1,425 matches
-
DESPRE PREDICA LUI CRISTOS DE PE MUNTE, SCRIE SFÂNTUL MATEI ÎN 5,1-48. 1. Primul. Ucenicilor Săi iubiți le vorbește deoparte despre cele opt fericiri (Fericiți cei săraci cu duhul, cei blânzi, cei milostivi, cei ce plâng, cei care flămânzesc și însetează de dreptate, cei cu inima curată, făcătorii de pace și cei prigoniți). 2. Îi îndeamnă să-și folosească bine talanții: („Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre bune și să-L preamărească pe Tatăl vostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
leac al unei lumi foarte bolnave — 106. Unde pot afla această Inimă divină? În Sf. Euharistie! — 107. Spiritualitatea euharistică a Fericitului Eymard și deducțiile sale logice — 108. Inima lui Isus pentru preoții Săi — 109. A se îndrăgosti de Dumnezeu! — 110. Însetați de a-l iubi pe Isus 101. Sf. Paul îndrăgostit de Isus Cristos «Tu m-ai sedus, Doamne, - spune profetul - și eu m-am lăsat sedus; Tu ești mai puternic decât mine și ai învins» (Ier 20,7). De obicei
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
câștiguri exorbitante, de răpitori. Nu predica despre iad - care nu trebuie să fie lăsată vreodată deoparte - va fi aceea care va triumfa asupra conștiințelor urâțite, mult mai înclinate pe căile disperării decât pe cele ale pocăinței; ci viziunea Inimii divine însetate de suflete de iertat și de mântuit, va fi aceea care va putea să îi îndemne, pe fii căinței sincere și ai abandonării căite și încrezătoare, în brațele Divinei Milostiviri. 105. Unicul leac al unei lumi foarte bolnave Fericitul Eymard
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de la începutul mântuirii aduse de Cristos, ne repetă aceiași declarație explicită de iubire, pentru a ne indica prin aceasta căile mântuirii? Isus ne aduce neîncetat la cunoștință, chiar și prin intermediul atâtor suflete sfinte, că ne iubește, că este înfometat și însetat de iubirea noastră, dar noi îl iubim?! Ne dăm seama că tocmai nouă, preoților, ni se adresează bunul Isus, implorându-ne credința în iubirea Lui și colaborarea iubitoare pentru mântuirea lumii aflate în ruină? Era iunie 1902, când un suflet
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sigur că ar fi de neînțeles, să renunți la o iubire pământească și apoi să nu cultivi iubirea veșnică! Ce tristețe apasă asupra consacraților lâncezi! Cum târăsc plictisiți povara prea dulce a fecioriei! Renunțători ai umanului și ai divinului!“ 110. Însetați de a-l iubi pe Isus Iată și al doilea document: scrisoarea unui suflet deosebit adresată, de pe patul de moarte, unor tineri în ajunul hirotonirii lor preoțești: „Vă mulțumesc pentru rugăciunile făcute și pe care le mai faceți, și, într-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și să nu vă lăcomiți decât după aceasta. Fericiți veți fi dacă o veți face!” Capitolul XII Dar nu puteau ține piept ...» — 111 - Victoria irezistibilă a Sf. Ștefan, primul martir — 112. Trebuie, asemenea lui Ștefan, să știm să vrem — 113. Însetați de suflete — 114. O nouă misiune — 115. Să ne pregătim pentru dispute —116. Și să facem minuni. Care? 117. Castitatea — 118. Sărăcia — 119. Iubirea — 120. Acestea sunt minunile care înving astăzi orice rezistență —121. «Între viață și moarte» — 122. În
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să ne ferească Dumnezeu! În realitate, suntem capabili cu adevărat; ni s-a dat tot ceea ce e necesar pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ceea ce Dumnezeu ne-a dat și avem în noi. Experiența noastră ne asigură de asta. Nu este o chestiune de doctrină pură și, cu atât mai puțin, un joc de cuvinte, ci de realități, o simplă problemă destul practică“. 113. Însetați de suflete! Și apoi, trebuie să ne detașăm de materie ca să ne ridicăm la viziunea spiritului, în care se află realitatea supremă. «Duhul este Acela care dă viață, trupul nu folosește la nimic» (In 6,63). Sunt cuvintele Domnului, cuvinte
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Isus face diferența dintre a învinge ori a fi învins sufletește. În capitolul V, autorul ne vorbește despre importanța stăruinței în rugăciune și în slujirea Cuvântului divin. Astfel, prețuirea rugăciunii, pregătirea conștientă a predicii, evitarea împrăștierii sufletești și a căutării însetate de aprecieri lumești și de acțiuni ori de activități contrare vieții spirituale (lipsa rugăciunii, liturghii distrate, adâncirea în tot soiul de îndoieli) sunt doar câteva dintre aspectele la care ne invită să reflectăm serios, pentru a reveni la frumusețea preoției
