1,838 matches
-
Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gândesc, poate ar fi bine să facem și un interviu separat cu ea. Tăvăleala mea cu șeful cel mare. Ai putea scoate bani frumoși din povestea asta, adaugă către mine. — Nu ! zic Îngrozită. — Emma, nu mai fi așa mimoză ! se rățoiește Jemima. Crede-mă, În adâncul sufletului Îți dorești mult asta. Nu-ți dai seama, asta poate fi șansa unei noi cariere pentru tine. — Dar nu vreau o nouă carieră ! — Ei bine, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de Paști! Acuma nu mă lasă să fac nici o mișcare, m-am dus la Mântuleasa, s-au ținut după mine... De ce să te duci la ora asta la Mântuleasa? M-am dus să scap și-au venit după mine! țipă îngrozit. Măi, da, acuma de când vorbești cu mine mai sunt? Păi văd că nu mai sunt, au plecat, s-au ascuns... Păi vezi? Așa pățisem și eu, cu dezavantajul că dracii lui Vasile păreau niște prezențe mai spirituale, mai puțin prozaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
celorlalți clienți ai mei, adaugă. Ca să vă spun că plec. — Cum? Îmi las ceașca de cafea jos, aproape spărgând‑o. Cum adică plecați? Plec de la Banca Endwich. M‑am hotărât să mă pensionez mai devreme. — Dar... Mă holbez la el, îngrozită. Nu e posibil ca Derek Smeath să plece de la Banca Endwich. Nu mă poate lăsa baltă, tocmai acum când lucrurile încep să meargă atât de bine. Vreau să zic, știu că nu ne‑am înțeles întotdeauna de milioane, dar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mori tu“, fără să‑mi dau seama. Și am zis despre o fustă că e „beton“! Oprim la o trecere de pietoni și eu mă uit pe geam cu interes, întrebându‑mă pe ce stradă suntem, când brusc îngheț, îngrozită. Uite‑i pe Judd și pe Kent. Chiar aici, în fața noastră. Traversează, și Kent spune ceva însuflețită, iar Judd dă din cap aprobator. O, Doamne. O, Doamne. Repede, să mă ascund. Cu inima bătându‑mi nebunește, mă scufund în scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
i mișto? Sunt pe val! Așa mi‑a zis tipul ăla de la Blue River Productions. — Ei, și cu ce te îmbraci la testul ăsta? — Mă duc la Barney’s, zic veselă. Ca să‑mi caut ceva. — La Barney’s? strigă Suze îngrozită. Bex, mi‑ai promis să nu sari calul! Mi‑ai promis foarte serios că o să te menții în limitele bugetului. — Asta am și făcut! M‑am încadrat în buget. Am trecut pe hârtie tot! Și, oricum, asta e o cheltuială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
prin magazine, cumpărând haine de lux și cadouri în valoare de peste 1000 de dolari, în doar câteva ore. ȘOC TOTAL Telespectatorii emisiunii Cafeaua de dimineață au fost îngroziți când au descoperit adevărul despre autoproclamata expertă financiară. „Sunt pur și simplu îngrozită“, a comentat Irene Watson de la Sevenoaks. „Acum câteva săptămâni i‑am telefonat lui Becky pentru a‑i cere un sfat despre niște planuri bancare. Acum mi‑aș dori să n‑o fi ascultat și am de gând să cer sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke, întorcându‑se spre mine. Tu știi care e percepția despre mine în orașul ăsta? Percepția generală este aici - nu știu din ce motiv - că nu mai sunt ce‑am fost. — Că nu mai ești ce‑ai fost? îl îngân, îngrozită. Asta e ce‑am auzit. Luke trage aer în piept adânc. Și în toate zilele astea n‑am făcut altceva decât să mă dau peste cap pentru a‑i convinge pe acești oameni că se înșeală. Că am totul sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic suspicioasă, în timp ce ea mă trage la mine în cameră. Deschide ușa larg, mă conduce înăuntru și‑și desface larg brațele, arătând spre dezordinea din jur. — Cred c‑ar trebui să‑și petreci dimineața aruncând din troace. — Ce? O privesc îngrozită. Nu vreau să arunc nici o troacă. — Ba vrei! Serios, o să te simți foarte bine dup‑aia, cum m‑am simțit și eu. A fost nemaipomenit! — Da, și nu mai aveai nimic de pus pe tine! A trebuit să‑ți împrumut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
