KorAP: Find »[drukola/base=înnebuni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...150 >

3,744 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

vechiul Cap Kinsale. Alți martori oculari declară că au observat un obiect incandescent de proporții enorme zburînd prin atmosferă cu o velocitate Înfricoșătoare pe o traiectorie cu direcția vest sud vest... țaoleu, mult o s-o mai țină așa... poți să Înnebunești de plictiseală aș fi În stare să-mi bag mîna În foc că nimeni nu a avut răbdare să citească polologhia asta de la Început pînă la sfîrșit ce să fac m-am contaminat și eu de snobismul lor cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de viață că omul nu poate să se bucure de hoitul lui nici cît un cîine și ea cu dușurile Înainte și după ca să nu-ți mai tihnească nimic Suzi e mult mai naturală nu-și face probleme nu te Înnebunește cu preludiul de-ți piere tot cheful cînd o simți mai fierbinte acolo și moale și ești gata să i-o Înfigi atunci Începe să-ți vorbească de amorul divin de perechea predestinată de atracția lunii și dă-i cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

anunțat că, în drum către teatru, domnul artist Ulrich a fost împușcat. „Dar din imediata lui apropiere, în ceafă, așa că te rog să mă crezi, dragă Magdi, că nu a suferit deloc“. Și atunci mămica a începu să simtă că înnebunește. Că n-o să-l părăsească pe Ulrich. C-o să-l îmbălsămeze și o să-l ducă acasă. Că nu e nimic adevărat în toată putrefacția. Și mămica a vrut să fugă la teatru după el, dar trei flăcăi de la brigada pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie - trei gemeni Ulrich își făceau bagajele, iar mama i-a împușcat pe toți trei. Károly: unul. Brigadieri: altul. Șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Trebuie s-o ajuți pe mama. Vezi cât de mult te iubește? Vezi ce sinceră e? Caută-l pe al șaptelea. Caută-l și spune-mi unde e. Și atunci îți dau bilet fără să plătești. După cum vezi, casierița a înnebunit. Iar eu m-am maturizat, ceea ce, la nouă ani, e același lucru. Stăteam în fața casei de bilete, acolo unde alții plătesc cu bani gheață, iar eu trebuia să-l găsesc pe ultimul scamator din șirul de șapte, ca să-l împuște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
lui mici și negri. Foarte îngâmfat, ca și cum știa totul despre tine. Știa multe. Prea multe. A mers prea departe atunci. Nu era doar privirea lui. A spus multe lucruri. Lucruri despre care nici nu ar fi trebuit să știe. Era înnebunit după Catherine, bineînțeles, nu putea gândi clar, dar asta nu era o scuză. —Clifford ți-a spus să mă omori? am întrebat, bucurându-mă la auzul vocii mele care încă își păstra calmul. Mă sprijineam de masa din bucătărie, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318

lor de turiști. Uneori, domnul Takakusa o conducea pe Judit acasă și chiar urcau scările împreună către camera ei, cameră care era situată exact deasupra camerei de lucru a lui Noah. Așa încât Noah auzea râsul, șușotelile celor doi. Asta îl înnebunea, dându-i halucinații - i se părea chiar că vede prin tavan cum domnul Takakusa pregătea ceva într-un vas, ca apoi să coboare cu acel ceva în bucătărie. Lui Noah începuse să i se facă frică și un om care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
îl iniția într-o știință subtilă, fără ca Noah să înțeleagă ceva din ea. Când Charlie a venit din nou în vizită, Noah dormea. Judit era acasă și-i povestea: - Ar fi fost mai bine dacă s-ar fi ramolit în loc să înnebunească. Acum își închipuie că Dumnezeu îi vorbește într-o limbă necunoscută. Își răspunde singur crezând că Dumnezeu însuși i-a vorbit. Cred că s-a sfârșit cu el, e gata copt pentru cădere! Deodată Noah deschise ochii, spunând clar: - N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

