1,406 matches
-
numește Radu (în Constelația Ursului, din volumul Balansoar pentru maimuțe, 1972), Ștef (în Viața și dragostea într-o vilă stil, 2001) sau Laura (în Cenușa) și e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită a izbăvirii din criza la declanșarea
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
patima bibliofilă, ci doar neputința livrescului de a indica nordul justei noastre orientări existențiale. Logocentrismul își deploră condiția profană și orfană, dar se întoarce mereu printre semeni cu ambiția secretă de a înfrunta disprețuitor orice anonimat. Vorbind sau scriind, suntem însetați cu toții de publicitatea expresiei. De ce doar atât de puțină veșnicie se cuantifică în milioanele de semne stocate în marile biblioteci electronice ale prezentului? Cei mai puțin norocoși decât posesorii prețioaselor achiziții filologice ale umanismului renascentist ce vor face? În afara mizeriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Mironov. Orele de informare politică instigau la reacții de chibiț, evident, fără o cunoaștere și o dezbatere reale ale chestiunilor de drept internațional. Serialul Toate pânzele sus - un film pentru toate vârstele - le făcea poate un mai bun serviciu celor însetați de alteritate. Din și pentru păcate, aproape toate lucrurile consumate în acei ani aveau fie învelișul, fie miezul fals. Exemplul cel mai cunoscut îl reprezintă aventurile intelectuale în labirintul olimpiadelor, care au acreditat definitiv în școli practicile mneomotehnice idiotizante, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cărți din cele șase ale ediției finale din Călătorul heruvimic) vădește de la început o uimitoare aderență la fondul spiritual și exigențele dogmatice ale întregii tradiții a Bisericii, Răsăriteană și Apuseană deopotrivă. De altfel, precuvântarea lui Johannes Scheffler argumentează în fața „cititorului însetat de Dumnezeu” ortodoxia doctrinară a scrierilor sale și conivența împărtășită cu teologia mistică a Bisericii, făcând o explicită referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
funcționează. Orașele și satele din provincie sunt abandonate intrigilor politico-literare din București, în timp ce elita compusă din primele valuri de emigranți întârzie să fie recuperată de instituțiile patriei-mamă. Această senzație permanentă a unui déjà-vu balcanic îi conduce pe „semănătorii de cuvinte” însetați de adevăr să găsească soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ambalat, ci un fir al Ariadnei care-l poartă prin labirintul născut din imaginația scriitorului și abilitatea detectivului. Mai mult decât oricare alta din scrierile anterioare, The High Window este cartea lui Marlowe, cronica detaliată a trăirilor și aventurilor detectivului însetat de adevăr. Plasat în mijlocul intrigii, Marlowe induce tensiunea pornind de la o situație banală. Ceea ce l-a dezamăgit, probabil, pe Chandler în raport cu aventurile narate este spațiul îngust pe care și l-a îngăduit: vocea, gândirea, acțiunea aparțin în întregime eroului, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
636-642; Călinescu, Ist. lit. (1941), 826, Ist. lit. (1982), 905; Mihai Niculescu, „Charmion sau Despre muzică”, UVR, 1942, 1; Petru Comarnescu, Lucrări de filosofie românească, RFR, 1943, 9; Romulus Vulpescu, A murit un poet, GL, 1958, 4; Const. Ciopraga, Un însetat de armonii: Dan Botta, IL, 1958, 2; Aurel Rău, Dan Botta, ST, IX, 1958, 2; Laurențiu Ulici, Dan Botta, „Eulalii”, CNT, 1966, 34; Negoițescu, Lampa, 40-43; Emil Manu, Muzică și literatură, București, 1966, 63-64; Marin Mincu, Dan Botta, AFT, 1967
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