a fost cam jenant. — Deci. Christina mă scrutează lung cu privirea. Ești gata pentru persoana de la ora zece? — Da. Mă fâstâcesc ușor sub privirea ei. Da, cred că da. — Vrei să te piepteni puțin? — A. Îmi duc mâinile la gât, îngrozită. Îmi stă aiurea părul? — Nu chiar. Are în ochi o licărire pe care nu o înțeleg deloc. Dar vrei să arăți cât se poate de bine pentru următorul tău client, nu? Iese din cameră, iar eu îmi scot repede pieptănul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Era cunoscută pentru frumusețea și curajul ei. Are gloanțe sub coaste de pe vremea Marșului cel Lung din 1934. I-a născut șase copii, dar numai unul, o fată, mai e în viață. Separarea lor a început atunci când ea a devenit îngrozită la gândul unei noi sarcini. A refuzat să se mai culce cu el, iar el a început să adulmece în stânga și-n dreapta. Zi-zhen a aflat. Atunci, dă-mi tu, a pretins el. Ea i-a tras un pumn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
explicație. Ea cade în capcana pusă de propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i se înroșește, venele de la gât i se zbat, vineții. Pare îngrozită și se întoarce spre Kang Sheng, implorând din priviri ajutorul lui. La semnal, actorul maestru pătrunde în scenă. Biroul Central de Securitate a investigat deja chestiunea, începe Kang Sheng. Concluzia este pozitivă - rezistența tovarășei Jiang Ching a fost testată. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
speriat, ai să te rostogolești În bezna tăiată de rotocoale orbitoare de lumină. Sus, pe pasarelă, uite soldatul cu arma Întinsă, nemișcat, ca o statuie. — Cine ești? De unde vii? Unde mergi? Arată actele! Răspunde! * Ai țâșnit de sub banchetă, fața ta Îngrozită fulgeră În golul unei oglinzi. — Actele! strigă vameșii, grănicerii și bat cu patul puștii În ușa compartimentului. — Actele! Cine ești? — Unde mergi? Ce cauți aici? Răspunde sau trag! * Nu te speria, stai liniștit, e același vis sâcâitor, ca să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de lipsuri, și mi-era rușine cu ea. Acum am trecut de vârsta ei, pentru că, murind, ea a rămas mai tânără ca mine, dar, cu cât mă străduiesc s-o Înțeleg, cu atât mi-e mai străină... Iar fața ei, Îngrozită că ar putea să explodeze Într-un plâns nervos, nu și-ar recunoaște-o dacă și-ar zări-o În vitrina cofetăriei de pe Hauptstrasse În timp ce urmărește mașina decapotabilă, escortată de motociclete și Își Înghite lacrimile isterice, uriașe lentile strâmbe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi reuși să aflu. Și pasul greșit să-l faci chiar Înainte să pășești În balconul de la camera Luminiței... * L-aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se petrece, generale? A dat năvală turcimea de ne-ai adus, foaie verde și-o lalea, toată căzăcimea?” Omul încă mai spera că era vorba doar de o glumă. Generalul Zass și-a pus paharul jos și, în tăcerea aceea îngrozită, a tras cu un gest aproape elegant ucazul imperial din manșeta vestonului. Din porunca țarului Alexandru I al Rusiei, distinsul meu prieten, gazda acelui mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
creierul, folosind echivalentul reclamelor sonore și al publicității agreabile. Stătuse mult prea mult timp în livadă. De fapt, ca să spunem adevărul, descoperise că se bucura de timpul petrecut acolo. Imediat ce îi trecu asta prin minte, fu de două ori mai îngrozit. Ar fi fost cel mai bine să rezolve imediat cazul și să plece din livadă cât se putea de repede. Păstrând ceea ce spera să fie o distanță care nu dădea de bănuit, spionul încerca să nu o piardă din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Maimuțele astea sunt o problemă teribilă, domnule, spuse domnul Gupta, încercând din greu să pară nefericit, dar arâtând, în ciuda eforturilor, foarte fericit. 