1,466 matches
-
lui, o donna angelicata. Doamna sa este trimisă din cer, este înconjurată de o curte întreagă de femei care o admiră, ochii ei pot trimite raze de lumină și iubire în inima și sufletul poetului, care, în același timp, îl înnobilează și îi cauzează suferință. Acestea sunt motive preluate și regăsite în poezia trubadurilor până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea două se armonizau în dragostea conjugală, la rândul ei opunându-se dragostei curtenești și învățăturilor lui Ovidiu. Toate aceste contradicții se regăsesc în opera lui Boccaccio. Dragostea este sacră și profană, este spirituală și fizică, înnobilează sau reduce la instinctual, devine o experiență profund individuală și în același timp un numitor comun pentru întreaga omenire, și, de multe ori, înseamnă toate aceste lucruri la un loc. În spatele acestor 593 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 16. 594 Cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În partea centrală a operei, capitolele 17-38, nimfele îi povestesc lui Ameto propriile vieți și povești de dragoste. La sfârșitul acestui moment de taină și de inițiere, Ameto realizează că nimfele sunt de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cei doi îndrăgostiți: în cupa în care se găsea inima iubitului ucis de tiranul părinte, toarnă otravă, pe care o bea fără nicio reținere. Cupa amintește de simbolul Graalului, pentru că iubirea este singura care poate da un sens vieții, poate înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl găsească. Eroina povestirii a noua, din cadrul aceleiași zile a Decameronului, se îndrăgostește de prietenul soțului, care orbit de gelozie, o pedepsește pe această „femeie și soață păcătoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și, indirect, să se elibereze de responsabilitatea asupra tuturor celor întâmplate.” 973 Bărbatul merge în rai, ajungând până la a opta sferă, fără a merita cert acest lucru, poate doar dragostea pe care a nutrit-o a fost menită să-l înnobileze. Personajul masculin din deznodământ nu mai are 968 Ibidem, p. 34. 969 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 62. 970 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit., p. 98. 971 Ibidem, p. 99. 972 Ibidem, p. 100. 973 Robert O. Payne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și Genealogie deorum gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții, este scris ca un fel de exemplu moral în care dragostea nu înnobilează, ci corupe, pervertește, devalorizează, nu luminează, ci înnebunește, duce la pierderea rațiunii. Remarcăm o fermă respingere a iubirii ca pasiune. Donna angelicata din 1025 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 530. 1026 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
coadeșe”, cu coada lungă, perje „țâța caprii” sau locul de origine (bistrițene, nemțești). Din registrul pomicol al zonei mai amintim vișinul, caisul, agudul și piersicul - mai puțin răspândit. De-a lungul timpului, soiurile autohtone de pomi au fost înmulțite și înnobilate printr-o riguroasă selecție empirică. Calea cea mai eficientă pentru ameliorarea soiurilor autohtone o constituie altoirea. Se foloseau două procedee de altoire. În cazul primului procedeu, numit „în pană”, se reteza trunchiul portaltoiului, se practica o despicătură în el și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și clasă și invers. O întrebare firească în legătură cu dobândirea și exercitarea statutului de diriginte: există secrete care stau la baza succesului în munca educativă dusă de către învățător, profesor și diriginte? Da! Răspunsul afirmativ vizează acele însușiri ale dascălilor care sunt înnobilați cu această răspundere, însușiri ce țin de latura intimă, invizibilă a personalității lor și care le asigură disponibilități psihice pentru a se dărui muncii de educație. În educație nu poți acționa numai cu mintea, așa cum se petrec lucrurile în procesul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
