8,846 matches
-
cu puteri foarte limitate, nu vom fi niciodată superiori față de ceea ce numim loviturile soartei. Odată evenimentul survenit, trebuie să răpim ce putem hazardului, însă viața noastră este prea scurtă pentru a ne da seama de tot, iar spiritul nostru prea îngust ca să putem pune totul la cap la cap. Iată acum cîteva fapte care ne vor arăta cu claritate că e imposibil ca inteligența umană să prevadă totul. Cel dintîi este acela al luării prin surprindere a Cremonei de către principele Eugenio
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le deosebea: stilul caselor, umbra, limba vorbită, relieful, iar printre ele curgea cum putea Valea Măriei. Coborai odată cu șoseaua dealul Cerhatului, casele dispăreau și de-a dreapta, și de-a stînga, dar veneau cele două poduri de piatră, primul peste gîrla Îngustă, al doilea peste o baltă din vreo veche revărsare de-a Văii, avînd pesemne izvoare proprii, de vreme ce nu seca niciodată. Nici bucata de drum dintre poduri nu era flancată de vreo casă. Abia dincolo de baltă, se Înălța pe stînga casa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru bucătărie de iarnă, bunăoară, de loc de dormit pentru copii și de poveștile spuse nouă de mama Floare. Greu mi-a intrat În cap, În legătură cu ea, ideea de străbunică. Urma un mic șpais. Verticala literei mai adăpostea, Între odaia Îngustă și lungă a mamei Floare și prispa de afară, postul de miliție. Ne despărțea un perete comun de care stătea lipit patul meu. Dincolo de miliție, cît o fi fost ea de mare și de Întortocheată pe dinăuntru, În vîrful verticalei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orice lucru Îngăduit pe care puteai pune mîna afară de cele sfinte. Trenul cel mare la care a ajuns după fugă nu i s-o fi părut chiar atît de nemaipomenit, de vreme ce umblase cu trenuțul Suzi, cu Suzana cea pe șină Îngustă, Încetucă și harnică, bună de dus oa menii la tîrg și la Bixad, de SÎntămăria Mare. Nu călcase pînă atunci Într-un oraș și nu zărise un munte. A ajuns să treacă Alpii Dinarici, să tremure de mirare În fața mărimii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
statuia episcopului și stafia prințesei M-am născut la Ardud, la 14 octombrie 1954. Mama Își amintește că era către amiază, la spitalul local. Ardudul avea vasăzică spital, liceu cu internat, un orfelinat, o fabrică de scaune, gară de șină Îngustă, biserici de toate confesiunile, cetatea zisă a lui Rákóczi, dar clădită Încă din 1481. Avea de asemenea, În hotarul dinspre Rătești, un conac pentru o parte din administrația Întinselor moșii ale lui Sándor Károlyi și ale urmașilor lui. Găzduia de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În fața casei, patru duzi, unul alb, doi roz și unul negru, după culoarea fructelor. Cu toții Înalți și drepți, așezați În linie, la distanțe potrivite pentru Învecinarea, dar nu și atingerea Între ele a coroanelor. Între casă și uliță, pe latura Îngustă a clădirii, răsăreau cîteva straturi de flori. O luai apoi la stînga prin spatele casei, iar aici, se ivea comoa ra lui Geiger: mai Întîi, o gră dină de crini, de boschete de buxus și rugi de zmeură. După care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
amenajat cu grijă: se cobora pe cîteva trepte Într-o cuvă săpată În sol și placată cu piatră. Țeava ieșea din peretele falezei diferenței de nivel. Apa se păstra rece În oluri și În oluțuri, amfore mari, pîntecoase, cu gît Îngust și lung, terminat printr-un ciur În partea de sus, pentru aerisire. PÎntecele olului se lega de gîtul subțire și printr-o toartă Înzestrată cu un canal interior și un gur gui, „o țîță“, cum Îi ziceau sătenii, pentru turnat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
caute la mine, ar fi trebuit s-o găzduiască o soră a mamei, dar casa ăleia se umpluse de musafiri de prin Statele Unite. Așa că, din soră În soră, a ajuns În Canion, după cum botezasem eu străduța pe care locuiam, scurtă, Îngustă și flancată de blocuri de zece etaje. Candidata aștepta rezultatele și dădea o mînă de ajutor la schimbarea la față a casei. Tot cu „dumneavoastră“, cu „domnul Radu“ uneori, alteori cu „domnul Sergiu“, mi se adresa și de la sol, din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a Îndepărtat. ― Și ce ai făcut mai departe? - a Întrebat Despina. ― Prima grijă a fost să văd ce s-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
anemice. Am ajuns, vesti Fănel Trifu, oprindu-se în fața unei case cu etaj. Dincolo de gard era liniște și pace și, împingând cu băgare de seamă poarta de fier, ca să nu facă zgomot, păși urmat de prietenul său într-o curte îngustă, despărțită printr-un gard de zid de curtea casei vecine. Casa avea un apartament în față, cu ieșirea direct în stradă, și un al doilea în spate, ambele închiriate unor familii, iar la etaj locuia proprietarul casei, Titi Vlădăreanu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a treia parte a sa, este cea între Gulagul cu toate atrocitățile lui și lumea liberă în care trăim azi și poate nu o prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui se schimba de la o întâlnire întâmplătoare la alta în așa măsură încât peste numai un an, Omul cu Umbre-la devenise un bătrân adus de spate care abia mai urca dealul și fuma ore în șir așezat pe bordura drumului îngust cu circulație infernală. In tovărășia umbrelei la fel de uzate ca și el, cu degetele tremurând pe țigara veșnic aprinsă, Justin analiza trecătorii cu pătrunzătoarea lui privirea albă. În preajma spitalizării, Dora l-a