1,882 matches
-
și puse doi pupici pe obrăjorii ei frumoși. Bineînțeles că nici Rodicuța nu s-a lăsat mai prejos și l-a pupat cu foc pe Ionuț. Cei mari îi priveau zâmbind, se simțeau binecuvântați cu astfel de comori. Se lăsase înserarea, iar liniștea și pacea trona în acest loc izolat, dar plin de farmec. Se hotărâră să mai zăbovească puțin plimbându-se prin împrejurimi, cu Ionuț de mână, la mijloc. Acesta rupse vraja care pusese stăpânire ei. - Mami, știi că mie
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378847_a_380176]
-
o ultima picătură de frumusețe. Căldura mângâietoare a soarelui de toamnă îi alinta ca un fel de adio, sigur veneau zile mohorâte cu ploi reci și mărunte, specifice anotimpului. Ziua a trecut fără a o băga în seamă, doar când înserarea s-a așternut împăciuitoare între zi și noapte, cu părere de rău s-au întors acasă, unde mama Ioana era deja neliniștită, deși avea încredere în Gabi și se putea baza pe el fără probleme. - VA URMA - Referință Bibliografică: D
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
cenușie lumina afară În umbră de nori vrea parcă să piară Își poartă pe boltă zâmbetul rece Și plouă, ploaia asta nu mai trece Nehotărâte tonuri de albastru Le spulberă hapsân un vânt sihastru Ziua-și pune o trenă de-nserare Și plouă, plouă fără îndurare Cerul și-adună cenușă-ntr-un loc, Bezmetică ploia se prinde la joc. Dansează frenetic pe-asfalt cu noroi Și plouă și plouă cu atâtea ploi Îmi prind astenia în muguri afară Un umed fior
ŞI PLOUĂ ŞI PLOUĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378944_a_380273]
-
de-albastră crinolină. luceferi cad cu vârful de cristal, se-aud silabe dincolo de moarte, o lună beată se scufundă-n val, precum povestea-nchisă într-o carte. se-aud nuntiri de păsări ca în vis, pe muzica de flaut a -nserării și în iluzii noptea s-a închis, trecând hotarul dulce al visării... mă doare vraja clipei ce se duce, mușcând sălbatic viața și țipând, am răstignit dorințele pe cruce și-am adormit cu chipul ei în gând. miercuri, 25 mai
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > AȘ VREA Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aș vrea Se lasă înserarea și te aștept să vii, ce tristă-i așteptarea, plâng clape sidefii. Te văd venind și-mi pare, că pașii ți-i aud, butonii-ți sunt din floare, cu lujer verde crud. Aș vrea să-ți sar în brațe, să
AȘ VREA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378998_a_380327]
-
melcul a depășit jumătatea dealului .................................................. întoarce gândul de pripas către bază pe creasta dealului, nimeni melcul urca pe deal sub soare fără cochilie o vânduse primului trecător pentru un pas în plus cândva foarte curând va coborî fericit într-o înserare a gândului că este simplu melc cineva i-a spus că a urca este un verb simplu nu l-a crezut a lăsat pe trupul crud o singură spirală ca amintire melcii nu-și uită rădăcinile poate că nici iepurii
URCA UN DEAL MELCUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379136_a_380465]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > DORINȚA DE ÎNALT Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adună înserarea, din strofe violete, Vocale fulgerânde printre silabe șchioape; Sunt muguri de credință poemele discrete, Cuvinte destrămate pe-ntunecate pleoape. În vatra ursei arde simțirea goliciunii, Se mistuie himere în palma nerostirii... Cu buzele-nsetate de seva rugăciunii, Din clipa veșniciei
DORINȚA DE ÎNALT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379840_a_381169]
-
zâmbetul tău însorit articulează fiecare sunet, că locuiești în mine, nepământean de frumos, ca într-un templu al minunilor, cu toate vânturile ce-ți zguduie fruntea, cu toate poveștile ce se aștern peste degete, în pridvorul zorilor, al curcubeului, al înserării! Tu, care știi că te iubesc, să nu te îndoiești niciodată de dragostea mea, indiferent de pereche, de dans, de rotire, de zbor spre pisc sau prăbușire, de uimitoarele sincronizări, de risipire! Tu, care stii că te iubesc, bucură-te
