1,233 matches
-
care fetele de boier nemăritate nu erau excluse de la moștenire și trimise la mănăstire, ca în Muntenia; unde apar cu cea mai mare frecvență antroponimele ce trimit la descendența maternă: Aioanei, Amariei, Airinei 5 etc.; unde comunitățile tradiționale țin „veria” (înrudirea la rang de văr) mai mult după mame decât după tați. Mătușa este apelată tot „mamă” de către nepoții de soră (și în secolul XX, zona Vaslui, de exemplu), pe când unchiul este doar „moș”. Chiar și la nivel strict biografic, icoana
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
care fetele de boier nemăritate nu erau excluse de la moștenire și trimise la mănăstire, ca în Muntenia; unde apar cu cea mai mare frecvență antroponimele ce trimit la descendența maternă: Aioanei, Amariei, Airinei 5 etc.; unde comunitățile tradiționale țin „veria” (înrudirea la rang de văr) mai mult după mame decât după tați. Mătușa este apelată tot „mamă” de către nepoții de soră (și în secolul XX, zona Vaslui, de exemplu), pe când unchiul este doar „moș”. Chiar și la nivel strict biografic, icoana
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
restructurare permanent necesară unei dinamici firești a vieții interioare. Capitolul 3 Mai mult decât percepție. Premisele autentice ale schimbării Curentul empirist a consacrat problema conștiinței cu o determinare de sens care marchează zorii unei problematizări restrictive a exercitării noetice, limitând înrudirea reprezentațională a vizării reflexive la cadrele concrete ale percepției (singurul act virtual compatibil cu tipul universal de priză la realitatea interioară). Astfel, ea a fost definită drept "cunoașterea de sine dobândită ca urmare a capacității minții umane de a reflecta
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Încorporat științei despre sine sau păstrat în postura unui prilej acoperitor, acest factor își răspândește influența în straturi ale constituției psiho-spirituale individuale care ar trebui să beneficieze de contribuția unor "rațiuni" în chip distinct specifice. Departe de o obligativitate a înrudirii sau a afinității, realitatea reflexivității inspirate teoretic face din saltul spectaculos al naturii intelective o expresie comună a metamorfozelor interioare. De aici, culoarea angajamentului personal este dată de instinctele cognitive și de deprinderile intelectuale ale fiecăruia și fiecare își utilizează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
sector atomar. Altfel spus, există o dublă determinare reciprocă, cea între elemente și cea între elment și ansamblu, ceea ce sporește sarcina lecturii interpretatoare și impune adesea atitudini teoretice inovatoare. Noțiunea psihologică de Gestalt o subliniază ("nu mai este vorba de înrudire cu sistem, organizare, plan, ci cu organism, întreg, entelehie"97) și o consacră în lumea științifică. Ea reclamă o viziune nouă, în care reprezentarea conceptului de "structură" coboară într-un concret al multiplelor condiționări. Apoi, o metaforă care ține de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
reprezentări și lumea interiorității sunt teritorii perfect distincte și impun, de aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-o oarecare separație, chiar dacă simbolică (adică ținând seama de unitatea fundamentală a conștiinței). Cele trei tipuri de obiect nu admit înrudiri fundamentale de natură să apropie corespondenții lor intenționali. Dacă sectorul ontologic al conștiinței de sine o poate transforma pe aceasta metaforic în instanță, atunci autonomia și unitatea subiectului transformă personalismul în filosofie a reflexivității (el căpătând un relief binemeritat în
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
acest lucru) față de încercarea mea de filosofie a religiei, deoarece definiția propusă de mine este stabilită, în mod clar, în parte, ca o ipoteză de istoria religiei, în parte, ca una de psiholigie. Ba chiar va resimți, poate, o anumită înrudire spirituală cu concepția mea despre religie ca despre o credință în existența valorii. Fiindcă marele humor este posibil numai prin atașamentul la ideea că valoarea existenței nu dispare pentru că dispar unele valori individuale, date în experiență. Faptul că credința oamenilor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este identic la diferiți indivizi, lucrul acesta nu înseamnă totuși că s-a dezvoltat la toți marel humor. Voi insista asupra acestei chestiuni în ultimele două capitole ale lucrării. Deocamdată vreau să remarc numai că va exista totuși o anumită înrudire între fundalul intelectual și baza (superioritate, noblețe a sentimentului, melancolie, nostalgie, simpatie cf. cap. IV) pe care o presupune humorul. Atît baza aceasta cît și acel fundal călăuzesc sufletul, fiecare în felul său, dincolo de orizontul îngust, în cadrul căruia se desfășoară