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
noastră interioară la prezența Sa, pentru a ne simți însetați și a ne îndrăgosti de Isus, prin adorarea Sa euharistică. În capitolul XII, autorul ne spune că preotul, asemenea Sf. Ștefan - primul martir, trebuie să știe ce vrea: să fie însetat de suflete, să fie dispus pentru o nouă misiune, aceea de a nu mai trăi pentru sine, ci pentru Cristos. Preotul, prin exemplul vieții sale sacerdotale (castitate, sărăcie și iubire), luate în serios, poate face minuni de evanghelizare zdrobind orice
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și persoana consacrată nu se tem, și nici nu se feresc, să dea mărturie omenirii contemporane despre vocația și încrederea lor în Cristos răstignit, mort și înviat -- pentru fiecare dintre noi. Lumea de azi, instabilă și confuză religios, flămândă și însetată de Cristos, a pierdut Calea, Adevărul și Viața, privind neîncetat la Isus - motivul pentru care te implici și răsplata pe care o cauți -, ajut-o să se mântuiască și te vei mântui pe tine însuți! Prin Maria la Isus!
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mărunte de apă pe care abia reușesc să le văd. Coboară lent și rar și numai așa pot să le urmăresc traiectoria. Le ascult detașat și simt cum îmi induc o stare muzicală, căzând monoton pe frunze. Întregul peisaj pare însetat de această armonie pluvioasă și dornic ca ea să continue. În același timp, sunt temător că ploaia ar putea înceta. Sunt relaxat numai atunci când aud țârâitul ei. Se simte aceeași așteptare relaxantă în fibrele lucrurilor, în atitudinea aceea gânditoare ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
anterioare, și care se înghesuiau să iasă din închisoarea minții mele, forțați de o trăire nouă a mea, în ipostaza de novice. Lupii aceștia imaginari, odată ce căpătaseră trup, au început brusc să contamineze aerul cu mirosul lor greu de fiare însetate de sânge. Nu știu din ce motiv, dar mirosul acesta pătrunzător de sălbăticiune din jur îmi dădea o senzație extraordinară de putere, de parcă ieșisem din fragilitatea trupului meu ca să intru în posesia puterilor arcane ale lupului, conservate ancestral în conștiința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sărmana și uitata operetă, În plină glorie și fast pe atunci, la parcul Oteteleșeanu, cu copacii săi bătrâni din spatele Palatului Telefoanelor de astăzi. Eram gravi din cale-afară și plini de importanță În Îngâmfările noastre nevârstnice, aspirând spre culmi, cu sufletele Însetate după esențe și chin tesențe substan țiale. Ajuns, cu vremea și cu vârsta, mult mai concesiv, nu pot decât să regret că, disprețuind opereta, mi-a lipsit decorului vieții mele acest aspect caracteristic al Bucureștiului nostru de acum o jumătate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai aprigă cu propriile aspirații. Deși neîmplinită ca familistă ne convinge prin cumulul situațiilor că „dragostea ne ocrotește inima până la adânci bătrâneți” (pag. 85) așa că „drumul rătăcirii” este parcurs într-un fel de zbatere unică a unei femei sensibile, visătoare, însetată de dragoste dar care-și urmărește scopul (până la urmă să-și scoată familia la liman) cu amputarea unei părți din noianul de vise. I Dragostea nu poate lipsi (nici măcar) din acest roman rememorativ, motor al luptei sociale pentru că: „a lumii
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că imaginea lui de demult nu îl mai reprezenta. Îi păruse schimbat și îmbătrânit definitiv și iremediabil, iar în mintea ei parcă asfințise totul. Se simțea ca un ulcior gol fără apă și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă. Aruncă din instinct o privire prietenoasă prin toată casa părintească și constată că era ca un cub de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
frații lui nu au ținut seama. Astăzi trupul său odihnește acolo unde a dorit el, în cripta ce face parte din ansamblul de trei bazilici suprapuse, adăpostind comori de artă și pietate, potolind dorul de Pace și Bine nenumăraților pelerini însetați de frumusețile spiritului. Colina infernului a devenit Colina Paradisului... Spiritul și modul de viață propus de Sf. Francisc prin cele trei ordine a început să pătrundă în societatea medievală asemenea unui ferment; viața spirituală a credincioșilor și-a recăpătat vigoarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