TU, CARE ŞTII CĂ TE IUBESC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379920_a_381249]
-
n-am făcut altceva decât să îngrijesc și să verific minuțios întregul inventar al Observatorului Astronomic. Eram însă pregătit ca, chiar din noaptea aceea, să încep primele măsurători. Am așteptat ca soarele să se încline spre apus, apoi să vină înserarea și să apară pe cer primele stele. Eram deja instalat de multă vreme în fața telescopului. Priveam cu nesaț tot ce vedeam pe cer. Uite, colo, o stea în câmpul obiectivului telescopului! Care o fi? Ce frumos pâlpâie... ca o mărgică
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Acasa > Literatura > Proza > CERUL ÎNSTELAT Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cerul înstelat După o zi de vară caldă, chiar sufocantă, sosi înserarea răcoroasă, plină de spirite misterioase, când se porniră să orăcăiască toate vietățile din bahna de lângă cișmea, și din pârâul din vale. Se întunecase. Una câte una, răsăriră câteva stele pe cer, apoi cerul se umplu de mii și mii de
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
peste oaza de verdeață, având fiecare tematica lui. Podul florilor, Podul cu grifoni, Podul patriarhilor etc. te invitau la noi și noi plimbări de relaxare. Turnurile vechi străjuiau cetatea și ofereau panorame de vis, în lumina soarelui sau la ceasul înserării. Trebuia însă să fii atent, căci, între 14,00 și 16,00, era pauza de masă și majoritatea instituțiilor își sistau activitatea. Parcă începea vacanța! Toți erau gălăgioși. Terasele se umpleau de veselie. La un sandvici cu șuncă și un
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
DEZACORD! Ești impulsiv, orgolios, feroce. (În dimineți de toamnă mov, faci crize). Și fierbi ca mustu-n dimineața rece, Indiferent, ca foca pe balize. Ești agitat și zbuciumat ca marea când o lovește cu-aripa bastardă, Un albatros ce-și culcă înserarea, Într-un hamac de stride retardă. Tu ești o stâncă, iară eu talazul. Oricât aș încerca să te evit, Nu reușesc să nu ți-ating obrazul. Și mi-amintesc că totuși...te-am iubit! Referință Bibliografică: ACUPUNCTURĂ / Marioara Nedea : Confluențe
ACUPUNCTURĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380079_a_381408]
-
marea cu sarea”, doar în perioada campaniilor electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm, își încheie rondul la crâșmă. Stăpâni
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SANCTUAR Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te retragi în înserare ca într-un sanctuar, separând ziua când în navigarea pe căutare, când pe alunecarea în uitare, când în navigarea pe cuvânt, când înotând printre sunete, dincolo de cânt. Și peste tot, e rânduita priveghere asupra apelor lăuntrice, lucind în praf de
SANCTUAR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381935_a_383264]
-
uitare, când în navigarea pe cuvânt, când înotând printre sunete, dincolo de cânt. Și peste tot, e rânduita priveghere asupra apelor lăuntrice, lucind în praf de stele, în care se avântă soarele și luna dinspre acum spre totdeauna. Mă retrag în înserare ca într-o taină lină. Atingerea de suflet e deplină. Îmi beau, îți beau aromele curgând prin orele târzii când te apropii într-un gând cu pașii vii. Prin tine mi se separă noaptea de zi, când torc fuiorul visului
SANCTUAR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381935_a_383264]
-
susul plaiului unde locuia.Mâinile ei croșetau mai abitir decât fulgerul prin cosițele ierbii,împletind coronițe amestecate cu flori de nu-mă-uita și altele pe care știam doar a le mirosi înainte de a le afla și trebuința. ...Deasupra opaițului aprins a înserare o fotografie plină de zațul timpului îmi potrivește pe obraji ploaia ce-mi cade în rafale fără a fi măcar nor.Las liberă mândria de femeie împlinită și mă spăl ca într-un vad adânc de toate păcătuirile mele de
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