dar oarecum misterios, Își făcu brusc apariția În ghetoul negrilor din Detroit.“ (Citez din cartea Musulmanii negri din America, de C. Eric Lincoln.) „Trecea drept arab, deși identitatea sa rasială și națională rămân neatestate. A fost binevenit În casele afro-americanilor Însetați de cultură, dornici să-i cumpere mătăsurile și artefactele, despre care el pretindea că sunt cele purtate de negri În țara lor de origine, de dincolo de ocean... Clienții lui erau așa de nerăbdători să afle despre propriul lor trecut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu un singur bec. Tatăl meu Însă privea cu scepticism politica de austeritate. Milton evoluase mult din zilele când număra kilowații. Așa că În noaptea În care a plecat să mă răscumpere, a făcut-o tot la volanul unui Cadillac imens, Însetat de benzină. Ultimul Cadillac al tatălui meu: un Eldorado din 1975. Albastru ca cerul În miez de noapte, aproape negru, mașina semăna foarte tare cu mașina lui Batman. Milton blocase toate ușile. Tocmai trecuse de două noaptea. Drumurile din cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un an. Toți erau mirați. Mai puțin Sergiu, care afișa aceeași mască indiferentă. Apa nu va fi o problemă, cred eu. Ca să ne oprească nouă apa, trebuie să oprească apa în întreg orașul. Și nu cred că sunt pregătiți să înseteze un milion de oameni. Le va fi greu să oprească apa, deoarece conducta regională, care alimentează orașul, trece pe la ultimul nivel al subsolului. E aceeași situație cu conducta provincială, care alimentează tot ce e în jurul orașului. Foarte bine, spuse Sergiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dibuie niște scuze, dar de acum era prea târziu. A avut inspirația de a-și croi drum spre ușă cu ajutorul imensei sale staturi. Dacă ar fi fost puțin mai slab sau mai scund, nu mai ieșea din clasă, iar gloata însetată de sânge și răzbunare și-ar fi împlinit gustul chiar acolo! Retrăgându-se cu spatele, îndreptându-se spre cancelarie, profesorul a putut vedea mulțimea de elevi care se mișca asemeni unei haite de lupi. Se mișcau încet, amenințători, așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mult și cu fiecare pas părea că întinerește. Părul sur îi devenea plin de viață și fața sa căpătă alte trăsături. Aceleași, dar... mai tinere. Pielea alb-albăstrie nu mai părea a fi cea a unui mort, plină de paloare, ci însetată de viață și plină de sănătate, dar tot albăstrie. Părea chiar că oferă o ușoară strălucire. Până când ajunsese să stea față în față cu mine, se transformase într-un tânăr nu mai în vârstă decât mine. Unde ți-e calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
una la Tulcea și alta la Constanța, în aceeași zi și la aceeași oră"2463. În cadrul întâlnirii organizate în orașul Tulcea a fost adoptat textul unei telegrame ce urma a fi adresată regelui Carol I și prin care "cetățenii tulceni, însetați de dorința de a li se da drepturile politice (...) s-au întrunit spre a discuta modul cum ar trebui să ceară guvernului Majestății Voastre și Corpurilor Legiuitoare acest înalt drept constituțional"2464. Cu același prilej, "s-a ales comisia care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-n raiu - Las-să mă uit în ochi-ți ucizător de dulci! " Miroase-adormitoare văzduhul îl îngreun- Căci vântul adunat-a de flori de teiu troiene Și le așterne-n calea reginei dunărene. Prin frunze aiurează șoptirile-i a lene, Când gurile-nsetate în sărutări se-mpreun-. Cum ei mergând alături se ceartă și se-ntreabă, Nu văd în fundul nopții o umbră de roșeață, Dar simt că-n al lor suflet trecu fior de ghiață, De-a morții gălbeneală pieriți ei sunt la față
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Încă Îi Înotau prin creier Îi aduseră pe tavă răspunsul. Cuvinte. Cunoștea puterea cuvintelor. Era de-ajuns să le aleagă pe cele mai bune, cele pe care ea-și dorea să le audă acum. Dacă-i reușise cu niște soldați Însetați de sânge, cu Marlena va fi floare la ureche. —Marlena, draga mea, i-ar spune. M-am Întors pentru tine. Își imagină chipul ei, ușor febril, umed și senzual. Să se poarte ca un doctor, rostind cuvinte liniștitoare, avizate? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Peabody 1. În timp ce urmăreau caseta cu mare atenție, Belinda Încercă să-și păstreze o expresie Îngrijorată, dar nu satisfăcută. Dumnezeule, pe ce știre pusese mâna, și-i căzuse la propriu În poală, Împreună cu Harry, omul cel mai căutat de ziariștii Însetați de interviuri! Cu siguranță asta era o minune trimisă de zeul audienței. Mai era o singură Întrebare: cum să-i subtilizeze caseta lui Harry și să le-o paseze producătorilor de la GNN? Își Încreți nasul spre Zilpha, semn că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu, pensionarul de serviciu la praștia de tras cu alune în veverițele copilăriei mele, nu am decât să deschid televizorul și însetat de cultură să urmăresc ce mai e nou de exemplu în filmografia românească. Mai vărs pe furiș câte o lacrimă, când mă năpădesc gândurile negre că Gheorghe Dinică s-a dus, Jean Constantin s-a dus, Ilarion Ciobanu, Ștefan Iordache