percepute ca o competiție seculară, laică, împotriva misoginismului clerical. Într-adevăr, femeile erau frecvent înfățișate drept cititoare ale romanelor cavalerești.” 27 Iubirea însemna adorația unei doamne, o dragoste trezită de frumusețea, înțelepciunea și caracterul ei, femeia fiind cea care îl înnobila pe bărbat, îl determina să se perfecționeze, să-și depășească limitele, fie ca luptător, nevoit să-i aducă ei, prin victoriile repurtate, onoare sau să-și câștige un renume propriu care ar fi putut să-i atragă cavalerului bunăvoința femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în Decameron un membru al cinului monahal, un abate de Cluny, este privit cu admirație, fără ironie, pentru că se dovedește recunoscător față de un tâlhar care l-a ajutat să se vindece de boala de stomac ce îl chinuia, omul Bisericii înnobilând persoana care s-a dovedit atât de generoasă, cerându-i papei să-i ofere răsculatului iertare și să-l transforme în frate ospitalier. Pătrunzând în universul Povestirilor din Canterbury ale lui Geoffrey Chaucer, întâlnim o critică mult mai acidă la adresa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui, o donna angelicata. Doamna sa este trimisă din cer, este înconjurată de o curte întreagă de femei care o admiră, ochii ei pot trimite raze de lumină și iubire în inima și sufletul poetului, care, în același timp, îl înnobilează și îi cauzează suferință. Acestea sunt motive preluate și regăsite în poezia trubadurilor până la Dante. Dar, alături de aceste eterice și angelice doamne, găsim și femei ce par mult mai terestre. Într-o scenă familiară, idilică (Sonetul I), întâlnim tre angiolette
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea două se armonizau în dragostea conjugală, la rândul ei opunându-se dragostei curtenești și învățăturilor lui Ovidiu. Toate aceste contradicții se regăsesc în opera lui Boccaccio. Dragostea este sacră și profană, este spirituală și fizică, înnobilează sau reduce la instinctual, devine o experiență profund individuală și în același timp un numitor comun pentru întreaga omenire, și, de multe ori, înseamnă toate aceste lucruri la un loc. În spatele acestor 593 Judith Serafini-Sauli, op. cit., p. 16. 594 Cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
În partea centrală a operei, capitolele 17-38, nimfele îi povestesc lui Ameto propriile vieți și povești de dragoste. La sfârșitul acestui moment de taină și de inițiere, Ameto realizează că nimfele sunt de fapt niște alegorii, și este purificat și înnobilat de dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cei doi îndrăgostiți: în cupa în care se găsea inima iubitului ucis de tiranul părinte, toarnă otravă, pe care o bea fără nicio reținere. Cupa amintește de simbolul Graalului, pentru că iubirea este singura care poate da un sens vieții, poate înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl găsească. Eroina povestirii a noua, din cadrul aceleiași zile a Decameronului, se îndrăgostește de prietenul soțului, care orbit de gelozie, o pedepsește pe această „femeie și soață păcătoasă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și, indirect, să se elibereze de responsabilitatea asupra tuturor celor întâmplate.” 973 Bărbatul merge în rai, ajungând până la a opta sferă, fără a merita cert acest lucru, poate doar dragostea pe care a nutrit-o a fost menită să-l înnobileze. Personajul masculin din deznodământ nu mai are 968 Ibidem, p. 34. 969 E. Talbot Donaldson, op. cit., p. 62. 970 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, ed. cit., p. 98. 971 Ibidem, p. 99. 972 Ibidem, p. 100. 973 Robert O. Payne
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și Genealogie deorum gentilium.1027 Acest mic roman seamănă cu genul viziunilor specific medievale. Corbaccio, prin duritatea sa abruptă, marchează un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții, este scris ca un fel de exemplu moral în care dragostea nu înnobilează, ci corupe, pervertește, devalorizează, nu luminează, ci înnebunește, duce la pierderea rațiunii. Remarcăm o fermă respingere a iubirii ca pasiune. Donna angelicata din 1025 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 530. 1026 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
om și că se supune doar cu forța. În schimb, Kant crede că omul este rațional și poate să-și rezolve problemele cu ajutorul sistemului de drept. Kagan concluzionează: „Încrederea În drept e o autoamăgire cu care cel slab Încearcă să Înnobileze slăbiciunea”. John Rawls venea cu o altă versiune despre „subiectul etic”. El afirma că o normă dreaptă e cea socotită ca atare de către o persoană care-și ignoră situația reală - cu alte cuvinte, dacă e bărbat sau femeie, copil sau