frumoasă și sfântă natură,/ de tine, sufletu-mi este legat./ ascultând a ta menire, sublimând a ta culoare/ in pictura te-am fixat.” (Cântec) Poeta zugrăvește în versurile sale și un crepuscul tulburător, nuanțând sentimente și gânduri care rup tăcerea înserării într-un spectacol de culoare și emoție: “ soarele roșu/ reflectă bolnav/ superbul curcubeu/ de fiece dată-n lac,/ sfârșit de spectacol.../ în fiecare zi aceeași undă!/ apoi,/ dispare într-un somn greu,/ rupând sentimentul nopții”. (Crepuscul) Un tablou mirific de
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
sfințit de iubire. Iată cât de sugestiv își zugrăvește descrierea, lăsând natura să grăiască în cea mai senină manieră: “sunt Dunărea/ cu lacrima albastră/ și Bărăganul,/ îngălbenit de soare./ sunt vântul adiat/ al florii din fereastră,/ balada pământului/ cântată pe-nserare!/ sunt răsăritul spulberat/ din delta stufului;/ și strigătul de păsări/ brodat în zări -/ sunt geamătul de piatră/ din albia fluviului-/ și pasul Chiralinei,/ dincolo de mări./ sunt strigăt rătăcit,/ ca punctele-n eter/ și florile din câmp/ și iarba cea uscată
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Modele > STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Da! Artista Stela Enache, iubire seamănă, cu vocea ei lină ca susurul unui pârâiaș auzit când cade înserarea și tac pe rând făpturile naturii, rânduite la odihnă și vis! Dacă vocea Stelei Enache ar fi lucru, rouă ar fi pe frunză subțire de lămâiță, dizolvându-i aroma și împresurând-o cu lumină proaspătă. Iar dacă lumina ochilor Stelei
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă mai auzi mă mai vezi ? Mă mai auzi tu oare Când dragostea îți cânt? Ecou plutind în zare Pe aripi mari șoptind. Și mă mai vezi tu oare Pe drumuri rătăcind Și-n palida-nserare Lacrimi de dor strângând? Când raze-n geamuri bat Și înfloresc salcâmii, În mine lung se zbat Tristețile lumii. Când liniști curg din bolți Și stele-n cer se sting, Prin asprele singurătăți Auzi cum te chem și te plâng
MĂ MAI AUZI MĂ MAI VEZI? de NINA DRAGU în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380382_a_381711]
-
dor!deci....„TOT ÎNAINTE”, spunea dârzu-ndemn pionieresc ... VI. AR TREBUI SĂ ȘTII..., de Virgil Ursu, publicat în Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017. Când pleci de lângă mine, măi mor câte puțin Cu fiece secundă rămasă fără ține, În suflet înserarea-mi doboară ce-i senin, Iar inima-i că trenul ce-aleargă fără sine! Ai revenit LA NOI de fiecare dată Când, zdrențuite, sufletele noastre în genunchi plângeau, Am tot sperat că soarta nu va fi ingrata, Ci ne va
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
-voi, si eu, într-un târziu Și te-oi găsi ACOLO, doamna, chiar dacă nu ești!... Scriu doar gândindu-mă la tine-aceste rânduri ... Citește mai mult Când pleci de lângă mine, măi mor câte puținCu fiece secundă rămasă fără ține,În suflet înserarea-mi doboară ce-i senin, Iar inima-i că trenul ce-aleargă fără sine!Ai revenit LA NOI de fiecare datăCând, zdrențuite, sufletele noastre în genunchi plângeau,Am tot sperat că soarta nu va fi ingrata,Ci ne va fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎMBRĂȚIȘAȚI ÎN VERDE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când stele bat la porțile înserării Și noaptea se scaldă-n apele visării, Te-aștept iubite pe tivul depărtării. Când dorul s-așează pe-al inimii contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin
ÎMBRĂŢIŞAŢI ÎN VERDE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380553_a_381882]
-
Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor
MAI SPUNE-MI O DATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380554_a_381883]
-
o bună zi...) în „vibrația particulelor Universului”... „Dragostea supremă”este cea care i-ar putea aduce liniștea mult visată, ar umple de culoare și cântec toate „întristările”... mai ales atunci când toamna coboară pe munte și soarele se îmbracă în purpura înserării... Cuvintele, izvorâte dintr-o conștiință calmă, alteori răzvrătită, aduc la lumină sensibilitatea, profunzimea trăirilor, această „tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]