960 matches
-
Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
inovativă a acestuia într-un univers ficțional la a cărui decodificare accesul este, în aparență, restricționat. Originalitatea noilor forme de a realiza actul literar pare să facă apel exclusiv la interioritatea autorului, ignorând factorii extraliterari și propunând o literatură a însingurării și a non-apartenenței, o literatură care își este suficientă sieși, care nu comunică cu exteriorul. Aceste trimiteri la o literatură a interiorizării dezvoltă o percepție limitativă a conceptului de literatură a unui anumit spațiu; în fapt, reducerea tuturor dimensiunilor noii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin mijloc,/ reinventându-ne pe rând". (Oul) Întruchipare a "Ideii în sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea cercului, simbol al perfecțiunii, sau mai degrabă înjumătățirea lui poate fi asemănat textului stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe nisip un cerc/ după care se taie în două
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sens hegelian, pe care și Barbu o împrumută, a Ideii obiectivate, întruchipate în materie"134, nașterea "de pe urma unei asemenea nunți fenomenalizează inefabilul în moduri diferite"135. Unul dintre moduri este însingurarea, iar altul interiorizarea, care este tot un fel de însingurare. Destrămarea cercului, simbol al perfecțiunii, sau mai degrabă înjumătățirea lui poate fi asemănat textului stănescian Lecția despre cerc: Se desenează pe nisip un cerc/ după care se taie în două,/ cu acelasi băț de alun se taie în două./ După
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
morale este foarte accesibilă: trebuie să ne sustragem unui sistem alienant, care moșește monștri, a cărui ofertă de vid prezentată În ambalaje lucioase Înșală și distruge. A doua, după ce ne gîndim foarte profund, ar putea suna așa: a se evita Însingurarea Îndelungată În incinta nodurilor de transport În comun. Cartea e Însă mai puțin ieftină decît s-ar putea conchide, ca urmare a unui amănunt autoreferențial, plasat la Început, de a cărui importanță cititorul nu-și dă seama decît la sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ce să faci ca să te salvezi? În 1984, George Orwell examinează reacțiile de apărare apărute într-o primă fază: izolarea, refugiul în singurătate, singurătatea unui „jurnal” interzis, de pildă, singurătatea în sânul unei lumi integral socializate. Numai că o asemenea însingurare, o asemenea rupere de ceilalți nu mai este astăzi cu putință. Nu te mai poți ascunde nici între cei patru pereți ai odăii, nici în vreo sihăstrie îndepărtată. Pretutindeni și în veci „vom fi doi”, chiar dacă celălalt nu e decât
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
influențat mai mult stratul imagistic, forma poeziei; Lucian Blaga, Bacovia, Macedonski și Eminescu sunt asimilați nu numai în tehnica poetică, ci și în unitatea pe care aceștia o realizează între "viața lăuntrică și cea exterioară"3. Sentimentul pustiului și al însingurării nu se opune lumii reale, idealului civic în contextul societății, acesta este legat de neputința în fața actului poetic. Am putea, dimpotrivă, să subliniem că poezia exprimă esența timpului care a creat-o și timpul probează că literatura de semnificație umanistă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deasupra unei fotografii: "Povestește ea: Am o fotografie/ A mea însă stând în picioare, la marginea/ bazinului, foarte depărtată, cu soare le-n ochi/ și-n fața ierburilor" ("Casă de țară, cu stafii"). Volumul este străbătut de un sentiment de însingurare, de izolare, înconjurat de o gravă meditație și trăire lirică izvorâtă din observație, indiferent că ea se apleacă asupra universului familial sau al naturii: "Eu am văzut cum începe iarna într-o după-amiază -/ de mult, când a început deodată să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este proiectată din interior. Poezia lui presupune două planuri: cel exterior,al patinatorilor pe gheață, care duc o viață paralelă fără să reușească să se întâlnească, de aici un sentiment de tristețe și solitudine, și un plan interior potențat de însingurare, un plan de esențe, de calmă opoziție cu lumea falsă a patinoarului. Marin Tarangul "Trenos",E. P. L., 1968; "Legile pământului", Editura Albatros, 1973. Într-o artă poetică, Marin Tarangul ne mărturisește că este inițiat în arta cuvintelor. Înregistrează mișcări și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lui Al. Philippide: "hau, hau! cunoaște-te pe tine însuți ce câine/ albastru scânteind în coroana mea sfântă/ se bucură și face salturi mortale pe plaje celebre/ că nu e scăpare de-acum pentru nimeni." Sau iată-l reînviind și însingurările mari ale lui Bacovia: "... eu nu-mi aduc aminte de nimeni/ în seara aceasta de toamnă...". Cu "Imnurile pentru amurg", Dan Laurențiu se desprinde de modele. Poemele de dragoste, scrise fără punctuație, curg ca o muzică psalmică, rezultat al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele straniu,/ numele: Eu." Evocarea lui Zampano, intrusul desuet din "La strada", nu este întâmplătoare și este semnificativă pentru starea poetei. Maria Banuș
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
A treia taină", devine retorică, cu aportul imaginației. Definește accesibil trecerea timpului ("Nordul"); urmează un asalt de definiții ale unor probleme de viață care, prozaic spuse, ar fi banale și ridicole. Ana Blandiana se vrea lucidă și atunci când își contemplă însingurarea, iubirea și nostalgia evadării avatarii ce țin de condiția umană. Problema opțiunii, atât de frecventă în contextul poeziei actuale, se complică cu acea condiție a devorării speciilor care, plasată în mediul uman, este reprobată de poetă: "Din miile de vieți