franciscan, Augustin Gemelli, consideră că era previzibilă și necesară această împărțire ținând seamă de posibilitățile spirituale limitate ale urmașilor neîntrecutului „Poverello”! Francisc din Assisi, spune Gemelli, - citez din memorie - era un spirit de o severă disciplină, dar avid de autonomie; însetat de singurătate, dar plin de ardoare apostolică în folosul oamenilor; dornic de a părăsi această lume, dar conștient de datoria de a lucra în viața pământească. Cele trei ramuri ale familiei franciscane se află într-o strânsă colaborare și frățească
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge, că bieții turcaleți mai mult pe vine, pitiți prin tufișuri, decât în șeaua cailor... Dă, Doamne, bine! Și, uite-așa, cătinel-cătinel, pe cale, îi vlăguim, îi împuținăm, îi sângerăm, îi înfricoșăm, îi însetăm, îi înfometăm, îi facem neoameni și-i ademenim la lupta cea mare pe viață și pe moarte de la Valea Albă, unde am ridicat cetate de apărare. Le tăiem ramazamu'! Post și rugăciune! Allaallah-la-la! Îi belim! Mama mă-sii! Îi spargem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne limpezim sufletul și mintea atunci când ne apasă greul... - Bucuria și mulțămita este de partea mea, pentru că am avut norocul să te întâlnesc, și cinstea - pe care n-o are orice muritor - să vorbesc cu tine, mărite Spirit... - Uite, omule însetat de cunoaștere, că soarele-i gata să-și adune sulițele razelor și să treacă pe celălalt tărâm. Pe nesimțite a venit și clipa când trebuie să ne despărțim. Rămâi cu bine, dragule, și, dacă vei mai avea cândva nevoie de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
razele soarelui de dimineață senină aruncată peste dealurile albastre. Acea zi purta ciuboțica cucului în chip de conduri și își unduia grațios trupul de silfidă cu mersul de cadână. Era o zi de primăvară adevărată, care ne-a cucerit sufletele însetate de lumină și liniște. De undeva, un cântec de cuc sau poate numai un ecou ne însoțea pașii... Dragul meu, îți și aud întrebarea: „De când dăinuie acest han aici?” Apoi să pornim de la adevărul că în această parte a Iașilor
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cine, de ce, pentru ce, nu ne-au putut explica. Radiografia pe care am făcut-o ad-hoc la Dorotkaia ne-a dovedit că acest conflict nu avea caracter etnic, nici ideologic, ci era un conflict inventat, imaginat de lideri nemulțumiți, dar însetați de putere! Am mai fost la Dubăsari, la Cocieri, la Coșnița, ca și în alte localități pe dreapta și pe stânga Nistrului. Am vizitat gospodării ale unor oameni, autoritățile locale etc. Au fost și cazuri-limită, fiind în imediata apropiere a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mici scobituri în pereți. Sunt locurile unde cei care trudeau, isi sprijineau opaițele pentru a le lumină calea. Cu cat pătrundem mai adânc, bolțile galeriilor sunt mai năruite, dând o senzație generală de nesiguranță vizitatorilor. Facem cale-ntoarsă pe acelaș drum, însetați de lumina soarelui. Odată ajunși la suprafață, trebuie să ne odihnim trupul, dar și sufletul răscolit de cele văzute în adâncuri. Vizităm expoziția în aer liber a instalațiilor și utilajelor folosite de-a lungul timpului la extracția și prelucrarea minereurilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
au găsit activitatea? Iar cîte una din activități necesită mijloace prealabile, îndestulare, în timp ce pentru o anumită îndeletnicire omul nu are înclinație - a dat a lehamite din mînă și numai ce vezi că n‑are spor deloc. Atunci în aceste caractere însetate de activitate, dar slabe, feminine, gingașe, încetul cu încetul ia naștere ceea ce se numește înclinare spre visare și omul, pînă la urmă, nu mai este om, ci un fel de ființă ciudată de genul neutru - un visător“4. Evident, avem
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
Iosafat), ci Vladimir era amnezic. El nu înțelege că Emanuel murise, trecuse podul spre Valea Iosafatului. Onofrei povestește despre un ofițer de roșiori, pe care l-a întâlnit pe Strada Domniței. El se întoarce acasă călare. Era un bărbat frumos, însetat de cultură. Existența lui este un adevărat ritual, desfășurâdu-se pe un plan metafizic. Totul a pornit, după cum afirmă el, de la Upanishade, când locotenentul și-a pus întrebarea în legătură cu propria existență. Tragedia lui este, așadar, de ordin spiritual. Sufletește el este
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]