5,437 matches
-
99 % din voturi;” Progresele procesului de industrializare a atras spre orașe un flux de populație țărănească. S-a petrecut și în România un fenomen întâlnit în URSS în anii ’20-’30: în partidul comunist membrii cu origine rurală i-au întrecut numeric pe cei cu origine urbană. Între acești țărani veniți la oraș, se aflau mulți care, scăpând de arșița câmpului, nu voiau să cunoască rigorile fabricii. Partidul oferea o cale neașteptată de sustragere de la munca fizică și, în același timp
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
parte pârdalnica problemă a importurilor, care cresc știu ele de ce, rupând balanța comercială, dacă ne uităm dincolo de acești frumoși parametri, chiar găsim un clasament în care România este nici mai mult, nici mai puțin decât lider mondial. Nimeni nu ne întrece când e vorba ca guvernul să îi jupoaie de bani pe oamenii muncii. Așa cum rezultă din graficul publicat ieri în premieră de „Adevărul”, peste 70% din cheltuielile salariale ale unei societăți se duc la stat prin impozitul pe salariu și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și japonezilor, care după catastrofele din anii celui de-al doilea război mondial și-au suflecat mânicile și au făcut ca țările lor să renască din ruine și, în domenii esențiale, să-i întreacă pe învingătorii lor, a rămas străin plaiului mioritic. Dacă economia capitalistă ar fi fost dublată, în România Mare de o democrație autentică (așa cum s-a întâmplat în Cehoslovacia), România nu ar fi fost doar a șasea țară a Europei ca
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din diverse domenii pentru publicul larg, în special în probleme economice, culturale, sociologice și politologice.. Acestea ar putea coopta cetățenii pentru a fi interesați de problemele actuale ale României. Va trebui să facem eforturi de „culturalizare” în masă deoarece ignoranța întrece orice măsură la noi și oamenii în loc să aleagă în mod conștient făcând o anumită alegere, se lasă manevrați și seduși de vorbe meșteșugite. Este nevoie de o minimă cultură politică pentru a cunoaște în primul rând doctrinele politice. Nu putem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să mă ia cu totul la el". Nu era foarte deslușit, dar cu îndelungata sa experiență a priceput că nu e vorba nici de firma Mott, nici de altă firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nori și se arată binevoitor cu toată lumea. Nu-i așa că e splendid?!" Bîlbîie a încercat să prindă în glasul prințului nuanța adevărată, îl admira cinstit ori nu era decît o ironie foarte bine ascunsă? La ascunzișuri din astea nu-l întrecea nimeni pe Șerban Pangratty. Și, cum nu reușea să se dumirească, reluă cu o naivitate paralizantă: Spuneați de alt cuvînt, prințe, alt cuvînt?!" Pangratty îl prinse pe după umeri și ușurel îi împinse către grupul tinerilor ofițeri, care, deși stăteau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar asta era impresia, părerea generală. Părerea asta se forma îndeosebi din pricina gazetelor. Tot gazetele erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la reducerea de prețuri și la avantaje, simțind că există bani, dar că nu se crease încă necesitatea, bunăstarea de cele mai multe ori lenevește omul, mai ales cînd n-a fost obișnuit cu ea, cînd se află abia la prima generație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty. Prințul nu voia să fie decît el, nu se gîndea niciodată să întreacă ori să întunece pe altcineva. Nici nu-i păsa de alții ori de gloria lor. Le-o recunoștea, dar nu-l atingea cu nimic, nici în gîndire, nici în simțire. Iar dacă acum l-a rugat pe Balbo să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fi cel mai potrivit pentru cercetarea "afacerii Arsenal", o denumire mai mult sau mai puțin convențională, descriau tot felul de situații, se refereau la tot felul de nume, unele răsunătoare, cum ar fi și cel al generalului Cihoski, așa ceva întrecea orice așteptări, dădeau amănunte, fapte concrete, însă nu ajungeau la un lucru limpede care să-l determine să ia o atitudine. Totul era confuz, încețoșat, așa cum i se părea acum că fusese pentru el viitorul cîndva, în tinerețe. La începuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este acord cu propunerea lui de a discuta deschis. "Deci..." Mihail s-a aplecat peste masă înspre el, ca pentru a se face auzit cît se poate de bine și de clar: Este vorba de Aeronautică și Arsenal. S-a întrecut deja măsura, excelență!" A umplut din nou păhărelul directorului. Anume scosese cele mai mici pahare, oricînd ai nevoie de cîteva clipe de răgaz, să rupi ritmul, să iei inițiativa. Nici vorbă, încă au s-a atins măsuhra, domnule dihrector, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un semn că are de gînd să stea la taclale, puțin îi păsa lui că se găsește în cabinetul unui director extrem de ocupat. Venise într-o chestiune gravă, foarte gravă și nu voia să-i scape prilejul de a se întrece. Un adevărat gentleman își caută mereu adversari demni cu care să se ia la întrecere. Sportul a înlocuit turnirul, politica a înlocuit sportul, dar spiritul a rămas același. "De acord, de acord, domnule director, însă trebuie să fii pregătit, familiarizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ați spus așa: Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității. Și apoi, ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din