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în schimbul unui cer gol“. Revista publicată de grup între 1958 și 1969, „Internationale Situationiste“, documentează succesele practicilor situaționiste. Afișele publicitare și benzile desenate reinterpretate dau de înțeles că revista „Adbuster Magazine“, contemporană nouă, se află într-o relație directă de înrudire cu publicația situaționiștilor. Adbusterii pornesc campanii, care nu se deosebesc în prezentarea lor de reclamele comerciale, dar care în schimb se pronunță în avântul lor împotriva unora dintre cele mai eficiente simulacre ale lumii publicitare. Mărcile dețin idei, pentru ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
mai fi scris poemul împreună. La urma urmei, când scrii o carte la patru mâini, nu o scrii numai ca să te diferențiezi de celălalt și să fii distinct, ci ca să intri în comuniune cu el, să existe o formă de înrudire cu celălalt. Altfel, la ce bun? Andrei Codrescu: A fost ca o naștere, contracțiile au venit odată la câteva minute sau la câteva zile și totul s-a deschis, a fost eliberator, cu momente care s-au făcut infinit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
în care este realizată, este limitată. Topologia detaliată a locilor genici din regiunea CMH la om este redată în figura 8.17. Ereditatea alelelor HLA se poate evidenția prin serotipaj dar numai un tipaj ADN permite o stabilire exactă a înrudirilor de tip frate/soră pe baza identificării alelelor DR moștenite în cadrul unei familii (fig. 8.18). În figura 8.19 se redă ereditatea alelelor HLA într- o familie, stabilită prin tipaj serologic (A) și prin tipaj ADN (B). Prezența a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și să fructifice în lingvistică limbilor lumii unele teorii și descoperiri revoluționare din domenii precum arheologia 2, paleoantropologia 3 și mai ales genetică 4. După cum vom vedea, geneticieni precum Luca Cavalli-Sforza sau lingviști că Joseph Greenberg și Merritt Ruhlen relaționează înrudirea unor populații (pe baza studierii ADN-ului uman) cu limbile vorbite de aceste populații și se ajunge, în unele situații, la noi clasificări genealogice ale limbilor lumii, cu tendința argumentării existenței unor macro-familii lingvistice. Noile ipoteze lingvistice de tip macro-
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
realitate, fiecare limbă este, într-adevăr, un sistem istoricește specific, dar specific în interiorul a ceea ce este universal în limbaj, așa încît fiecare limbă, după cum a văzut deja Humboldt, este o cheie pentru toate celelalte"37. Identitatea limbilor, observă Humboldt, precum și înrudirea lor "trebuie să se bazeze pe identitatea și înrudirea dintre formele lor, căci efectul nu poate fi egal decît cu cauza să. Formă decide în mod exclusiv cu ce alte limbi se înrudește o anumita limba"38. În lingvistică limbilor
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
specific, dar specific în interiorul a ceea ce este universal în limbaj, așa încît fiecare limbă, după cum a văzut deja Humboldt, este o cheie pentru toate celelalte"37. Identitatea limbilor, observă Humboldt, precum și înrudirea lor "trebuie să se bazeze pe identitatea și înrudirea dintre formele lor, căci efectul nu poate fi egal decît cu cauza să. Formă decide în mod exclusiv cu ce alte limbi se înrudește o anumita limba"38. În lingvistică limbilor uimitoare este individualizarea limbilor în interiorul universalității limbajului: Căci atît
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
are originea în dezvoltarea lingvisticii comparativ-istorice, de la începutul secolului al XIX-lea. Îndeosebi descoperirea sanscritei și compararea ei cu limbile europene mai vechi (greacă, latină) și mai noi (germană, islandeza, franceza, engleza etc.) au dus la descoperirea unor relații de înrudire între limbi și, deci, la o clasificare genealogica (genetică) a limbilor. Apare astfel necesitatea clasificării limbilor în funcție de o serie de asemănări, la nivelurile morfologic și lexical îndeosebi, așa încît, în 1818, August Wilhelm von Schlegel încearcă să argumenteze existența a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
termenului 60, ne furnizează datele necesare pentru genealogie. Nici o relație genetică între două sau mai multe limbi cu istorie necunoscută nu se poate stabili altfel decît după criterii de natură tipologica. Ele singure ne îngăduie să ne dăm seama de înrudirea - uneori sigură 61, alteori ipotetica 62 - între idiomurile studiate și, în anumite cazuri, să reconstruim limba originară, "protolimba", din care se trage cutare sau cutare "familie" de limbi. Legătură dintre genealogie și tipologie este, cel puțin din punct de vedere
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
genealogic - pot fuziona, permițînd o cunoaștere mai profundă a obiectului cercetat"64. Într-o foarte cunoscută lucrare despre tipologia lingvistică și universalii, Bernard Comrie 65 consideră că asemănările între limbi ar putea fi explicate prin patru cauze principale: universaliile lingvistice, înrudirea genetică, contactul lingvistic și întîmplarea. Am văzut mai înainte ca începuturile tipologiei lingvistice se relaționează de metodă comparativ-istorică: din această perspectivă tipurile lingvistice erau văzute în primul rînd că tipuri morfologice, deosebite în principal în funcție de structură cuvîntului. După cum observa o