21 Prima ședință ținută cu brigadierul imediat după sosirea Colectorului Districtual fu perturbată de Societatea pentru Protejarea Maimuțelor. Îngrozit, perceptorul districtual privi pe fereastră la mulțimea de proporții gargantuelice, care părea să crească de fiecare dată când întorcea din nou capul să o privească. În seara de dinainte fusese să îl vadă pe Sampath în livada de guave. Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la naiba, la naiba. Era un semn rău. Dar, în definitiv, cine era el să creadă în semne? Înainte marș, proștilor, le strigă furios oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de raportat, decât că Jake aproape c-a omorât-o pe Jessica. Remarca ei nonșalantă a rămas plutind în aer preț de câteva secunde, până când toate au computerizat-o, după care s-a risipit instantaneu la aterizare. —Cuuuuuum? Susan era îngrozită. —Glumești, nu-i așa? Fiona a ridicat din umeri. —Oarecum. În următoarele cinci minute, Fiona le-a pus la curent cu evenimentele petrecute după întoarcerea de la nunta lui Alison și a lui Luca, până în punctul în care ea și David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și-am găsit un aliat nesperat în Bill. Am purtat o discuție amicală și mi-a zis c-ar trebui să-i țin piept lui Jenny. El vorbește, s-a strâmbat Julia. Și el e îngrozit de ea, nu? Nu îngrozit. Fiona a tăcut câteva clipe ca să se gândească. E mai curând prudent. Cred că-i place să ducă o viață liniștită. În orice caz, Jenny a făcut un comentariu despre cum n-ar trebui să-i dau pâine albă lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
puternic ca să reziste la acea presiune continuă? —Azi am fost să vorbesc cu Sofia. Alison și Luca se uitau la televizor, după ce serviseră niște mâncare chinezească adusă prin curier și băuseră o sticlă de vin. —Ce-ai făcut? Bărbatul părea îngrozit, iar Alison a fost surprinsă să-și dea seama că Sofia nu-l sunase ca să-i facă anunțul. M-am gândit c-ar prinde bine să mă duc și să vorbesc cu ea... să-ncerc s-o fac să priceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-ți fie dor de o persoană pe care nu ai cunoscut-o într-adevăr? Nick a fixat masa câteva clipe, meditând la ceea ce tocmai îi spusese Susan. Crezi că Milly a uitat-o pe Caitlin? Susan a arborat o expresie îngrozită. —Vai, nu, deloc! Și, oricum, ne are pe noi, oamenii care putem să-i menținem vie amintirea mamei ei. Eu n-am prea multe amintiri cu mama și, sinceră să fiu, nici una nu e plăcută. În majoritatea timpului, mama era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cele mai sincere intenții de a fi corectă, de unde poți tu să știi că n-ai să-l iubești pe copilul nostru mai mult decât o iubești pe Milly? Fetița ar putea sfârși prin a se simți ostracizată. Susan era îngrozită. —Cum poți să spui așa ceva? Știi că niciodată n-aș permite să se întâmple așa ceva. O iubesc pe fetița asta de parc-ar fi a mea. Ei, da, dar n-ai cum să fii sigură pentru că îți lipsește termenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi fost teamă că dacă se oprește n-o să mai găsească niciodată curajul să spună adevărul. Fiona s-a cutremurat îngrozită. —Jake, nu! Nu se poate! Băiatul n-a scos nici o vorbă, dar a clătinat din cap confirmând ceea ce tocmai spusese. —De ce? Unde? Fiona avea așa de multe întrebări că nici nu știa de unde să înceapă. În casa unui prieten. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ăsta? a vrut ea să știe. —De ce? —De ce? Fiindc-ar trebui să fie reclamat la poliție pentru distribuție de droguri, de-asta! Numai Dumnezeu știe ce i s-ar putea întâmpla următorului amărât căruia îi mai dă droguri! Jake părea îngrozit. —Nu pot să-ți spun, Fiona. Dacă ți-aș spune, tipul mi-ar face zile negre. Vorbesc serios. Femeia n-a mai insistat momentan, deși era hotărâtă ca mai târziu să reia subiectul. Prietenul tău te-a adus la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]