89,143 matches
-
lipsit de etică să plece, sau să accepte bani. Nu poți spune unui om la impas: iartă-mă dar n-am timp, fără să-ți fie rușine să-l privești în ochi. Așa că traducea mai departe scurtele indicații al doctorului, întrebările familiei, nevoia unui pahar de apă, știind că între cele două limbi se cuibărise limba bolii, pe scena acestui suflet ipostaziată în corp. Iar despre aceasta nu știa mai nimic, probabil că nici nu avea să afle vreodată de ce se
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
din nou în aproximativ șase luni. Nu e recomandat nici un fel de efort, să stea întinsă cât mai mult, să ia medicamentele prescrise și să bea multe lichide. - Credeți că își va reveni? Va putea lucra din nou? întrebă soțul. - întrebarea este, cred, prematură. Să așteptăm cel puțin jumătate de an, până atunci, vă repet, nici un fel de efort. Dacă ați terminat de tradus am să vă rog să mai rămâneți o clipă, adaugă doctorul, întorcându-se spre Matei. - A fost
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
pentru tine, dar nu și bani să vezi și tu lumea asta mare. Iată că mamă-ta asta zurlie e și ea o dată cu mințile unde trebuie și îți oferă o călătorie... Sau ai alte planuri? Adina o ghicise din prima, întrebarea era doar așa într-o doară, poate-poate îi scapă ceva, era clar ca lumina zilei că legănatul Mediteranei nu avea nici o legătură cu cel din brațele lu' Hamlet ăsta, așa că, Violeta, draga mea, uite că nu ies toate cum le
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
expresie, doar-doar o mai păcăli-o pe Cristinica. Violeta, în schimb, călca sigur și nu se împiedica de nimeni, un tanc fără nici o apăsare pe creierul ăla neted, sigură pe destinul ei fără mari convulsiuni, o viață fără de frământări și întrebări, fericiți cei săraci cu duhul! Adina o citea din prima, la intersecția cu Magheru primește un mesaj pe mobil, și ne lasă iar cu ochii în soare, mai rău, Violeto, draga mea, va fi atunci când buculițele astea se vor mai
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
precum un cub de sare o cicatrice care încă doare iată-mă prunc punctând în cer asteroidul morții efemer iată-mă orb și infinit în grota timpului m-am definit sunt doar o zare o mirare sunt omul înghețat în întrebare (1 iunie 2008) Ritual (cutume) afară afară afară se-aude se-aude se-aude cum sforăie morții de vară pe prispele lor strâmte și ude au ieșit ca prin vis de sub casă pipăie obiectele părăsite de mult și reintră decent
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
abia acum începeau frământările: cui să le dai?, cărui redactor?, de la ce editură din cele atât de puține ? Cartea Românească, Eminescu, Albatros? Unde vei fi tratat (condescendent) măcar cu un pospai de politețe, de nu cu minim interes? Din aceste întrebări încuietoare m-a scos veșnic-itinerantul poet Dinu Abăluță, cu care pașii mi se încrucișau mai des în perioada aceea. Verdictul lui: dă-i-le lui Mircea Ciobanu de la CR. L-am ascultat, și bine am făcut: cartea mea a încăput
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de ușor să-i scoți cu puterea ta nemăsurată din cetate! Întrebarea este doar dacă de dragul unui singur om drept, vei voi să cruți o cetate mare și frumoasă, cu atîția prunci nevinovați în ea, atunci cînd ai fost de acord deja să o cruți pentru numai trei sau cinci drepți! Și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
palatul regal. Oedip tocmai dădea o conferință de presă în care anunță că ciuma, izbucnită nu de mult în cetate, e sub controlul autorităților sanitare și că cei care mor, regretabil, oricum aveau cîndva să moară. Reporterii începură să pună întrebări. După ce așteptă ca alții mai pripiți să atace subiecte mai mult sau mai puțin nesemnificative, veni și rîndul Sfinxului, care se pregăti să-l înfunde în fine pe Oedip (se pricepea, doar, la pus întrebări încuietoare!): - Pentru agenția de presă
