16,092 matches
-
lovește implicit și în armată. După această acțiune poliția și-a reluat activitatea. Mă deplasam în diferite puncte din garnizoană cu mașina poliției locale, avându-l pe moment în habitaclul mașinii pe lt.col. Grigoraș cu grijă permanentă de a-i întări autoritatea personală, dar și a poliției în ansamblul ei. Îmi amintesc că la o oprire pentru servitul mesei, când mai apucam, la restaurantul ,,Intim”, condus de N. Marian, coechipierul meu în linia de apărare a echipei de fotbal ,,Hușeana”, vreo
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
cîteva elicoptere? — Trimite-mi, dar spune-mi mai Întîi ce să fac cu ele. — Păi, așa... Ca să vă ridice moralul! — Ascultă, Freyer, cu moralul stăm excelent, cum dracu de nu-ți dai seama? Aici nu e vorba de a ne Întări moralul. Aici e vorba de ALTCEVA, pricepi? Nu. — E vorba de niște meduze mari cît ligheanul care se plimbă pe insulă și fac ce vor ele. În schimb, noi nu le putem face nimic. — Pot să-ți trimit cîteva avioane
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
filosof, decretă Marychka. Și Kant, de asemenea. Mi-a spus mie cineva. Se referea probabil la polițistul care o părăsise. Îngrijorător era Însă altceva: aproape că nu pierduse nici o ocazie de a o contrazice pe Christina. Discuția cu Marychka Îi Întări Christinei convingerea că emisiunea aceea filosofică, avînd ca invitată o poetă, trebuia neapărat făcută, numai că În loc de Dumnezeu ar fi fost mai bine să discute despre problemele femeii. Într-adevăr, În emisiunile ei nu se discutaseră niciodată problemele femeii, privite
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mirosit că eu eram singurul care mă pregătisem conștiincios, că eram om de cuvînt și că eram pregătit să-mi asum unele riscuri. Știi foarte bine la ce mă refer, Geniule, toate exilurile mele n-au făcut decît să mă întărească, să-mi dea ocazia de a-mi face legături atît la Iași, cît și la Timișoara. Ca să nu mai vorbim de munca la editură. Verba volant, scripta manent, după cum zice vechiul adagiu, să-i fi văzut cum veneau toți să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apelat și eu la el, se justifică domnul Președinte, avem nevoie de cineva care să nu ne facă nici o surpriză, să știe drumul și cu ochii închiși. — Mi se pare normal, zice Monte Cristo, nu putem risca nimic. Așa este, întărește Petrică, fiecare detaliu contează. — V-am spus că pentru mine nu-i nici o scofală, reia Sena pe un ton convingător, m-am odihnit bine. Nici trafic prea mare n-o să fie, benzina este raționalizată, așa că nu circulă oricine, mai ales
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scriem totul din burtă, aproximativ, cu o singură excepție, clar specificată: panoul de propagandă al Piticului față de care nu avem nici un dubiu: una bucată deteriorată în totalitate. Nu se poate, se sperie Curistul, nu se poate nici în ruptul capului, întărește Părințelul, nici vorbă să pomeniți de una ca asta în raport, că ne semnați condamnarea la moarte, nu e de ajuns dacă treceți acolo că am fost trimiși eronat pe o pistă greșită, că la fața locului totul e curat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și din cauza pasiunii să uiți de onoare? — Da, recunoaște Regizorașul. E ca și cum ai face un film de acțiune și ai folosi muniție de război adevărată. Doar așa totul poate să pară real, spune. E singura metodă prin care îți poți întări caracterul, își reia Regizorașul pledoaria sa legată de arta adevărată. Știu că ai un Comandant îndărătnic, aș putea spune chiar fricos în unele împrejurări, care se lasă cu greu convins chiar și atunci cînd e vorba de lucruri din cele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu ea începuse să-i poarte sîmbetele. În cazul ăsta s-ar putea spune că-l moștenești de minune, conașule, se aude din nou vocea șoferului. Nu e nevoie să fi citit din Freud ca să-ți dai seama de asta, întărește și Părințelul, sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a mai reușit să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Cine vorbește, se aprinde Roja, adineaori parcă erai de partea noastră, speram să mai cîștigăm un om de încredere. — Nu e ceea ce-ți închipui, i-o ia înainte Părințelul cu răspunsul. Chestia asta cu antifeminismul e doar de fațadă, întărește și Curistul, ca să avem subiect de discuție, un pretext, cum se zice. Dacă v-ar auzi cineva ar crede că sînteți toți trei plecați de-acasă, conchide șoferul mult mai relaxat. — Ca să fiu sincer, zice Roja, totul e o farsă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
doar eu... S singur paici n pula mea... Mă smucesc, dar ea Încă se dă la mine, cotoroanța asta de rahat hihăitoare, ochii ei de curvă viciată și ironică; iar eu mă smucesc din mîinile ei, dar pula mi se Întărește Împotriva voinței mele. — Lasă-mă În pace... lasă-mă În pace... — Haide... Mi-a scos afară pula și mi-o suge și noi plîngem, plîngem pentru Shirley nu nu nu plîngem pentru noi și ea mi-a scos cureaua și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