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își fac loc: Și-atunci a venit Doja și s-a urcat pe tron/ și toți au rămas muți de-ndurerare/ Că tâmplele-i erau înfierbântate/ și fierul roșu se-nroșea mai tare." Ca poetă a iubirii, cântă o dragoste pierdută, însingurarea, sentimente puternice care-i înfrumusețează existența, "Ondina", "Au să rămână plopii", "Către Ieronim" (grupate sub genericul "Ritualuri") sunt poeme-descântec care invocă o iubire pură: "Îl cheamă Ion și-i fecior de om/ Cum n-am cunoscut, cum n-am mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și merg forțat: "Venirea clovnului va fi pur formală/ A râs forțat, a mers forțat/ când lumea sta ca o cătușă/ oglinzile au chei de fum,/ O, întâlnire râncedă/ cu semnul din oglindă/ abur al crimei." Un vag sentiment de însingurare și durere devine copleșitor: "Plâng, doamne, nu vă recunosc/ plâng doamne, și îmi cresc în sâni/ centauri care poartă silnic/ capete roșii de bătrâni." Poezia militantă În toate literaturile lumii, perioada anilor 1950-1975 include o largă aderare la poezia militantă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a-și găsi o parteneră, surpată de această îndatorire. În felul acesta ajungem să-i urâm pe cei care ne ajută prea mult. Un sens posibil pentru sentința "Mai binele e dușmanul binelui": o societate extrem de bine organizată conduce la însingurarea membrilor ei deoarece anulează șansa prieteniilor cristalizate tocmai pe seama înfruntării eficiente a factorilor aleatori. Prietenia solicită o formă de privilegiere a unui semen în detrimentul socialului. * Schimbarea pe care o produce teoria evoluționistă este una a orizontului de sens: omul trebuie
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
vieții sufletești și morale. 3. Izolarea Aceasta este situația limitativă predominant formală. Este separarea mea de lume, de semenii mei. Izolarea este fie o retragere narcisistă aleasă de mine, fie o claustrare pe care mi-o impun alții. Ea reprezintă Însingurarea, pierderea contactelor și Îngustarea comunicării, atât cu mine, cât și cu ceilalți. Izolarea mă duce la disperare, așa cum disperarea mă rupe de lume și mă izolează interior. Prin izolare și disperare, pierzând contactul cu lumea, viața și persoana mea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a te surprinde pe tine Însuți În interioritatea ta sau, altfel spus, a lua cunoștință despre tine altfel decât ca trup. Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau a fi apăsat de propria ta absențăă. Absența ca pierdere de sine, ca Însingurare, duce la angoasă și disperare. Ea este o desprindere de sine Însuși, după cum, În egală măsură, prezența este o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau a fi apăsat de propria ta absențăă. Absența ca pierdere de sine, ca Însingurare, duce la angoasă și disperare. Ea este o desprindere de sine Însuși, după cum, În egală măsură, prezența este o cuprindere de sine Însuși, un act de Împlinire de sine, cu sine, cu și prin ceilalți. Prezența presupune a fi În
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
prin pierderea relațiilor, a contactelor mele cu celelalte persoane. În mod egal, eu mă descopăr Însingurat În condițiile limitative ale vieții, atunci când sunt privat de libertate, când sufăr, În cazul unei boli grave, cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cronice sau incurabile, În preajma morții etc. Această Însingurare Îmi dă sentimentul că sunt abandonat, că sunt lăsat pradă unui destin crud, ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ostil, pe care nu-l merit. În situațiile menționate, singurătatea, care este formală și exterioară, va fi Înlocuită de Însingurare, care este un sentiment interior, sufletesc și moral, o experiență pe care eu sunt obligat să o traversez. Singurătatea și Însingurarea invadează câmpul conștiinței mele ca un sentiment dureros, care mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mă poate duce la disperare. Omul singur suferă, se Închide, se izolează sau este forțat să se izoleze prin abandonarea de către ceilalți. Din acest motiv, singurătatea este un sentiment care mă Închide, dându-mi impresia de prăbușire. În plan sufletesc, Însingurarea este trăită ca tristețe, ca depresie, ca o stare de melancolie. Acestui sentiment i se adaugă impresia unei dureri morale, a dezastrului disperării și propriei mele inutilități. Este starea de singurătate-boală. Și criza singurătății În sensul moral, al valorii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cel mai simplu caz, ca pe ceva incomod, nedorit. Poți fi În lume, dar să te simți singur, după cum, din punct de vedere metafizic, Îți poți construi o plenitudine interioară din care singurătatea este eliminată. În cazul singurătății metafizice, Însingurarea autoimpusă este o atitudine metodică a conștiinței tale. Ea mă Împlinește, eliberându-mă de lume și mă deschide către orizontul ideilor și al valorilor morale pe care le trăiesc ca pe o existență personală autentică și satisfăcătoare. Singurătatea abandonului este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situație de „a-fi-Împreună” este anulată singurătatea, atât cea exterioară, cât și cea interioară. Este cazul experienței Însoțirii mele cu celălalt. Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur. Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli Eul. Epuizarea Eului prin Însingurare duce În final la disperare, care este abandonarea de sine. De cele mai multe ori, această formă de singurătate Îmbracă aspectele patologicului. Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane, așa cum este ea Întâlnită În crizele de angoasă, În atacurile de panică
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
despărți. Despărțirea se poate produce din mai multe cauze și poate avea forme diferite: criza de separare, izolarea persoanelor, singularizarea partenerilor etc. Le vom analiza În continuare. 1Ă Singularizarea Este actul de despărțire produs de moartea unuia dintre parteneri. Este Însingurarea și izolarea celui rămas În viață. Suferința produsă de cel plecat este dată de absența acestuia, de anularea comunicării cu el. O altă situație este oferită de plecarea unui partener Într-un alt loc pentru un timp mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]