1,269 matches
-
arestat, am fost convocat la Securitate pe o cale destul de bizară. În timp ce făceam coadă pentru bilete de cinematograf vizavi de grădina Icoanei, cineva s-a băgat lângă mine și mă tot îmbrâncea în afara rândului; am ridicat vocea, cearta s-a întețit și au apărut ca din pământ doi milițieni care ne-au condus „pentru scandal“ în holul sălii, pe atunci cinematograf. Ni s-au luat buletinele de identitate și așteptam. Un alt individ - eram vreo trei izolați în acest hol - a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
că poziția mea o înfrânează, mă ridic brusc în picioare și intru cu capul în mari cearșafuri puse la uscat. Caut să mă desfac din înfășurarea lor, dar în loc să mă eliberez, simt cum cearșafurile se îndoaie împrejurul meu. Vântul se întețește, eu dau din mâini și pânzele albe se înlănțuie și mă înfășoară smulgându-mă din loc. Mă clatin, mă agăț de un cearșaf, cad; dar nu cad jos, ci prins între cearșafuri, cu capul înainte; dau din mâini și ele
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vă bateți joc, sunt paralizat, nu simt nimic!“ Era așa de transportat în drama lui, că nici după ce l-am descusut nu și-a venit ușor în fire. Dar când și-a revenit, de fericire, gustul de petrecere s-a întețit; între noi toți. Târziu, peste noapte, peste dimineață, către prânz, nedormiți, cu fețele obosite, stăteam la masă în jurul unei supe calde; ne priveam, extenuați de extazul delirant al epuizării: „Doamne, ce-am mai petrecut!... Mă dor toate oasele!“ Vila era
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
nivel global - nu numai costurile. Noii veniți în rândurile forței de muncă vor fi în mod predominant din rândurile femeilor și ale minorităților, în special ale americanilor hispanici, până în 2020. Vânătoarea de resurse umane Pe măsură ce lupta pentru atragerea talentelor se întețește, corporațiile americane vor străbate lumea în căutarea indivizilor cu înaltă pregătire care ar putea umple golurile din organizațiile lor. Angajații pregătiți pentru a face față provocărilor și problemelor lumii businessului modern, care este dominată de inovații, de tendințe multiculturale, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ascunsă din nou sub masă. Roșie, transpirată și ciufulită, fetița se lasă greu dusă spre ușă, cu obișnuitul ei țipăt ascuțit și neîntrerupt. Amurgește. Lămpile cu gaz aerian din stradă nu s-au aprins încă, dar zborul lăstunilor s-a întețit ; vin cu iuțeală în picaj, ca niște funebre aeroplane, și doar ferestrele duble opresc țipetele să intre în liniștitul salon. — Totuși, există o explicațiune chiar și pentru lucrurile mai... neașteptate... Domnul Ialomițeanu se oprește, puțin încurcat, și tușește dregându-și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deschis ochii eu, continuă Mihai ideea celuilalt, marginile șoselei naționale din apropiere erau pline de cireși bătrîni, plantați înainte de 1900. Toți la un loc făceau mai mult decît actuala livadă a comunei. La revedere! Drum bun! Vîntul suflă cu putere, întețind viscolul. În față, e malul abrupt, cu țurțuri lungi și suluri de zăpadă pe vîrfurile stîncoase ieșite în afară. În spate, luciul gheții se întinde pînă hăt departe, cît cuprinde privirea. Din cauza reflexiei luminii, pe nemărginirea albă, ochii încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în spital, cu situația agravată din ceas în ceas. Deși a rămas de mult timp din nou singur, Mihai nu s-a hotarît încă să se așeze la masa de scris. A mai adus un lighean cu cărbuni și a întețit focul în sobă. La vară, poate va găsi timp și bani să repare casa, deși banii sunt drămuiți de Ana pînă la leuț măcar aici spiritul ei prusac l-a scutit pe Mihai de încurcături sau restanțe la plățile curente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și ușurat de conținutul buzunarelor. Iar băieților de la secție nici nu le trecuea prin cap că i-ar putea da În gît. Se Întrebă ce-ar fi făcut tatăl lui. Timpul trecea chinuitor de Încet. Hărmălaia din arest Încetă, se Înteți, se opri și iar porni. Ed bubui din nou În ușă, dar tot fără succes. Încăperea deveni insuportabil de caldă. Aerul era Îmbibat de putoarea băuturilor. Ed se simți ca la Guadalcanal, cînd se ascundea de japonezi sub grămezile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
