1,055 matches
-
pentru Dumnezeu, nu pentru ei înșiși, din moment ce partea cea mai rea a fost dată pieirii, din aceeași falcă (cf. Jud 15,19Vg) a ieșit apă din abundență ce întrema, spăla și îi nutrea pe cei care erau căzuți, murdari și însetați; acea apă care, trecând în viața veșnică, se poate cumpăra fără argint și fără altă cheltuială (Is 55,1); șiroaiele sale se răspândesc peste tot și irigă via, extinzând până la mare vițele sale și până la râu mlădițele sale (Ps 79
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în grup, în echipă, mozaicul. Principalul mijloc prin care copilul învață și se dezvoltă la aceasta vârstă este JOCUL, pe care l-am putea defini ca ,,motor al minții” care vrea să exploreze mereu mai mult, dar și al copilului însetat mereu după nou. Jocul este ,,inima” unui program de succes, intervenind în viața copilului într-o varietate de feluri. Foarte des utilizat în școală și având reale valențe formative, este JOCUL de ROL, metodă de predareînvățare bazată pe simularea unei
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
un model feminin opus în raport cu planturoasa Igeea, câtă vreme sentimentul estetic precede, aici, apropierea sufletească, trezind abia în ultim resort și atracția sexuală. Astfel, dacă ambii îndrăgostiți, intelectuali fiind, se arată fascinați de "misterul" din spatele corpului feminin, Signor Leone (scriitorul însetat de concret) caută în artă, religie sau natură un paleativ al obsesiei sale erotice, câtă vreme Tullio (pictorul care vede idei) reacționează invers și sfârșește prin a se îndrăgosti, în realitate, de un simplu "portret". Artistului nu-i scapă adevărata
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
atâta bunătate, că inima lui Apostol începu să tremure repede, fricoasă, ca o pasăre speriată, simțind deodată mustrări dureroase și încredere mare. Și Bologa stătu acolo, în fața bolnavului, aproape un ceas, fără a scoate o vorbă, sorbindu-i privirile din ce în ce mai însetat, ca și cum din ele ar fi vrut să-și adune un mănunchi de sprijin. N-ar fi fost în stare să-și lămurească simțămintele din clipele acelea, dar sufletul i se bucura ca pătruns de o taină nemărginită. Când se ridică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de soare, apoi se destrămă într-o tăcere prelungă. Apostol se uită în pământ, copleșit de o apăsare crâncenă. Popa Constantin stătea în picioare, la câțiva pași, cu fața în revărsarea de lumină... Deodată Apostol Bologa ridică ochii spre el, însetați și îndurerați. ― Constantine, murmură Apostol cu o voce groasă, ca și cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toată viața m-am războit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat în fiece minut, căutîndu-l, adorîndu-l și blestemîndu-l! Am simțit totdeauna că am
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-mi croiesc, soarta, să mă pun de-a curmezișul vieții și al lui Dumnezeu!... A trebuit să mă izbesc cu capul de toți pereții până să mă smulg din ghearele rătăcirilor, până să mă regăsesc pe mine însumi, sufletul meu însetat de Dumnezeu și de fericire! ― Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, murmură căpitanul. ― Așa-i? zise Bologa stăruitor, ca și cum aprobarea l-ar fi întărit. Așa-i?... Așa-i... Un sprijin, căpitane!... Credință, multă, nesfârșită, oarbă... Credința-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
De ce tocmai mie? De ce numai mie? De ce? De ce? -Yoane, Yoane, cật de puțin cer visurile mele! Și ce greu este în același timp cu ele! Vậntul toamnei alunga nemilos frunzele moarte, stậncile deveneau singuratice și pustii ca și sufletul meu însetat de dor, soarele se pregătea să apună, iar biserica își priveghea melancolică morții pe melodia gậndurilor mele care mi-au anticipat existența. Vălul tristeții acoperea parcă întregul sat, iar eu mă retrăsesem iarăși în forul meu lăuntric. Cele două lumi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