tot făcând astfel de mici greșeli, își va distruge echilibrul vieții. Pentru că îi va lipsi o secundă de-aici, una de dincolo... Pe duna de vis-à-vis apăru o femeie goală ce probabil că vroia să bea apă. Individul de pe ecran înnebuni instantaneu și se năpusti spre ea. Un ultim cadru din unghiul subiectiv al pulii sculate. Răcnetele tipului. Filmul se opri aici, întrucât era stricat, sau restul nici nu existase vreodată, dar nu eram sigur de nici una dintre variante. Lui Bogdan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
în mâna dreaptă. - Mircea, oprește-te!! îi strigă aceasta din urmă. Mircea nu se putea opri însă așa ușor, ba chiar era de neoprit, astfel că toți cei care îl văzură pe stradă căpătară brusc certitudinea că marele Mircea Cârpenișteanu înnebunise. Desigur, nici nu le era greu să-și închipuie așa ceva, pentru că imaginea unui Mircea nebun, cu un cuțit de un metru strâns cu putere în mâna dreaptă, era cât se poate de grăitoare în acest sens. Degeaba încercară și ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
mai grav. Respingându-l, tipa se luase practic de superba lui mustață răsucită pakistaneză, cu care el și întreaga lui familie se mândreau atât de mult. „Aș ieși cu tine, dar e slinoasă și pute”, îi declarase ea nonșalant. Abdulah înnebunise când auzise o asemenea jignire de la o tipă pe care o cunoscuse cu numai două săptămâni în urmă la magazinul de smochine. Cum își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și familia lui începând cu mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
în mâna stângă, pula lui Cioran, într-un suprem gest al victoriei. - Ți-am luat-o, Ciorane, ți-am luat-o!! strigă personajul, fericit. Ți-am spus c-o să-ți fur pula în cele din urmă!! Te-am avertizat! Cioran înnebuni de ciudă. Nu mai putea. - Futu-z gâtu mă-tii de dobitoc, dă pula-napoi, futu-te-n gură dă muist, spumegă el, pizduind cumplit și năpustindu-se spre Luca. Numai că, poate datorită diferenței de vârstă dintre cei doi, Luca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
efectiv orice închipuire, ba chiar s-ar fi putut spune că nu mai cunoșteau pic de rușine pe măsură ce Naybet deborda de măiestrie, dărâmându-și întregul complex de percuție pe care-l avea la dispoziție. În tot acest timp, uralele mulțimii înnebunite de transa încrâncenată în care era purtată creșteau din ce în ce. Po-po-po-poai-pi-poai, declamă chitara lui Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Ionescu, tuby-tubap-tub-tap-d’dein? întrebă basul, căruia îi răspunse inevitabil Angestaitn: sooool - reeeee... Naybet răpăi scurt din tumuri, apoi Zulfik îi învălui cald și final, irezistibil, prin apăsarea singurei clape a synth-ului său, care făcu brusc ca tăcutele stele să pornească, înnebunite de sărutul muzicii. Părea că întreaga Lume de Deasupra va parcurge universul cu o viteză necunoscută. Deodată, dinspre scenă izbucni un suflu de energie atât de puternic, încât toți cei ce stăteau în picioare se prăbușiră cu lacrimi în ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
deplasez prin această întindere. Revăd momentele morții celor apropiați. Ce taină mai mare și totodată ce adevăr mai puternic decât acesta poate exista pe vreun pământ, astfel încât fiecare, timp și numai de o clipă gândindu-se la el, să nu înnebunească definitiv sau, dimpotrivă, să viețuiască în pace până în vecii vecilor? Neexistând vreun alt adevăr decât acesta - ultimul și singurul -, nimeni nu poate spune că a înțeles însemnătatea fie și celui mai mărunt lucru până nu a meditat suficient, o viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
în mine, rostește cuvinte pe înțelesul și în limba fiecăruia. Le-aud și pe cele destinate mie. Să le spun? Nici cea mai hotărâtă fire și nici cea mai vitează ființă care-a trăit vreodată n-ar putea să nu înnebunească de frică auzind acestea și n-ar putea suporta povara a ceea ce cred că sunt, îngemănându-se, capetele de acuzare împotriva tuturor celor care-au trăit cândva. Dacă n-aș fi convins că exagerez, aș crede că până și infernul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
s-a întrupat în corpul aureolat de fantastică lumină al acestui conducător de car ceresc? Desigur, cred că nu cine-aș vrea eu. Poate cumva am să-i pot vedea chipul? Mă cam îndoiesc. Nu, desigur, nu-i cazul să înnebunesc definitiv tocmai acum privindu-l, iar figura lui rămâne oricum ascunsă în chiar dosul nimbului diamantului uluitor pe care îl ține în mâini. Nimic, nimic mai inuman decât acest tablou a ceva ce nici nu știu cum să denumesc... Mirosurile altor lumi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