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tem că n-o să fiu înțeles, Ioana mă încurajează: "Nu-mi sunt străine aceste preocupări! Știi bine că nu sunt nici eu fericită!" Prin vorba ultimă nu înțelege numai necazurile pricinuite de dragoste, ci se gândește și la firea ei însetată de o mie de planuri, care nu au realitate. Când am găsit-o la început, Ioana nu semăna deloc cu o fată de vârsta ei. Îi plăceau singurătățile, nu se pricepea să flirteze, rareori și pentru scurtă durată o interesa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mijloace rituale actul exemplar al Creației. Altfel spus, omul religios nu poate trăi decât într-o lume sacră, pentru că doar o asemenea lume participă la ființă, există cu adevărat. Această necesitate religioasă oglindește o sete ontologică nepotolită. Omul religios este însetat de ființă. Spaima dinaintea "Haosului" care înconjoară lumea sa locuită corespunde spaimei în fața neantului. Spațiul necunoscut care se întinde dincolo de "lumea" sa, spațiul necosmicizat, adică neconsacrat, care nu este decât o întindere amorfă în care n-a fost încă proiectată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
urmărit de amintirea acestui Timp mitic, și de ce se străduia periodic să se întoarcă la el: in illo tempore, zeii ajunseseră la apogeul puterii. Cosmogonia este manifestarea divină supremă, gestul exemplar de putere, de îndestulare, de creativitate. Omul religios este însetat de real și încearcă prin toate mijloacele care îi stau la îndemînă să se așeze la izvorul realității primordiale, când lumea era in statu nascendi. Regenerarea prin întoarcerea la Timpul originar Toate aceste lucruri s-ar cuveni dezvoltate, dar nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cele mai importante conferințe ale sale, căci aici își expune cu destulă franchețe opiniile antimarxiste și tot aici încearcă să precizeze atitudinea catolicismului față de problemele sociale contemporane. "Nenumărate sunt masele lucrătorilor, ale căror suflete se agită revoltate, înfometați fiind și însetați de dreptate". Și acești lucrători trec alături de Biserica Creștină sau se îndreaptă împotriva ei, "ca și cum distrugând în lume izvorul ordinii și al virtuții, s-ar asigura cucerirea Dreptății și a Păcii". Toate cuceririle proletariatului, dobândite fără să țină seamă de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bivuacuri și prin taverne numărul acelor barbari devenea tot mai mare: oameni care abia de știau să numere până la zece vorbeau cu emfază despre douăzeci de mii, cinzeci de mii sau chiar o sută de mii se gepizi și huni, însetați de sânge, violuri și jafuri. Oricum ar fi stat lucrurile, Augusta se afla în mare pericol. Pentru a o ajuta, Gundovek părăsi Genava în primele zile ale lui aprilie, cu o mare parte a armatei. De la Augusta plecau două drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
strapontinică. Era îndeajuns de radios încât să exprime o nelimitată solidaritate cu toți tinerii din lume, dar mai cu seamă cu această reprezentantă locală, ardentă și sinceră, căreia îi fusese prezentată probabil de formă, dacă îi fusese măcar prezentată. — Muiere însetată de sânge! a răsunat o voce bărbătească glumeață, chicotitoare. Și doamna Silsburn și eu ne-am răsucit din nou. Vorbise soțul doamnei de onoare. Era așezat chiar în spatele meu, la stânga soției sale. Am schimbat cu el acea privire albă, necamaraderească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Însă bătut cu una cu două. „Dacă-i vorba de halucinație, halucinație să fie“, Își spuse el și se duse direct la găleata de apă dosită Într-un colț și fără să mai ia polonicul o ridică deasupra capului sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie nimic nimic nici hrană pentru ochi doar căderea în genunchi... Crengile curiozității mi-am ascuns mugurii în buzunarul sufletului ca să-i
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]