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
moară. Reporterii începură să pună întrebări. După ce așteptă ca alții mai pripiți să atace subiecte mai mult sau mai puțin nesemnificative, veni și rîndul Sfinxului, care se pregăti să-l înfunde în fine pe Oedip (se pricepea, doar, la pus întrebări încuietoare!): - Pentru agenția de presă Alpha-Pi, o declarație, Majestate: circulă rumori insistente că femeia cu care vă culcați în fiecare noapte, slăvita regină Iocasta, vă e mamă, iar gloriosul rege Laios, pe care l-ați ucis acum 20 de ani
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
omul", așa cum i-am răspuns pe vremuri Sfinxului, e prea vag... Ce să fac? Mda, am găsit!" Și spuse cu voce tare și sigură: - E unul - un străin, un intelectual, un evreu: Îl cheamă Freud. El e! 5. Cele trei întrebări Trei întrebări îi puseră lui Adam, la bătrînețe, ai lui stră-stră-strănepoți: - Cum era, tataie, Grădina, mare sau mică? - Nu mai ține minte moșul la anii lui, of, of, of... - Cum era Șarpele, bun sau rău? - Vaaai... a uitat moșul, că
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
i-am răspuns pe vremuri Sfinxului, e prea vag... Ce să fac? Mda, am găsit!" Și spuse cu voce tare și sigură: - E unul - un străin, un intelectual, un evreu: Îl cheamă Freud. El e! 5. Cele trei întrebări Trei întrebări îi puseră lui Adam, la bătrînețe, ai lui stră-stră-strănepoți: - Cum era, tataie, Grădina, mare sau mică? - Nu mai ține minte moșul la anii lui, of, of, of... - Cum era Șarpele, bun sau rău? - Vaaai... a uitat moșul, că e bătrîn
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
se coc pe neștiute, Zmeii solzoși mai zăbovesc în zeamă De zmeură, cu mințile pierdute În larma alintărilor ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare De-atîta puritate. Cerbi cu ramuri În loc de coarne îi privesc pe geamuri Și sufletul li-l umplu iar cu frunze Și fructe cu miez cald le storc pe buze Pînă ce fierbe-n ei îndemnul dulce
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
o piață publică ori un tunet puternic dat de-a dura pe cer dragostea mea mare mă înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și moartea proorocește aidoma unei flori din goana mașinii la marginea pajiștii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
pentru înălțarea la cer. Acolo l-am văzut pe cel ce-l știam, doar că el nu mă vedea și nici nu putea glăsui. Încă plângea cu lacrimi de sânge și sprijinindu-se-n cuiele pălmii își punea doar lui întrebări. Nici măcar grăbiți-vă nu putea spune cu toate că asta ar fi vrut cel mai mult. Grăbiți-vă, e vremea, și apoi împrăștiați-vă peste tot, peste toate fruntariile. II. (Idem) Doar că el a vrut să știe când e mort împăratul
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
faci pe mine vinovată de hotărârile de sus. I-a tremurat un pic vocea. Dar tu unde traiești, nu sus? Și hotărârile de sus, nu le afli înaintea tuturor? Uneori, îmi răspunde. Fără să vrea, dar târâtă de patima din întrebarea mea. Apoi tace. Dar strângerea aceea a ochilor, caldă, parcă gâdilată, i-a dispărut. Se uită la mine ca și cum ar vrea să-mi întipărească figura în minte. Modul în care aprinde altă țigară, pata de pe deget lipită prompt de țigară
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
de tot! După masa, luată iarăși în patru, continuăm excursia, doar în trei. N. acuză o indispoziție - e vorba, zice el, de aclimatizare. Și rămâne la hotel. De altfel a fost absent și toată dimineața, n-a pus o singură întrebare, de vreo două ori nici n-a coborât pentru dezmorțire. Ciudat comportament... Îmi iau inima în dinți și lângă un ficus(?) uriaș cu mii de rădăcini aeriene, pe fondul căruia încerc să mă imortalizez, îl întreb direct pe Enrique ce