N-ai văzut ce greu s-a lăsat convins? Păi, ce vă oprește să dați o dispoziție în acest sens? Cum să dau dispoziție? îl privi Cristi mirat. Așa bine. Doar venirăți în control la noi. Ce control, agent? Ai înnebunit și tu? Cum adică și eu? Mi-a mai spus cineva că am venit în control. Și, nu venirăți? Nu. Sunt în concediu. Am venit aici ca să mă odihnesc! spuse apăsat Toma. N-am nimic de a face cu nici un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nu-i mai găsește nimeni. La fel de bine, sunt și cazuri când nu se întâmplă nimic. Taică-tu știe acest lucru? Toată lumea știe. Și mie de ce nu mi-a spus nimic? Ce să-ți spună? Că uneori, oamenii care urcă acolo înnebunesc? Ori că dispar? Bine dar putea să mi se întâmple și mie așa ceva. Amintește-ți că s-a opus ori de câte ori ai vrut să mergi acolo. Chiar tu povesteai că s-a făcut foc când a aflat de faptul că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
următoarea întrebare firească, își spuse Cristian în gând, dacă mie mi-a fost atât de teamă oare cum s-a simțit olteanul? Aiurea, își continuă el gândurile, nu i-a fost teamă deloc. De ce să-i fie? Of, m-a înnebunit Ileana cu poveștile ei. Eu am avut senzația că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în imaginația ta. Nu există nici un cadavru, nu există nici un mobil și nici un suspect. Nimeni de la poliție nu te crede, ba chiar ai niște probleme din acest motiv cu însuși comandantul secției, tatăl meu. Ai uitat? Măi, oameni buni, ați înnebunit? spuse Toma vehement. Ce se întâmplă aici, trăim într-un basm? Ne aflăm într-o poveste cu duhuri care ucid? Treziți-vă, suntem în mileniul trei! Ne batem gura de pomană cu el, spuse Calistrat. Taci! se răsti ea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
metri. După câteva momente se strânse la loc și porni spre oraș. De data aceasta mergea mult mai încet, oprindu-se de mai multe ori. Toma și Calistrat rămăseseră în urmă, nescăpând-o însă din ochi. Caută, șopti bătrânul, e înnebunită de foame. Noaptea trecută nu a găsit nimic iar acum ne simte aproape dar nu ne poate găsi. Nu cred că va îndrăzni să intre în oraș, niciodată n-a făcut-o însă nici nu putem fi siguri. Dacă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Ce face? nu se putu el abține să întrebe. Vine încoace? Nu, stă pe loc. Ai răbdare! Nu mai e mult până ce cântă cocoșii, poate avem noroc și pleacă singură înapoi în bârlog. A trecut atât de mult timp? Mă înnebunește așteptarea asta. Dacă se mișcă, te rog să-mi spui! Nu vreau să mă ia pe nepregătite, Nu pricep de ce stă acolo, spuse Calistrat și el nerăbdător. Ar fi trebuit să se repeadă spre tine până acum. Tu ai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
oprească? Basarabeanul visa cu ochii deschiși. Întrevăzuse potențialul bestiei și acum deja își făcea planuri cu ea. Nu era deloc în stare de șoc, așa cum crezuse Boris mai devreme, pur și simplu își făcea din nou planuri de îmbogățire. Ai înnebunit! îi scăpă lui Boris. Nicidecum. Pur și simplu, încerc să transform această nenorocire într-un avantaj pentru noi. Ia, spune, cât crezi că ar trebui să cerem pe ea? E la fel de puternică ca o bombă atomică, dar fără radiații și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]