rele nu vei încifra bine, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Răul și iarăși răul - că vremea se măsoară După a răutății pășire. Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidios-avară, de sânge însetată E omenirea-ntreagă - o rasă blăstămată, Făcută numai bine spre-a domina pământul, Căci răutății numai îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturii. Cine-a văzut vreodată popor de oameni buni Să fie mare? Dacă e rău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. Ți-e îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i în piept. Dar să vedem acuma în lungi secolii tăi Ce crudă răsplătire păstrat-ai celor răi? Omoară fericirea unui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
falnic op de arte, Vedea-vei cum sub ochi-ți în plin se desfășoară Tot patime de laudă; că vremea se măsoară După a răutății pășire... Rău și ură Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură, Invidioasă, crudă, de sânge însetată E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a stăpâni pământul... Căci răutății sale îi datorește-avîntul Ce l-a luat pe scara ființelor naturei. Aceasta este taina în sufletul făpturei... Ce plan adînc!... ce minte! ce ochi e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Fiii lui n-au noroc, sunt călcați în picioare la poartă și nimeni nu-i scapă! 5. Secerișul lui este mîncat de cei flămînzi, care vin să-l ia chiar și din spini și averile lui sunt înghițite de oameni însetați. 6. Nenorocirea nu răsare din țărînă și suferința nu încolțește din pămînt. 7. Omul se naște ca să sufere, după cum scînteia se naște ca să zboare. 8. Eu aș alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aș spune necazul meu. 9. El face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
te pedepsește El oare și intră la judecată cu tine? 5. Nu-i mare răutatea ta? Și fărădelegile tale fără număr? 6. Luai fără pricină zăloage de la frații tăi, lăsai fără haine pe cei goi. 7. Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pîine omului flămînd. 8. Țara era a ta, fiindcă erai mai tare, te așezai în ea, fiindcă erai cu vază. 9. Dădeai afară pe văduve cu mîinile goale și brațele orfanilor le frîngeai. 10. Pentru aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pe trup. Apoi, uitându-se unul la altul, își mângâie mustața cu dosul palmei dând la iveală zâmbetul ghiduș. Nu scot nici o vorbă. Se înțeleg din priviri. Ridică ulcelele cu vin, le ciocnesc cu luare aminte și beau prelung și însetat... Abia când au așezat ulcelele pe masă sloboade fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
te-am găsit ducând gânduri brumate, purtate în noi de milenii, idei neuitate zburdau de fericire nepământeană spărgându-se în spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de municipiu și a devenit centru al județului Soroca. Există o legendă veche despre Barza albă a cetății Sorocăi, în care se spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința Orașul se întinde pe o suprafață de 1319 ha, din care: spații verzi - 15 ha, drumuri și străzi - 113,6 ha; teren sub diferite construcții - 938,34 ha, alunecări de
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra senzației de sete. Uscăciunea mucoasei bucale și faringiene produce sete profundă, și de asemeni se pare că există un sistem de control și la nivel gastro duodenal, deoarece un individ însetat consumă atâta apă cât este necesară pentru a-și reface osmolaritatea și nu mai mult, deși apa se găsește încă în stomac și intestine și nu s-a absorbit încă, pentru a reduce stimularea asupra barosau osmoreceptorilor. Bazele acestui fenomen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2282]
-
În spațiul fără nicio frunză, s-a Înfățișat pe de-a-ntregul, În toată splendoarea sa. Dar soarele Întreg este acum unul rece, unul cu dinți, unul care anunță, prin absența coroanelor, toamna tîrzie și iarna ce-i va urma. calul Însetat - steaua din ciutură iar nevăzută Valeria Tamaș Toată construcția acestui poem se sprijină pe relația vizuală dintre stea, apa din ciutură și calul Însetat. N-are niciun rost să Încerci interpretări simbolice care să apeleze la abstracții sterile fără să
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dinți, unul care anunță, prin absența coroanelor, toamna tîrzie și iarna ce-i va urma. calul Însetat - steaua din ciutură iar nevăzută Valeria Tamaș Toată construcția acestui poem se sprijină pe relația vizuală dintre stea, apa din ciutură și calul Însetat. N-are niciun rost să Încerci interpretări simbolice care să apeleze la abstracții sterile fără să te ții mereu aproape de calul care soarbe apa și, pe moment, eclipsează steaua oglindită-n ciutură sau care, golind ciutura pentru a-și potoli