fabulație, înțeleg prin asta imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne înțelegem, domnule Mihail. Singurul, pentru că vreau să vă atrag atenția că paralela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neplăcute. El, Serviciul, există doar atunci cînd reușește. Cînd dă greș, de fapt nici măcar n-a existat pentru a putea greși. Înțelegeți?" Șerban Pangratty a înțeles. A înțeles că se înșelase atunci cînd a crezut că va putea să se întreacă, cînd va putea să concureze fair-play cu Mihail. Directorul Serviciului nu intra în competiție, în concurs. Nu pentru că i-ar fi fost teamă să piardă, ci pentru că nu înțelegea ce este acela un concurs. Era ca și cum ai încerca să convingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pâine pe care o primeau cu smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a bătut câmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într‑adevăr, s‑a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n‑a fost soțul meu, mi‑a pecetluit Însă existența, iar eu i‑am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348‑350.) Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem roluri secundare. Ca să nu fie întrecut, Sfântul Fără-Mațe a împrumutat un satâr de la Bucătarul Asasin și și-a retezat degetul mare al mâinii drepte. O policarectomie radicală. Ca să nu i se ia fața, Reverendul Fără Dumnezeu a cerut satârul împrumut și și-a hăcuit degetele mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fizică însă a fost un chin să descâlcească problemele. În noaptea aceea și pe tot parcursul zilei următoare a învățat pentru testul la română. După trei zile s-au afișat rezultatele. Intrase cu opt, la clasa de electrotehnică. Bucuria reușitei întrecuse orice închipuire. Nu se așteptase la o astfel de notă. Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-au oferit să ducă ei plasa burdușită. S-au urcat pe biciclete și-au ținut-o într-o goană, întrecându-se până la casa mătușei Aneta. Au găsit-o luând micul dejun afară, în chioșculețul din spatele casei. La masă se mai aflau câteva persoane pe care cei doi nu le recunoscură imediat. S-au oprit rezervați, așteptând să scape de misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de cărți și de rammy iar emoțiile, palide și nedeslușite, trăite pe ulița satului, au fost date uitării. Renar câștiga mereu, adunând un punctaj copleșitor. Dacă ceilalți erau complet indiferenți cine iese primul, Luana suferea cumplit să vadă că e întrecută de fiecare dată. Această competiție aprigă obosi participanții la joc care hotărâră că o schimbare de decor ar fi benefică. Așa că, într-o dimineață, împovărați cu rucsacuri, se urcară în tren și porniră spre Constanța. Pentru prima dată Luana vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sfârșit începea filmul. De cele mai multe ori românesc, mustind de comuniști iubitori de țară, plin de calități morale specifice momentului, directori de întreprinderi cu familii și conduite impecabile sau țărani simpli dar educați și mândri de simțirea lor patriotică, ce se întreceau în a da pilde înălțătoare poporului român aflat, peste noapte, în fața magazinelor goale, gătite cu piramide uriașe de hârtie igienică. Luana nu ducea nici un fel de lipsuri, mama o ținea departe de toate frământările dar știa ce se petrece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe care le simțea. Ernest râdea mereu, se învârtea în jurul ei iar la un moment dat se opri brusc și strigă: Scoate-ți pantofii! Unde mai auzise asta? Băiatul se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde. Cum nu era loc de un refuz, fata își scoase pantofii și-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu dezamăgită. Știa că, în alte condiții, ar fi putut s-o facă. În timp ce se încălțau aștepta, emoționată, momentul tainic ce urma să vină. Dar Ernest o luă de mână și tot drumul până acasă sporovăi verzi și uscate. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
te apleci și să spui ‹Să trăiți!›?" Articolul stârni proteste vehemente în cadrul redacției. Se stabilise ca ziarul să se axeze pe anumite domenii care să nu lezeze, în nici un fel, edilii orașului, nicidecum să și-i ridice în cap. Domnișoara întrecuse măsura și trebuia pusă la punct. Nu era altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dacă avea o muncă ce necesita efort, ea răspunse că singura activitate fizică erau exercițiile de gimnastică. Medicul îi ceru, pe un ton aspru, să coboare. Doamnă, nu te mai chinui să-ți păstrezi silueta. Ești însărcinată. Bucuria viitorilor părinți întrecu orice imaginație. Gândul că va avea o familie, numai a lui, îl făcea pe Radu să chiuie de bucurie. La rândul ei, Luana se simțea, în sfârșit, împlinită. Avea să fie mamă, să țină în brațe trup din trupul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
brațul lui Ștefan și în prezența familiei Darie, Luana trăia unul din cele mai fericite momente ale vieții ei. Încununarea, cu o astfel de forță, a ideilor sale, fusese peste măsura așteptărilor. Oameni de afaceri importanți și tineri întreprinzători se întreceau în a programa întâlniri și a încheia mici înțelegeri. O stare de bine, de euforie generală, îi învăluia și Luana simți o relaxare binefăcătoare așa cum nu mai simțise de foarte mult timp. Ștefan stârnise interesul ca de fiecare dată. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]