948 matches
-
mai puțin decât era, și el m-a ajutat, abia atunci l-am remarcat cu adevărat. Comunicasem prin semne, deoarece el era străin, din Ucraina. Am mai schimbat de atunci câteva vorbe în engleză. Pe fundalul pitoresc al unui Românii înstelate și pe melodiile în surdină "Funeral of hearts" (Him) și "Come into my world" (Kylie Minogue), ce-mi ilustrau viu în minte videoclipurile lor, m-a întrebat de câteva ori cate ceva. De fiecare data intra în vorba cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
acestea pe melodiile (și respectiv videoclipurile ce îmi veneau în minte) "Funeral of hearts", "The Sacrament" (Him) și "Come into my world" (Kylie Minogue), ce mă fac să mă gândesc, în mod ciudat, la copilăria mea, și într-o Românie înstelată. El este atrăgător, blonduț, de înălțime potrivită, suplu, puțin peste 30 de ani, (este tocmai bărbat), are fruntea înaltă și poartă o cămașă bleu. Ieșind pe culoar conversăm nimicuri. Aflu că se întoarce din vest la Kiev. Dar, cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
imprimate pe filele albe, lăsând un semn de carte la pagina cu ultimele rânduri scrise, îl prinse cu ambele mâini și-l strânse la piept, rămânând cu privirea pierdută pe fereastră. Va reuși? Va ajunge la el? Luna lumina cerul înstelat jucându-se cu perdeaua de mătase din spatele căreia Karina o privea absentă. Era departe, în acea poieniță înmiresmată, cu iarbă fragedă și flori, în brațele lui, în îmbrățișarea aceea din care nu ar fi vrut să se mai desprindă. Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi încă plin Se ridică pentru-o rugă cătră bolta înstelată. Ai surîs?!... O! ești frumoasă... înger ești din paradis Și mă tem privind la tine... căci ți-o jur: nu m-ași mira Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se pierde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înnalță și întinde, Și nourii ca sloiuri de ghiață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate - Cerul din rădăcină nălțîndu-se decade, Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Sburînd negre și stinse surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi roșii gigantice făclii Și-apoi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe vârful de munte, în codri-mbrăcat, De nouri grămezi se adună Și unul pe altul, măestru urcat, Ei par o cetate în lună. Și bolțile-n muri, Și stâlpii sunt suri, Lumina prin arc de fereastră E-albastră. În halele-albastre - -nstelatele bolți - Te uiți prin coloane de nouri Și luna ieșind dintr-a stâncilor colți Le împle cu mii de tablouri. {EminescuOpIV 102} Lumina-i de-argint În nouri s-a frânt Și se-ncheagă prin naltele dome Fantome. În hainele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și se-ncheagă prin naltele dome Fantome. În hainele albe de neguri de-argint Și creții de roze purpure, Și părul pe frunte cu stele e prins, Ca îngerii albe și pure - Prin gene de nor, Ca visuri strecor, Ducând înstelata lor viață Prin ceață. Un șuer în noapte, prin codri, un vânt, Un freamăt și totul dispare... Și nori se-ncrețesc risipiți și s-avînt. În lună stau stâncile rare - Iar junele-iubit E-un brad putrezit Pe trunchiu de granit, pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
între ei bătrânește Și surâzând își aduceau aminte De-a tinereții zile dulci a lor, ascunse În negura secolilor trecuți. {EminescuOpIV 110} MEMENTO MORI (Panorama deșertăciunilor) Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur, Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur - Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc, Iară luna argintie, ca un palid dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
împle lumea de-un cutremur voluptos. Într-un loc crăpată-i bolta, cu-a ei streșin-arboroasă Și printr-însa-n cer vezi luna trecând albă și frumoasă, O regină jună, blondă și cu brațe de argint, Ce unesc încrucișate a ei mantie-nstelată Și albastră peste pieptu-i alb, ca virgină zăpadă. Ochii ei cei mari albaștri peste nori aruncă blând, Cari se-ntind albi ca zăpada și ca straturi argintoase, Oferindu-i flori de aur și viole-ntunecoase; Ea din când în când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Surîzi!... Nu plânge numai la finele poemei C-o arfă pe-un mormânt. Ah! de-aș muri... tu, înger, fără să știi v-odată Că te-a iubit acela, ce zace în pământ, C-un rai întreg de visuri, cerimea înstelată De cugetări înalte cu dînsu-i îngropată, Că acea lume-ntreagă ție-a fost închinată - Tu innocentă, albă, ai trece surâzând... Doar luna-n cer atuncea s-ar îndoi în liră Ș-ar suspina în noapte: o arfă pe-un mormînt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mîngîe-ți a ta soartă - Crede: că ea d-odată cu-a ta fire Trecut-a-n lume-a ceriurilor poartă, Dar înainte de-a-i-ntîlni privirea, Ea a murit și-a ei ființă bună E colb în lume, umbră în gîndire! De-aceea-n înstelate nopți cu lună, Pasu-ți îndreaptă, cată cimitirul Și un mormânt ți-alege, ți-ncunună, Încoardă-ți lira scumpă, iară mirul Al vorbelor iubirei, tu, îl varsă Pe-acel mormânt ce-l înverzește pirul Și zi: Dormi dusă inima mea arsă. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit 465Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis -, Ce-inundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Eternele-i armonii... Și-acele cânturi pline De-amor, de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei cel blând, Zîmbirea-i sfiicioasă și ochiul ei cuminte Sunt duse fără urmă de pe acest pământ. S-a stins. De-aceea însă ar vrea încă odată Să vadă lunca verde, departe valea-n flori, Unde ades de brațu-i, în noaptea înstelată, Ședea pe stânca neagră spuindu-i ghicitori. {EminescuOpIV 321} Da, ghicitori, enigme. Ce știa el pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adînc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