polițiști: Stensland, Johnny Brownell, Bud White și alți cîțiva, care Își cîștigaseră oricum dreptul la pensie, precum și asupra cîtorva aflați aproape de pensionare: Krugman, Tucker, Heineke, Huff, Disbrow, Doherty - pești bătrîni, buni de aruncat În ghearele Procuraturii dacă febra acuzațiilor se Întețea peste măsură. Un punct de vedere subiectiv, ajustat să se potrivească cu ceea ce văzuseră arestații din celula bețivilor: faptul că bătăușii de polițiști Încercaseră să scape din blocul de detenție și să-i elibereze și restul deținuților. Adevărul suferea cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Un lucru atît de mărunt? Ed ridică raportul și i-l arătă. — Zeci de oameni au lucrat la cazul ăsta. Animalele alea vor fi moarte pînă la Crăciun. Todos, Inez. Absolutamente. Nu e de ajuns? Hohotul ei de rîs se Înteți. — Nu. Zece secunde și apoi adorm. M-au bătut și mi-au tras-o șase ore și au băgat În mine tot felul de lucruri. Nu, nu e de ajuns. Ed se ridică În picioare. — Deci ai fi În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aș fi preferat să fiu eu acela care o spune. Voi retranscrie oare urmarea, toate acele fraze care au favorizat În ființa mea emergența unor impulsuri ostile și agresive față de tata, ca să vorbesc la fel ca Zscharnack? Frazele acelea care Întețeau tendințele mele inconștiente de ură? Nu mi-ar plăcea să se gîndească despre cărțile mele ce gîndesc eu despre acelea ale tatălui meu. Ar fi fost oare uimit dacă i-aș fi spus că mă exasperau cărțile lui? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
teme că furia lui ar spori văzînd că se vorbea de o carte despre care ar fi preferat să nu se vorbească și că era apreciat un roman pe care el Îl detesta. Mă temeam că mînia lui va fi Întețită de criticii care scoteau În relief aspectele cele mai puțin „catolice“ ale cărții. Ce-ar gîndi el dacă ar citi: „acrobații intelectuale care alunecă pe cojile de banană ale obscenității“, „amestec de luciditate și de lubricitate“, „un libido Îmbătat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
rău, domișorule Daniel, repetă fata. I-am zîmbit fără vlagă. — N-ai nici o grijă, Cecilia. Ușa se Închise, pecetluindu-mă În Întuneric. Am rămas acolo cîteva clipe și apoi m-am tîrÎt pe scări În jos. Ploaia continua să se Întețească, implacabilă. M-am Îndepărtat În josul străzii. CÎnd am dat colțul, m-am oprit și m-am Întors o clipă. Mi-am ridicat privirea spre apartamentul familiei Aguilar. Silueta vechiului meu prieten Tomás se contura În fereastra camerei sale. Mă contempla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai bine zis, molfăi cu gingiile lui cu desăvârșire lipsite de dinți bătrânul învățător sexagenar, care până atunci tăcuse și de la care nimeni nu se putea aștepta că va deschide gura măcar o dată în această seară. Valul de râsete se înteți și mai mult. Bătrânelul, crezând probabil că se râde de replica lui spirituală, uitându-se la ceilalți, se apucă și el să râdă și mai cu poftă până ce, în cele din urmă, începu să tușească atât de violent, încât Nastasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să te dăm afară! repetă indignată Daria Alexeevna. Râsetele se întețiră. — Ascultă, prințe, i se adresă acestuia Nastasia Filippovna, uite cum se tocmește mujicul pentru logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și mai târziu n-o să-ți fie rușine că logodnica dumitale era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oprească râsul general. Dați-mi voie! Cu acești domni... toți acești domni, se răsuci el brusc spre prinț, doar asta, în punctele știute, iată ce-i... Și, nepoliticos, bătu de două ori în masă și din această pricină râsul se înteți. Deși era în starea lui obișnuită „de seară“, de data aceasta Lebedev era prea surescitat și iritat de precedenta polemică „erudită“, iar în asemenea cazuri avea față de oponenții săi un dispreț infinit și sincer în cel mai înalt grad. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prințul îi fixa cu încântare chipul, încă nefiind în stare să spună nimic, deoarece i se tăia răsuflarea; chipul bătrânului îi plăcea foarte mult. — Cum? bâigui el în cele din urmă. Chiar mă iertați? Și... dumneavoastră, Lizaveta Prokofievna? Râsul se înteți; în ochii prințului apărură lacrimi; nu-i venea să creadă și era încântat. — Desigur, vaza era splendidă. Mi-aduc aminte că am tot văzut-o aici de vreo cincisprezece ani, da.... cincisprezece... începu Ivan Petrovici să spună ceva. — Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la pământ, mușcîndu-l înfuriat și vărsîndu-ți turbarea sau religiozitatea negativă a cărnii. Să fie creierul alee pentru îngeri ce poartă potcoave, de nu pot să-nțeleg ecoul lui vulgar și divin? Sau se vor fi aprins plînsurile? Ori vânturi ce-ntețesc incendiul lacrimal al lumii? Când zăresc cerul, îmi vine să mă dizolv în el, iar când privesc pământul, să mă îngrop în măruntaiele lui. Atunci să mă mai mir de ce unul și altul se descompun în minte și în inimă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
purtați de cum bate vântul. — Și tu ce propui atunci? se răstește Augustus la el. Își saltă ușor capul de pe pernă. — Să mă ardă cu fierul roșu? Musa agită violent din mâini, încercând să se dezvinovățească. Nici vorbă, preabunule. Riscăm să întețim răul cu metode atât de dure. Atunci? ridică bătrânul glasul. — Eu aș rămâne la regulile de bază ale tratamentului hipo cratic: spălături alinătoare și leacuri blânde, care să-i permită trupului să se vindece singur. — Un organism atât de șubrezit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
echipajul unei semănători, compus din patru cai voinici. La capătul locului, fermierul, tatăl, aproviziona semănătoarea. În urma semănătorii niciun control. La Dickinson e ultimul punct nord-vestic al expediției noastre. De aci ne îndreptăm pe o șosea modestă spre est. Fermele se întețesc. Unele din ele au adevărate firme mari, frumoase, cu numele fermei și al proprietarului. Altele, pe acoperiș, și-au scris numele cu litere mari. Ne oprim și discutăm cu un fermier ce ară cu un polidisc, tras de cai. Seamănă
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
și mașină și să nu fie la mijloc materie erectilă, ci numai piele, nervi, oase, Învelite Într-o pereche de jeanși, și o ardoare erotică sublimată, o frigiditate malițioasă, o dezinteresată adaptabilitate la sensibilitatea partenerului, un gust de a-i Înteți dorința fără să suferi excesul celei proprii: amazoana trebuie să scoată flipper-ul din minți și să se bucure anticipat de faptul că după aceea Îl va părăsi. Cred că Belbo s-a Îndrăgostit de Lorenza Pellegrini În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui, iar pisicuța domnului Mundy se lungise pe spatele lui, la brîu. Își mișca lăbuțele din față de parcă frămînta aluatul, Îndoindu-și și retrăgîndu-și ghearele și degetele, și tocînd ca În transă. Văzînd-o pe Viv, Își Îngustă ochii și-și Înteți mișcările. — Ce zici? rîse Duncan. Îmi face masaj. Viv simți că domnul Mundy stă prea aproape de umărul ei. Venise s-o privească și să rîdă Împreună cu Duncan. Avea un rîs ușor, fără inflexiuni - un chicotit de om bătrîn. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar Forrester nu-și face probleme. Privirea lui fixează palanchinul și fecioara îmbufnată care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mile de aici. — Din nefericire, stăpâna a refuzat călătoria cu trenul. Așadar, înțelegeți ce vreau să spun prin circumstanțe extenuante. Forrester nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu mai sunt enjocurile te ajută. Sau cel puțin așa se Întâmpla. Acum nu-mi mai ajung. Ce e ăsta? Un sac de cărbune. O găselniță. Îl târăsc În camera friguroasă și Întunecată. Fac tacticos focul și Îl aprind. Se Întețește rapid. Stau jos hipnotizat de flăcările clipocitoare care dau singura lumină din cameră, pe lângă o mică străfulgerare enervantă de pe bufetul de lângă mine, care Îi conferă o nuanță scârboasă roșiatică și lipsită de strălucire fotografiei lui Stacey. Pornesc robotul să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]