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pentru documentare... Înainte, dar și după august 1944, presa a fost un mijloc de descoperire a celor cu talent de la cenaclurile literare, iar mulți dintre acești condeieri, odată formați, au stăr uit a rămâne prin creația lor în paginile respective, înnobilându‐le prin semnătura, autoritatea și crezul lor. Lista ziarelor și revistelor de la Bârlad poate fi un ajutor suplimentar pentru cei dornici de noutate... Pe mulți, nădăjduim, îi va chema la studiu și a originale lor aflate ca într‐ un ierbar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în cazul lui Gh. Clapa; evitarea zorzoanelor, prețiozităților și întortocherilor pentru N. Mitulescu, ar asigura mai multă credibilitate nu numai lor, ci ziarului în primul rând, iar cititorilor - satisfacții mai mari. Actualele Păreri tutovene port cu demnitate și succes, ba înnobilând, ceea ce a făcut Păreri tutovene dup ă 20 iulie 1946 și până la 7 noiembrie 1949. * 130 Progresul Progresul, ziar politic, economic și literar, apare săptămânal, redacția și administrația la Tipografia George Cațafany - Bârlad. Se declară oficial de nuanță liberală dar
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
D. Pavalașcu era muncitor și avea multă inițiativă, constat că pagini întregi, uneori chiar numere de ziar, nu au avut fotografii. Se acorda prea mare atenție textulu i scris. Dacă la început, în 1949 și 1950 unele ziare au fost înnobilate de lucrări „Sculptură în lemn” pentru Lenin, Caragiale ori Eminescu, realizate de profesorul M. Tarază, artistul n‐a fost folosit pe măsura posibilităților lui, poate și pentru că... comanda socială a timpului zicea a ltfel. Urmare a Legii pentru raionarea administrativ
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a înfățișat la Cannes. L-am vizionat de câteva ori analizând curgerea situațională dea lungul timpului și confruntările de toate felurile, și la rece, aș zice că regizorul a avut dreptate în ceea ce privește eroul de film, cu un actor care-l înnobilează. De ce ? Filmul nu dezbate altceva decât ideea de "revoluție" la Vaslui, cu oameni și situații obi șnuite. A spune că un anume erou al filmului este negativ e o mare greșeală: ei sunt pomii (roditori, sau mai puțin) de pe marginea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
eminesciană, receptată și de înstrăinați, pe nivele de percepție ! Redescoperirea lui e un proces permanent în evoluția acestui neam. Noi, pieritorii de azi, murim mai puțin simțind fiorul poeziei lui. Noi, trăitorii de pretutindeni, cu sensibilitatea dată de Domnul, ne înnobilăm și cu râul, ramul și cu floarea albastră, și cu "ropotul de grindeni", și cu Mircea, și cu dragoste și mai ales cu LUCEAF|RUL lui. Oare, negativiști și admiratori, ne dăm seama cât ne este de necesar ca să rămânem
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
vin. Muzeul viticol, vinoteca (și microvinoteca sa personal pasională "Ambrozie și nectar") pe care le-a înființat, dezvoltat și slujit cu har. Deține înscrise în cărțile "de aur" gânduri și aprecieri ale unor mari personalități ale spiritualității românești și străine (înnobilate cu o degustare sărbătorească aforistică umoristică de A.D.T.) de la Păstorel Teodoreanu, M. Ralea, C.C. Giurescu, Gr. Moisil, Marin Preda, C-tin Ciopraga, E. Simion, Ov. Drîmba, până la Gr. Vieru, Nichita Stănescu, Adr. Păunescu, Fănuș Neagu, V. Silvestru sau Toma
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
mecanică, a „tocmaitrăitului”? Numai la o analiză superficială. Pentru că jurnalul intim are tocmai funcția unui malaxor al anodinelor evenimente cotidiene și transformarea lor Într-o nouă substanță. Intimitatea nu e materia primă a jurnalului, ci produsul său finit. Ea spiritualizează, Înnobilează (așa cum a dovedit-o Întreaga tradiție a poeziei secolului al XIX-lea), În numele unei idealități nou descoperite (a frumuseții readuse În prim-planul literaturii și al reinvestirii esteticului cu vechile sale funcții), banalitatea vieții. Mai mult decât atât, ea o
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
ales, cu acea componentă indefinibilă numită confesiune. Jurnalul unui cobai al lui Miron Radu Paraschivescu 18 sau Jurnal În căutarea lui Dumnezeu al lui Arșavir Acterian sunt exemple tipice ale deturnării titlului dinspre o intimitate neasumată Înspre Încercarea de a Înnobila jurnalul, conferindu-i sensuri mai Înalte. Cum aceste lucrări sunt - prin structură și prin funcții poetice - pure jurnale intime, va trebui să recunoaștem că nu există o realitate imediat identificabilă numită intim. Intimitatea nu este, așa cum anticipam, o realitate spațială
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]