69,898 matches
-
brebanian și câteva motive tematice care l-au preocupat și înainte pe prozator: relația stăpân-supus, călău-victimă, maestru-discipol. De fapt l-au preocupat pe N. Breban aceste motive tematice, până la confiscare, până la obsesie. Nu spun că sunt singurele pe care le întâlnim în cărțile lui, dar nici nu există vreuna din care să lipsească. Le reia din mereu alte unghiuri, le redimensionează, le raportează la mereu alte contexte și procese umane. În Ziua și noaptea, așadar, reapar amintitele motive tematice, cu un
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
brebanian clasic, spre a vorbi așa, astfel este Mârzea din Voința de putere și din Puterea nevăzută, pentru că apare în amândouă romanele, ilustrând același proteism psihologic și aceeași capacitate de a executa viraje neașteptate de comportament. Dar asupra acestui Mârzea, întâlnit, cum am spus, în două romane ale lui N. Breban, este cazul să ne oprim ceva mai mult. Ovidiu Verdeș, în cronica din ,Cuvântul" la Puterea nevăzută, îl consideră ,personajul cel mai reușit al romanului", cum și este și cum
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
pe zona abisală a actului creator." (Doru Timofte) * ,Erai frumoasă ca regina și încântai orice privire;/ O zi întreagă n-am putut să-mi iau ochii de la tine./ În dreapta trimiteai un zâmbet, în stânga o dulce bezea,/ Privirea când ți-am întâlnit-o spunea că vrei să fii a mea.// Văzusem lacrima din suflet și masca ce-o purtai pe față,/ A tinereții tale suferință ce-ți măcina plăpânda viață./ Cu multă grație ai acceptat, la acel dans să te invit/ În
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
sondarea neobosită a unui univers dispărut demult din oprizontul omului contemporan. Cu o vervă ieșită din comun, dublată de ironie și de o melancolie adîncă și tandră, ea a reactualizat momentul irepetabil în care infinitele variante ale vieții s-au întîlnit și au coabitat edenic, fără nici o urmă de vană dorință a supremației. Umanul în ipostaza lui mitică, așezat în spațiul unei etnografii difuze, zoologicul și insemnele unor civilizații atemporale au trăit permanent în același unic registru al unei lumi nediferențiate
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
dirija Ramos viețile, apăreau multe lucruri despre noi în presă. La cronica mondenă sau în reviste specializate pe mâncare și băutură. Putea să ne cunoască din fotografii, să ne cunoască pe toți zece după fotografii și reputație. Continuăm să ne întâlnim o dată pe lună ca să mâncăm împreună. Zece luni pe an, din martie până în decembrie. De fiecare dată în casa câte unuia dintre noi, care răspundea și de dineu. În acea lună martie, tocmai voiam să începem un nou sezon, iar
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
eu fusesem însărcinat cu primul dineu al anului. Dar s-ar fi putut și ca sezonul să nu mai înceapă. Lucídio a vrut să știe de ce. - Grupul e pe terminate. S-a terminat și cu pofta. - De câți ani vă întâlniți? - De douăzeci și unu. Douăzeci și doi, anul ăsta. - Mereu același grup? - Da. Nu. Unul a murit și a fost înlocuit. Suntem tot timpul zece. - Toți aveți mai mult sau mai puțin aceeași vârstă? Dacă Lucídio ar fi luat și notițe pe
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
britanică a construit imaginea Orientului, Salman Rushdie actualizează această mitologie culturală: îngroașă contururile, accentuează exotismul, o îmbogățește cu personaje noi, și proiectează viziunea orientală asupra Angliei. Ceea ce te cucerește este chiar imposibilitatea de a separa cele două lumi care se întîlnesc în ființa scriitorului. Într-una din ultimele pagini, chiar își exprimă refuzul scindării, ca și neputința alegerii, deși frînghii, lasouri și arcane îl silesc să opteze. Și Rushdie își desfată cititorii cu strategii narative diverse, perfect adecvate istorisirilor și personajelor
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
ierarhie a geografiei corporale organiza în consecință relațiile, de la sărutul picioarelor sau a genunchilor, sărutul mîinilor și pînă la sărutul pe obraz sau pe gură. Era vorba de obiceiuri vechi, de vreme ce Herodot relata deja despre astfel de uzanțe: ,Cînd se întîlnesc pe drum, putem să ne dăm seama după următorul gest dacă cei care stau de vorbă sînt de același rang: în loc să se salute prin cuvinte, ei se sărută pe gură. Dacă unul dintre ei e de condiție puțin inferioară, ei
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