așa, iar ea mă sufocă și mai tare, nu pot respira sau vorbi și strînsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute-mă mai tare! Mișcă! Mișcă! Oprește-mi afurisita de respirație! Mă sufoc și văd negru În fața ochilor pe cînd intru În convulsii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îmaginaseși tu. Apoi te-ai gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din acei bărbați de care majoritatea femeilor se apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul vocii, metalic baritonal, se potrivea perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse născuse În familia unui medic celebruă, nutrea pentru cărțile numeroase din biblioteca familiei, o dragoste pasională, nu lipsită de dezamăgiri, ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
5 lei au strălucirea sărăciei. Cu ele se poate lumina doar un oftat. Astăzi este ,,Ziua Mondială a râsului,, dihor leșinat. Râzi că nu te costă, animal preistoric. Râsul te ajută să nu te pierzi În universul ăsta jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lângă el așteptându-și sfârșitul. Kawabata Își mișcă mâinile și Încearcă să zâmbească. Un val de bucurie și speranță Îl năpădește pe Antoniu. Dar dacă... În curând va veni luna mai și poate că trupul lui slăbit se va mai Întări la soare. Poate va Începe să și mănânce puțin câte puțin. Am auzit de o cantină a săracilor, nu e departe, e lângă Fabrica de Mătase... Câinele lui Ben latră cu furie. Probabil Îl sâcâie vreun copil. Apoi, se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
văd acolo, Georgie. Prezența ta acolo va însemna mult pentru mine. — Ciudat, zise Georgie, de obicei nu sunt o ființă superstițioasă, dar acum am sentimentul că, dacă am să merg în Hereford Square, se va întâmpla o nenorocire. — Asta îmi întărește hotărârea de a te duce acolo, sălbăticiune mică ce ești! am spus. O să ne facă bine, îți spun eu. Am nevoie de aer, Georgie. Simt nevoia să-mi redobândesc sentimentul de libertate. Prezența ta acolo va deschide o lume nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
timp Antonia m-a ținut de mână. A fost exact acea discuție, și mai mult decât atât, pe care îi promisesem lui Georgie că nu o voi avea niciodată; și am găsit în această trădare o libertate sporită care-mi întărea puterile. Am încercat să-i redau Antoniei, cu toată onestitatea, îndoielile și reținerile mele cu privire la Georgie, iar acest efort mi-a limpezit gândurile. Antonia s-a dovedit extrem de receptivă și de înțelegătoare. Îmi dădeam seama - și chiar am simțit acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
intrase în cameră. M-am sculat în picioare și, pentru o clipă, mi s-a părut că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil să disting culorile În Întuneric, așa că am continuat să bâjbâi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
odihnească În pumniul Încleștat. Nu dura mult până la erecție, și atunci arăta de parcă În mână aș fi ținut o floare groasă, fantastică. Ca majoritatea băieților, mă jucam cu sexul meu - trăgeam de el, Îl frământam și Îl strângeam, Îl simțeam Întărindu-se de frică sau de excitare sau micșorându-se În cadă și contractându-se ca o prună uscată. De regulă, când n-aveam ce face cu mâinile, una era ascunsă Între picioare. Când, dintr-un motiv anume, eram nervos, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ale creierului. Îi executau comenzile, conștient sau inconștient, dar niciodată n-au explorat lumea simțurilor pe cont propriu. Singurul organ care făcea acest lucru, deși putea sta degeaba, ca și când n-ar fi existat, Începând să se agite abia spre noapte, Întărindu-se Încet, dar sigur, dornic de atenție, mai multă atenție, până când toate funcțiile fizice aveau să fie subordonate capriciilor și dorințelor sale dubioase - acest organ era chestia mea roșie, dureroasă. Prima dată când am Încercat să aflu de ce viața intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amestece cu fluizii intestinali. Asta ca fază primară. În următoarea, drogul era asimilat În circulație și, În a treia fază, afluența de hormoni noi stimula glanda pituară, astfel că, odată cu intensificarea circulației sângelui, mușchii mai importanți se Îngroșau și se Întăreau. — Else, mă iei prin surprindere. — Compliment imposibil. De ce Else e numită Oloaga, ce crede Sascha? Stingându-mi țigara, m-am prefăcut că n-am auzit-o. — Sascha crede că Else nu știe? Și mai mult imposibil. Colega mea părea dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui atârna o oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi atingă buricul. Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]