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și de valabilitatea modelelor de animale preistorice reconstruite, lingviștii comparatiști ajung să se îndoiască și ei că limbile se înrudesc pe orizontală și pe verticală conform unor scheme simple vizualizate prin "arbori", ca lingviștii nu au decît să "descopere" aceasta înrudire și să propună principiile de reconstrucție a strămoșului dispărut"68. Această revenire a interesului pentru tipologie se manifestă, după părerea Nadiei Anghelescu, în: 1. rafinarea clasificării morfologice, în special prin reanalizarea conceptelor de sintetism și analitism; 2. lărgirea cadrului analizei
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lucrarea The languages of Africa din 1963, Joseph Greenberg afirmă că în clasificarea limbilor trebuie avute în vedere cîteva principii: 1. nu trebuie comparate decît elementele care sînt asemănătoare atît prin formă cît și prin sens; 2. pentru a proba înrudirea genetică a limbilor trebuie aduse doar argumente lingvistice, nu și argumente etnologice sau istorice; 3. comparațiile trebuie să aibă la baza un mare număr de limbi și cîteva cuvinte, asemănările cercetate fiind atît lexicale, cît și morfologice. 4. CLASIFICĂRI TIPOLOGICE
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
v. isl. moder, v. sl. mați - IE *pəter "tata", prin compararea gr. πατήρ, skr. pita, lat. pater, got. Fadar - skr. bhrătar "frate", gr. φρατήρ, lat. frater, v. irl. brathir, got. broar, v. sl. bratřŭ Dar argumentul cel mai invocat al înrudirii limbilor indo-europene l-a constituit asemănarea a numeroase forme neregulate care se dovedesc a fi foarte vechi, pentru că doar originea comună poate justifica existența în limbile indo-europene vechi a unor forme 247 precum: - skr.: ásti "este" ~ sánti "șunt"; lat. est
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cazuri în franceză veche; în limbile sintetice cazul se realizează prin desinențe (de ex. latină), în timp ce în limbile analitice cazul se realizează prepozițional (de ex. franceză; română ocupă o poziție intermediară între sintetic și analitic). Lexicul comun evidențiază cu claritate înrudirea genetică dintre limbile indo-europene. Lista numeralelor de la 1 la 10 este poate cel mai cunoscut exemplu în acest sens (formele sînt reconstruite, cu excepția limbilor latină și slavă veche)248: proto-ie proto-germanică latină proto-celtică proto-baltică slavă veche proto-albaneză proto-indo-iraniană proto-anatoliană proto-greacă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
h3oktō *ahtō octō *oχtū *aštōni osmĭ *(ak)te*aštă *haktau *oktō *ut' *okt† 9 *newn *niwun novem *nawan *newīni devętĭ *nan*nawa *nu*ennea *inn *ñ†w† 10 *deќm *tehun decem *dekam *newīni desętĭ *ðeć*daća *deka *desm *ś†k Înrudirea este evidentă și în cazul limbilor indo-europene moderne, în ciuda unor evoluții fonetice divergențe: Limbi indo-europene/ Limbi germanice 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 engleză one two three four five six seven eight nine ten daneză en
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
acestei mari familii a început să fie respinsă de către lingviști pe la jumatatea secolului al XX-lea. Ea a fost repusa în discuție astăzi îndeosebi de către școală americană de lingvistică a limbilor, unul dintre argumentele cele mai importante fiind dat de înrudirea genetică a populațiilor majoritar eurasiatice și mongoloide care vorbesc aceste limbi (dovedită prin studiul ADN-ului)271, dar și de dovezi arheologice, antropologice (caracteristicile fizionomice) care vin să le completeze pe cele glotocronologice și lingvistice propriu-zise. Ar fi vorba, așadar
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ADN-ului)271, dar și de dovezi arheologice, antropologice (caracteristicile fizionomice) care vin să le completeze pe cele glotocronologice și lingvistice propriu-zise. Ar fi vorba, așadar, - afirmă cei care neagă existența acestei macrofamilii - de considerente rasiale și nu de o înrudire genealogica a limbilor, caracteristicile tipologice comune putînd fi explicate prin contactul îndelungat între limbi, sau, în cel mai bun caz, de descendentă limbilor proto-uralică și proto-altaică dintr-o proto-limbă comună, dar urmată de o dezvoltare divergență. Printre aceste trăsături genealogice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ńu*jirgu*ńiŋu șapte *sek*śećɨm *seqw *ŋadi *jeti *doluxən *nadən opt *10-2 *2x4 *ĵa *sekür *naimən *dʐakpun nouă *10-1 *10-1 *keg*yersün *ujin zece *loki *juq(?) *tyub*xarbən *dʐuan dar extinderea comparației 272 pare mai degrabă să confirme această înrudire: Mongolica Tungusică Japonică Coreană Cuvînt Proto-altaică Proto-turcică Mongola clasică Proto-mongolică Proto-tungusă Japoneză veche Coreană medie unu *bʲuri *bîr büri piyto piri doi *puču *buč(h)ekire *koyar *dʐuru pută peki trei *ilu *ölöng îl-/ghur*gurban *ilan uru-fu patru *torʲ
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]