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
înseamnă pământ cubanez. Pâlcuri de cocotieri, ici-colo, în mândră singurătate, cei mai înalți și mai frumoși copaci ai insulei - palma real, plantații de mango, de portocali și lămâi, bananieri și însemnate terenuri ce par a fi lăsate în paragină. La întrebarea: cam în ce anotimp se află agricultura insulară?, Enrique are răspunsul promt: nu știu... Juan, un tip mai apropiat cumva de realitate, crede că lucrările agricole abia trebuie să înceapă. În orice caz safra - recoltarea trestiei de zahăr - a luat
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
iscălește cecurile chinuit, de parcă ar fi terminat abia de două zile cursurile de alfabetizare. Mergem la magazinul diplomatic. Sunt admiși înăuntru numai proprietarii de formulare, Enrique și Juan rămân în stradă. (De altfel, peste cinci minute apar și ei. La întrebarea mea - cum? Enrique zâmbește enigmatic, spre deosebire de Juan, care ne arată discret semnul internațional al numărării banilor: și revoluțiile se cumpără...) Magazinul e uriaș, garnisit astfel ca până și nemții să se poată simți ca acasă. Nu însă și noi: cu excepția
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
mea. Și carnea mi se strînge și mi se-nspăimîntă. E un joc tragic, grotesc. din el n-ai cum cîștiga. N-ai cum ieși. Nici măcar nu știu de ce m-am băgat în jocul ăsta . Ce m-a vîrît?Asta-i întrebarea la care nu poți să răspunzi și chestia asta te chinuie să răspunzi toată viața. Firește, n-are rost, vor spune unii. Înțelepții cetății. Ce, bă, cum să nu știi tu tocmai chestia asta? Mai bine stai sub umbrar, așa
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Tigrului vestminte mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți ale Tigrului ai umplut țarinile/ ai înmulțit întrebările fîntînile risipesc seceta/ aduc groaza prin ferestrele reci ale Lunii ce-și spală fața/ aici/ în plină amiază pînă zeul își ia armura/ mînă quadriga stelară cu o lungime de cunoaștere tu/ care însămînțezi viitorul Tigrului/ numeri oasele lasă grîul
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
strecoara-ntre picioare Fin arcuind în aer șoldul suplu, Îngenunchez și eu și-ți mingii părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos, Oh, locul mirosind dumnezeiește A taină putrezind suav în sos? Îngăduie-mi un timp, măi dă-mi din mierea Ce-o tăinuește-n scorburi moi muierea...
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
inclusiv cu al său Jurnal intim ( 4 vol.) care surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une vie sont les ruptures". Teritorii ar reprezenta în opinia distinsului critic o astfel de ruptură
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
o navă/ oamenii întorceau capul după poezie hipnotizați de șoldurile ei uriașe/ de amantă regală... și era dedicat unei generații, care a avut puterea să își cristalizeze identitatea, în condițiile în care până și supraviețuirea literară era pusă sub semnul întrebării. Totul ni s-a întâmplat cu câtva timp înainte ca anii '90 să apară efectiv la orizont, cu tot ce au adus ei, pentru fiecare dintre noi în parte și pentru generația noastră în comun.
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
Concluzia care se impune e paradoxală: un text doar "lizibil" devine, pentru cititorul serios, ilizibil! Evident, nu trebuie să fii Henry James ca să citești (ca om de "meserie", dacă nu romancier măcar... critic literar) într-o manieră asemănătoare. La eterna întrebare: "De ce scrii?" aș răspunde simplu: pentru că m-am îndrăgostit de lectură și pentru că, în timp, am învățat să citesc, inclusiv să "fur" textul citit și să-l rescriu mental. Alături de critica literară - în varianta ei universitară, începută în limba română
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]