revăzut. De data asta, alături de umbrela diformă culcată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de data asta în care este îmbrăcată. Interdicție totală de a se mișca. Dacă se mișcă simte dureri mai ales în coapsa stângă. Are gânduri, are senzații și simțăminte, deși nu își simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care îmi pot primi oaspeți de seamă cum ești tu. Iatacul în care urmează să se odihnească Dora, după ce se îndestulează cu o delicioasă ciorbă de urzici și o tocăniță de hribi, este o cămăruță aidoma unei chilii. Un pat îngust, un raft pe care se odihnesc vreo câteva cărți vechi legate în piele, o firidă în care este agățată o icoană sub care pâlpâie flacăra cât un bob de mazăre a unei candele și o măsuță rotundă și mică, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Nu chemam pe nimeni acasă și nu dădeam în ea petreceri. Fiecare lucrușor în parte îmi făcea simțită prezența lui, și știu că și pentru el era astfel. Adoram casa aceea cu pereții subțiri, cu geamurile împărțite în trei ochiuri înguste și lunguțe , cu o curte mică în fața sa, fără nici o bancă, numai cu flori și cu o curte în spatele său ceva de vis. Bănci albe, scrânciob alb, fântânița albă și două măsuțe mici, albe. Țin minte că, mică de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fără s-o bage de seamă, acum mi se desfășura dinaintea ochilor acea încăpere nespațioasă, sufocantă și neprimitoare, în care calci pe beton și privești în tavan betonul; în care patul este rece și din cale-afară de tare și de îngust; unde singura policioară, care există, nu poți s-o folosești deloc, căci atârnă de perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei Române. Adriana era o femeie aparent banală, o femeie pe cât de nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai rău caz, o să ridice din umeri. N-o să aibă nimeni curajul să se lege de tine". Ca suprem argument persuasiv, adaug că ne învârtim în cerc de o oră. Convinsă oarecum, ea mă însoțește, incertă, blândă, fără nerăbdare, pe îngustul drum improvizat care conduce la intrarea în perimetrul schelelor. Distanța dintre noi și grupul de lucrători se micșorează vizibil: în fine, ajungem față în față. Surpriza este totală. Toți ne salută cald și, pe un ton de o politețe desăvârșită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Genji, adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un loc. Când el privi peisajul, i se părea că fapte demult apuse îi apăreau proaspete dinainte". Un fragment din Ciocoii vechi și noi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de zăpadă, spre bazinul înfășurat în abur ca într-o lacrimă. Cobori cu frică, să nu aluneci, te ții de stâncile care îi desenează conturul alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de asemenea un lăicer și unde se mai aflau o pernă și un ogheal. Urma o sobă în a cărui hogeag era încastrată ocnița cu scăcița, solnița o cutie de chibrituri și o lumânare. În spatele sobei se vedea un cuptor îngust, pe șparhat era un ceaun în care se afla un culișăr, un polonic, o lingură din lemn și lângă el o căniță, iar în fața sobei câteva vreascuri pregătite pentru foc și vătraiul. Când a ridicat mâna de pe nuci, mi-am
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceea încă de pe când studiam la Roma îmi era clar că nu aș fi putut niciodată deveni blând și "echilibrat" precum un coleg de-al nostru model, perfectul clasei, destinat, tocmai datorită acestor calități, să devin episcop cu viziuni destul de înguste într-o importantă dieceză germană. Pe plan intelectual totul îmi apărea de o claritate cristalină, dar pe plan existențial rămânea în mine o incertitudine reprimată care se manifestase insistent pe durata primului semestru de studiu teologic, determinându-mă să mă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cu problemele ei specifice. În societatea românească de astăzi, măsurile de politică publică privind familia pot fi apreciate ca fiind prea largi din punct de vedere al nevoilor specifice familiei monoparentale, iar cele referitoare la protecția maternității ca fiind prea înguste. Astfel, protecția maternității se realizează numai pentru persoanele asigurate social, mai cu seamă pentru cele care lucrează în sectorul „de stat”; persoanele angajate în sectorul privat sunt de cele mai multe ori determinate de mecanismele economiei de piață să opteze între carieră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
vrăjmașă a mea. Ambuscada În martie, noaptea se lasă devreme. Mai dăinuia o spuză de lumină sus pe cer; dar străzile strâmte, sub streșinile Întunecate ale acoperișurilor, erau negre ca gura lupului. Căpitanul Alatriste și colegul lui aleseseră un drumeag Îngust, Întunecos și pustiu, pe unde cei doi englezi urmau să treacă obligatoriu ca să ajungă la Casa cu Șapte Hornuri. Un mesager le transmisese ora și itinerarul. Le mai furnizase ceva, și anume cea mai recentă descriere a călătorilor, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de ce și-a pierdut Samson vederea. Probabil că și țăranii și-au pus această întrebare. Ce fusese de fapt focul, fulgerul, lumina? Prin urmare, tabloul cu Samson orbit atârna acolo, deasupra patului din camera ei de hotel. Patul era destul de îngust, dar noi doi aveam totuși loc. Avea stâlpi groși, băițuiți în maro, și tăblia îi era împodobită cu ghirlande sculptate. N-a fost așa de greu cum îmi închipuisem să mă culc cu ea. Da, ea se ocupa de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]