ei induc în eroare cititorul de bună-credință. Și cu atât mai puțin pe legiuitorul care, cu puțină atenție, ar fi putut să-l protejeze pe cititor, printr-un alineat măcar, împotriva falsificatorilor de tot soiul pe care, har Domnului, îi întâlnim peste tot, chiar și acolo unde te aștepți mai puțin: în cultură. Să se fi gândit, adică, și la protecția ,consumatorul de literatură" (oribil barbarism, dar nu cred că pe legiuitori îi sensibilizează nimic mai abitir decât consumul!) care, atunci când
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
despre China (Isabel Hilton), Turcia (Rodica Culcer), Italia (Sergio Benvenuto), Irak și teroriștii Islamului (William Langewiesche, respectiv Patrice Claude cu o biografie a sinistrului Al-Zarkaoui), un interviu foarte uman cu Saul Bellow luat de Norman Manea în 1999 (,M-am întîlnit odată cu Koestler pe blvd. Saint Germaine, în timp ce mă plimbam de mînă cu băiețelul meu care avea în jur de șapte ani. Ne-am întîlnit, iar Koestler m-a întrebat: ŤE copilul dvs.?ť, iar eu i-am spus ŤDať. Apoi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
Al-Zarkaoui), un interviu foarte uman cu Saul Bellow luat de Norman Manea în 1999 (,M-am întîlnit odată cu Koestler pe blvd. Saint Germaine, în timp ce mă plimbam de mînă cu băiețelul meu care avea în jur de șapte ani. Ne-am întîlnit, iar Koestler m-a întrebat: ŤE copilul dvs.?ť, iar eu i-am spus ŤDať. Apoi el, ŤDar e bine ca scriitorii să aibă copii? Nu e iresponsabil din partea dvs.?ť. La care i-am răspuns: ŤȘi ce-ați vrea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
acesta elegiac și nu prea a fost sever cenzurat. Ediția de față recuperează textele, versurile și cuvintele epurate, reintroducându-le în ansamblul omogen din care fuseseră extrase abuziv. Volumul, în întregul lui, este foarte bine legat, fără derapajele și sincopele întâlnite în alte momente ale creației lui Ion Gheorghe; și orientat, ca o armada liric-războinică, înspre apele teritoriale ale inamicului. Surpriza este de a vedea cât de numeroase sunt secvențele anti-, cât de puțin ortodox e comunismul poetului în raport cu cel transformat
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
deci cum au auzit minerii de cultură, de biblioteci au și pornit în goană spre obiectiv; se știe bine că un om cu sete de lectură nu poate fi oprit de nimic și de nimeni; minerii, în goana lor, au întâlnit cetățeni care fără să vrea îi încurcau în drumul către cultură; și atunci să te ții: indignați, minerii îi pocneau cu bâtele din dotare, să rămână pildă, spre a nu mai fi vreodată întârziați de la aspirațiile lor sublime. Ajunși în
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
în fața motivului din natură, spre a-l picta cu o sinceritate atât de obiectivă și cu o devoțiune atât de totală, încât să echivaleze cu uitarea de sine, o uitare ,smerită" până la despersonalizare. Horia Bernea, pășind pragul expoziției, s-a întâlnit cu Paul Gherasim în capul scărilor (se aflau la Căminul Artei) și privirea căzându-i pe primul tablou care o întâmpinase, a exclamat: ,Admirabilă lucrarea asta a ta, îmi place!" După o scurtă clipă de stupoare, încurcat, Gherasim i-a
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
surfing-ului, înotării spre țărm sau, dimpotrivă, spre larg, întotdeauna cu gîndul și sufletul la comorile pe care arta sunetelor le are în proprietate. V-am citit, concomitent, opiniile în legătură cu artele plastice, cu literatura, filosofia, estetica, știința. Cînd v-am întîlnit prima oară, acum cîțiva ani, în Romanul copilăriei mele, am avut imaginea bruscă a intelectualului-savant plasat mult mai aproape de fericire decît orice ambițios fecund în resurse și sigur pe mijloacele sale, trezindu-mă în fața unui ilustru raissoneur ce plătește zi
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
senzație atunci cînd a apărut pe o scenă din țara Intermediară învăluită în vopseaua multicoloră a visului pe care l-a avut Obs cu Ek-Yolo;)/ Rochiile obiective (: odată ce le îmbraci, ți se pot întîmpla cele mai cumplite întîlniri; te poți întîlni cu inconștientul personal, cu cel colectiv, dar și cu diverse rude subconștiente plecate de mult dintre cei vii;)/ Rochiile ereditare (: în privința cărora e mult mai bine să se păstreze tăcerea, o tăcere nici măcar cochetă;)". Cînd nu este laconic prescriptiv, jocular
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