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
existau, fără îndoială, angoasă și rugă. Fetișul primitiv, în care azi vedem un "poem-obiect" cu funcție simbolică, stă mărturie nu atât pentru libertatea spiritului, cât pentru aservirea strămoșilor noștri față de noapte, cu zeii, animalele și umbrele ei bântuitoare, acești creanțieri însetați de sângele datornicilor lor, oamenii vii. Moartea în pericol Astăzi nu mai există monumente funerare, nici statui sau fresce în camerele morților. Mai puține blesteme, mai puține descântece. Odată cu ceremoniile de doliu și cu liturghia publică a funeraliilor, au dispărut
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra senzației de sete. Uscăciunea mucoasei bucale și faringiene produce sete profundă, și de asemeni se pare că există un sistem de control și la nivel gastro duodenal, deoarece un individ însetat consumă atâta apă cât este necesară pentru a-și reface osmolaritatea și nu mai mult, deși apa se găsește încă în stomac și intestine și nu s-a absorbit încă, pentru a reduce stimularea asupra barosau osmoreceptorilor. Bazele acestui fenomen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
aceste mecanisme, mai există o serie de alte influențe asupra senzației de sete. Uscăciunea mucoasei bucale și faringiene produce sete profundă, și de asemeni se pare că există un sistem de control și la nivel gastro duodenal, deoarece un individ însetat consumă atâta apă cât este necesară pentru a-și reface osmolaritatea și nu mai mult, deși apa se găsește încă în stomac și intestine și nu s-a absorbit încă, pentru a reduce stimularea asupra barosau osmoreceptorilor. Bazele acestui fenomen
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
existență reală, între anii 1480 și 1540 în Saxonia, care a putut fi folosită genial de Goethe, ca metaforă în poemul său, plecând de la ideea nevoii spiritului uman de cunoaștere, în care cunoașterea științifică nu este suficientă pentru un spirit însetat, căutător al fericirii. În accepțiune modernă, reprezintă calea spre fericire prin dorința, tendința omului de posedare a valorilor materiale și spirituale, de control al existenței și universului. În mod natural și firesc pentru firea umană, încearcă și trece la cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-l înțelegeți. Sufletul acesta, de lacrimă și melodie, în care voi ați turnat numai amărăciuni iar semnele vremii au prevestit numai furtuni, în clipa asta de început de judecată și de osândă cântă biruitor, pentru toți nevoiașii și toți prigoniții însetați și flămânzi de soare, de adevăr, de dreptate și libertate [...] Nu trece o lume cu voi, Vizanti! Se sfârșește numai un vis rău. Visul rău al țării. Țara asta, pe care o simt în carnea și în sângele meu de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
altfel, numărul ochelarilor mei. 71 Același transfer al aluziilor intertextuale survine în finalul scenetei argheziene, când irelevanța întregii conversații, dată de inutilitatea solicitării (Clientul e orb), trimite atât la furia funcționarului din Petițiune, agasat fără scop de cetățeanul buimac și însetat, cât și la perplexitatea în fața oratorului mut, încercată de "prezențele absente" din Scaunele. Iată de ce piesa Neguțătorul de ochelari, apărută în volum abia în 1968, dar scrisă deja în 1928, apare drept "verigă lipsă" nu între Urmuz și Eugen Ionescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Strigoi îndrăgostiți, fără vreun sfanț, Pe coridoare reci să dăm din coate Ca să primim, la preț redus, un lanț. Această isterie inumană Îmi pune jar sub gânduri, repetat, Iar eu sărut continuu trup și rană Și beau din tine viață, însetat. Să ne retragem într-un alt supliciu, Așa ar fi mai bine, presupun, Rămânem acuzații de serviciu Și-n mâna-ți caldă viața mea o pun. 7 iulie 2011 Rai și Iad Prin viețile moarte, Prin viețile reci, Prin toate
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]