destul-îs și ajung {EminescuOpIV 469} Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung, Ce poate face-atuncia sufletul meu cel mare Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri desmierdat? Sburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut într-a mea noapte, pin ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală, un înger
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cu Madona lui Moretto, Atunci ești nenorocită Dona Diana, Dona Diana! {EminescuOpIV 480} 17. DIN OCEAN DE VISE... (cca 1870) Din ocean de vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI - Hieronymus Lorm - (cca 1870) Oriunde vom privi, Durere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI - Hieronymus Lorm - (cca 1870) Oriunde vom privi, Durere și vină. Tot timpul ce-o veni, Desparte, desbină. Iar visul de noroc Și de iubire Mai are-atîta loc Ca să aspire. 19. MIROS E-N FLORI DE
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
firele de un albastru întunecat. Primea iarăși ceva ce nu așteptase. Omar i-a zis Soarele nopții, fiindcă era filigranul nocturn al unui astru ciudat, enigmatic și fără seamăn: un soare vânăt, prins între fibulele de cupru ale unei nopți înstelate. Nu văzuse ceva mai neașteptat și de aceea se îndrăgosti de covor ca de o lume văzută printr-o fereastră. Curând, i-a devenit nelipsit ca odihna și apa, iar când îl pusese pe dușumea visase că zboară cu el
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
însă, am deslușit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalipților, coliba de paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din care bea vinul și o sfărâma de stînci." Dincolo de coliba de paie, am găsit stânca rotundă de care pomenise Ana. Am simțit, pe loc, o duioșie ciudată în mine. O vreme, am ascultat vântul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ben îi dădea cu putere înainte. Sally îl localizase deja pe Hugo, care îl urma către un colț liniștit al camerei, spre fereastra franțuzească prin care se ajungea în grădină. S-au întors cu spatele, aparent pentru a admira cerul înstelat, iar schimbul de bani și de droguri s-a petrecut atât de discret încât, dacă n-aș fi avut idee despre ce se întâmpla acolo, n-aș fi băgat nimic de seamă. Sally se desprinse și o luă cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mulțumindu-le celor doi pentru ospitalitatea lor, și m-am instalat la han, care era foarte puțin confortabil în comparație cu cele din Fès; nu mă plângeam însă, căci, de mai multe nopți, nu mai avusesem parte de alt acoperiș decât bolta înstelată. Abia mă așezasem că prin camera mea începură să se perinde cele mai mari averi din ținut. Un negustor bogat veni să-mi propună să-mi dea opt sute de burnuzuri în schimbul celor patru sute de săbii ale mele. Eram gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pumnul, constați că s-a scurs poate o oră Întreagă, o oră prefăcută În scrum În cursul activității cerebrale incandescente a jucătorului. Tabla de șah din fața lui este un câmp magnetic, un sistem de tensiuni și de abisuri, o boltă Înstelată. Nebunii se deplasează pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o pârghie reglată și Încercată, iarăși reglată și iarăși Încercată, până ce problema este acordată astfel Încât să atingă nivelul necesar de frumusețe și surpriză. De câte ori nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Minune de la Dumnezeu, simțeam asta. Visător, popa se tolăni și mai comod pe canapea, lungindu-se pe spate, cu picioarele larg desfăcute, privind spre tavanul localului, de parcă aștepta să se dea la o parte și să i se arate cerul înstelat și bucuriile nevăzute ale tăriilor. Surâse satisfăcut. — Și când mă uit eu așa mai bine, lângă stâlpul de electrică din colțul grădinii, chiar acolo unde-i crucea tinerelului ăla de l-a călcat tractoru’ în op’ștrei, anul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
când râdeam toți, ne bucuram unul de altul din tot sufletul și primeam multă satisfacție sufletească. Apoi, seara, după ce cinam, iar copilașii, obosiți, adormeau, noi cei mai mari luam câte un scăunel și ne așezam afară sub cerul senin și înstelat, la lumina lunii, dacă era vară, sau lângă soba caldă, dacă era iarnă, și stăteam până târziu la sfat. Atunci, îl întrebam pe tata tot ce doream să știm. El cunoștea multe lucruri, dar cel mai mult îi plăcea să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se cerea, ci cu o jumătate de oră, bagajul se cântărise, avea 32 de kile, scăpaseră de el. Le fusese deci ușor să se mute la Costache. Afară era sumbru, fulgii se lipeau de geam, își arătau o clipă desenul înstelat, apoi se topeau, dar înăuntru le era bine, era lumină, se simțeau la adăpost, iar discuția se depăna mai ușor decât oricând. Era ca și cum ai avea musafiri, dar nu și grijile de gazdă care vin odată cu ei. Timpul se topește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]