în camera lui recreînd lumea cu/în propria imaginație nu mai este pură dar păstrează posibilitățile infinite ale explorării: ,Sînt multe călătorii de povestit, și toate încep la fel, și toate sfîrșesc în același punct, colțul camerei în care se întâlnesc cele patru muchii țese spații întregi cu intrarea ca printr-o armă ghintuită de foc, printr-un coridor de oglinzi îngustîndu-se într-o spirală scînteietoare, logaritmică." Stilistic & tehnic vorbind, nu foarte diferit stau lucrurile cu cea de-a doua secțiune
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
în formulări glumețe, (auto)ironice sau depreciative: "Vine facturica în poștă și ce să văd ... total de plată 4.210.000" (forum.softpedia.com); Oferi garanție la ce faci? Un tarif, ceva... o facturică... un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în contexte destul de neutre, care par să ateste răspîndirea și "normalizarea" formei: "la prima livrare, mizînd pe relațiile apropiate nu am cerut facturică și nu aveam deci dovada că am plătit" (cafeneaua.com); "pot primi o facturică
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
de a fi iubit și, ca să fiu mai precis, nevoia de a fi mângâiat și răsfățat, mai mult decât nevoia de a fi admirat. Andrei Pleșu: Sunt, în general, nemulțumit. Andrei Codrescu: Limba. 2.Calitatea pe care doresc s-o întâlnesc la un bărbat. Vintilă Mihăilescu: Să știe să se poarte cu femeile. 3.Calitatea pe care o prefer la o femeie: Alexandru Călinescu (în opoziție cu Proust): Feminitatea. 4.Ce prețuiesc cel mai mult la prietenii mei. Marius Chivu: La
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
afirmarea premeditată a nebuniilor artei pure; Schulz, un nebun sacrificat - rătăcirea în meandrele formalizării, iar eu, un nebun răzvrătit - intenția de a răzbate prin formă la sinele-mi autentic și la realitate". Asemenea concepte estetice, interferente sau comune, care se întâlnesc în câmpul mai amplu al experimentului artistic, i-au apropiat într-o solidaritate de idei și atelier ori de câte ori au avut prilejul să-și apere reciproc evaziunile metafizice din realitatea de facto în cea de ficțiune a operei, evaziuni criticate fără
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Sfârșitul său în acest loc, cîndva mirific, dar deposedat pînă și de amintiri, este unul care pune în valoare calitățile poetului Ioan T. Morar: Așadar, era aici la Lindenfeld, și încă mai aștepta să se împlinească iluzia că își va întîlni, cumva, chiar și de la mare distanță, tinerețea. Locurile nu îmbătrînesc, cel puțin nu la fel de repede ca oamenii. Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
sugerează, cu o imensă putere a expresiei, tipul generic al arhaicității, al întemeietorului, al omului primordial. Sînt absorbite aici nenumărate istorii și geografii, coduri culturale și niveluri simbolice. Egiptul și Bizanțul, lumea precolumbiană și straturi etnografice nedeterminate și nelocalizabile se întîlnesc și fuzionează într-o tipologie unică, într-un chip generic foarte apropiat de neantul măștii. Inventarul acestei absolute arhaicități, fără definiție și fără identitate, este și el unul greu de citit într-un cod anume. Un amestec de funerar și
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
absolută a muzicii este un adevărat miracol. I-am telefonat ieri. Mi l-am imaginat acolo, singur, în seara rece. M-a întrebat dacă-mi aminteam de călătoria noastră la Roma, acum 39 de ani, de Paști, spre a-l întâlni pe Fellini. S-au înțeles imediat. Eu eram o umbră între ei. S-au plimbat noaptea pe străzi, râdeau. Gesticulau veseli, ca și cum ar fi vrut să prindă inefabilul din aer, aidoma balerinelor suspendate în zbor. Am început să văd lumea
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
geografie... Dascălii îmi tot spun că are capul plin de păsărele și e foarte obraznic, la fel ca maică-sa, dar aici, cel puțin, va avea mereu o slujbă onorabilă și... - Fortunato, mă plictisești. Chiar azi mă duc să mă întîlnesc cu Adunarea Directoare a colegiului San Gabriel și am să le indic să-l accepte pe fiul dumitale în aceeași clasă cu întîiul meu născut, Jorge. Mai puțin de atîta, ar însemna să rămînă în mizerie. Pălărierul făcu ochii cît
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
unei dădace. Purta o rochie albastră de satin. Părul ei avea culoarea migdalei, iar pielea de pe umeri și de pe gîtul zvelt părea străvezie. Se opri la capătul scării și se întoarse o clipă. Preț de o secundă, privirile lor se întîlniră și ea îi acordă un surîs abia schițat. Apoi, dădaca înconjură cu brațele umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor în care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]