, Dumitru Arbureanu, Elena Pintilescu, Maria Păvăluță, Vasile Niță și Elena Verman. La școala din Fruntești funcționau N. Lăzărescu, Anton Corniță, Victor Grosu și Luța Grosu, iar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ochii beliți, cu ițari crușiți” Vindecarea avea loc nu atât descântecului de alungare a forțelor răului, care avea rolul său, cât administrării unor iruri, unsori, legături cu sămânță de in și lapte dulce și săpun. Acestea se fierb și se îngroașă cu puțină făină de grâu sau cu tărâ și se pune pe locul dureros. Medicamentele se preparau din timp, la anumite sărbători: de Ziua Crucii, la 14 septembrie, se punea la cheutoarea casei (locul de îmbinare a grinzilor) baligă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bulevardul Saint Michel - un loc liniștit, burghez, în mare contrast cu vacarmul proletaro-rockist din Piața Bastiliei. Ce să mai comentezi? Lucruri în general știute. Exemplare umane ca individul întâlnit în piață ajung bine-mersi în Franța, obțin ușor cetățenia franceză și îngroașă peisajul, destul de colorat, din Hexagon. Și manifestă un naționalism de genul celui afișat adineauri, un soi de rasism à rebour. Se pare că asimilarea aceasta generoasă pe filieră africană e o politică a statului francez. Esticii, care au experimentat iluzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un freamăt unic, se aude un strigăt și un vaiet unic. Dar mai târziu, noi creștem și el rămâne mic; în ochii noștri se aprinde o nouă dorință, dar el este totdeauna fixat în vechea, senina sa minune; noi ne îngroșăm, iar glasul ni se ruginește, dar el face să se audă totdeauna clinchetul lui limpede de clopoțel 31. Din motive diferite, clopoțelul, de care vorbea atât de frumos și Esenin, dispare încet-încet până când omul matur consideră că acesta nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un pod, peste care s-a așternut praful unui număr semnificativ de ani; trebuie să cunoști bine personajul ca să-l poți identifica. Subconștientul creativ al poetului lucrează după calapoadele sale specifice, știind să micșoreze aici și să mărească dincolo, să îngroașe ori să subțieze o tușă, să pună sub lupă cine știe ce dominantă pe care numai autorul acestora a perceput-o. Câteodată, o parte (adesea infimă) din trăsăturile unui personaj se contopește în dominantele altuia, descris în așa fel încât personajul central
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o forță dumnezeiască și creștea în înălțime cu zece chi pe zi (chi, unitate de măsură a lungimii în China, trei chi echivalează cu un metru). În același timp, cerul se înălța și el cu zece chi, iar pământul se îngroșa cu zece chi. Astfel, după încă 18000 de ani, Pangu a devenit uriașul fantastic care susținea cerul și pământul. Încetul cu încetul, cerul și pământul se așezară la locurile lor fără să se mai poată reuni. Abia atunci a început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]