1,090 matches
-
oră înainte de a mă îmbrăca. Transpirasem atât de tare în timpul nopții, încât Ed a sfârșit prin a dormi pe jos, pe pernuțele de la fotoliu. Am făcut o baie bună dimineața, ca să mă spăl de mirosul stătut de boală, lăsând ușa întredeschisă în caz că Ed ar fi vrut să mă acompanieze. Nu a făcut-o. Nu-mi adusesem haine pentru călărie, din motive evidente, așa că mi-am pus pantalonii largi vineții pe care-i alesese Maria pentru mine. Știam că vor arăta ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din madepolon. - De mine ți-ai bătut joc în grădina publică, la zece pași de paznic, pe pajiște, câinește, fără să-mi spui cine ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
barbă și mustață rase, și avea gât unduit, cu o cravată strâmbă al cărei nod era pitit după aripa gulerului moale. Când ne oprirăm față în față, omul meu se clătină ca amețit de băutură. Pleoapele lăsate, prin care genele întredeschise îmi trimiteau sclipirile unor pălălăi lăuntrice, îi tremurau mereu: - „A.B.C.?” întrebă el. Și după răspunsul meu afirmativ pe care i-l dădui prin înclinarea capului, începu să-mi bâlbâie ca muții, ca să mă convingă, probabil, de covârșitoarea importanță a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul și strig prin ușa întredeschisă: „Vreau să știu de ce râzi de bunătatea celuilalt?” Gândurile mi se duc spre Gloria, însă, de care mă leagă o sârmă subțire și roșie, un fir electric supraîncărcat, din pricina căruia voi muri odată trăsnit. Recunosc că am fost un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sfârșitul anului. Între timp, reușise să subînchirieze De Vere Gardens, trăgând la club ori de câte ori afacerile Îi impuneau să rămână peste noapte la Londra. Draperiile foșneau ușor, mișcate de pala de aer cu miros marin care pătrundea În Încăpere prin fereastra Întredeschisă, aducând cu sine vaierul al unui pescăruș. Ceasul bisericii bătu ora șapte. Nu se plângea că fusese trezit devreme. Era destul că putea sta Întins În pat, savurând senzația simplă de mulțumire, În Încăpere unde stătuse, cu aproape două secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai așteptăm ? Țin minte cum, uneori, scriam la teză și citeam în timp ce Danda se juca și apoi adormea dupăamiaza. O duceam în camera micuță care-mi fusese cândva birouaș (musai să diminutivez!), îi puneam toate jucăriile în pătuț, lăsam ușa întredeschisă, apoi auzeam din cealaltă parte a casei timp de aproape o oră bufnituri (arunca jucăriile în ușă, una câte una, până golea patul - era un joc -, și adormea). Se poate scrie foarte bine cu bubuituri, dacă devin zgomot de fond
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
de vînătoare gata de picaj. Jigodiile de la Crăciun beleau ochii la el. Ticălosul pe care Îl plesnise avea o atelă de nas - probabil o chestie falsă, dar Îl sfătuise vreun avocat evreu șmecher să o poarte. Sala marelui juriu era Întredeschisă. Jack se duse acolo și aruncă o privire. Șase jurați la o masă, cu fața spre boxa martorilor. Ellis Loew mitralia Întrebări, Ed Exley stătea În boxă. Nu se juca cu ochelarii, nu ezita, nu mormăia. Glasul Îi era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sparte, tigăi pe podea. Sub masa bucătarului un seif de perete - deschis, cu monede Împrăștiate. Urme Încrucișate de tîrÎre, care se Întîlneau cu alte urme, urme negre, de tocuri de pantof, toate terminîndu-se la ușa unei magazii de alimente. Ușă Întredeschisă, firul scos din priză. Nici urmă de aer rece, pentru păstrarea alimentelor. Ed deschise ușa. Pe podea cadavre, claie peste grămadă, năclăite În sînge. Creieri, sînge, gloanțe În pereți. Într-un canal de drenaj se adunase peste jumătate de metru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
roșie, bătînd Înspre negru. Membrele desprinse de trup, cu sînge Închegat la locul tăieturilor, formînd vîrtejuri ca În cărțile porno cu sînge din cerneală. Jack se ușchi urgent de acolo. Dădu ocol casei și ajunse pe alee. Ușa din spate, Întredeschisă, lăsa să se Întrevadă un pic de lumină. Înăuntru podeaua spălată lună. Fără pete de sînge, cu toate urmele șterse. Intră și găsi sub chiuvetă pungi de cumpărături. Ajunse cu pași șovăielnici pînă În living. Resturi din fișete: dosare, dosare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
puteau face ce doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun zgomot. A doua zi, când a plecat la serviciu, a lăsat ușa cămăruței lui întredeschisă. Nu descuiată, întredeschisă. Poate scăpase clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa. Dar bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
doreau. Mai târziu a condus-o pe femeie acasă, nu mai știu când s-a înapoiat, adormisem ori el a intrat fără vreun zgomot. A doua zi, când a plecat la serviciu, a lăsat ușa cămăruței lui întredeschisă. Nu descuiată, întredeschisă. Poate scăpase clanța din lăcașul ei, n-ar fi avut rost s-o lase chiar așa. Dar bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi făcut-o ea însăși, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sunt nemaipomenit de deșteaptă, dar nici chiar proastă nu sunt. Ce altceva mai vrei să știi?“ Îl privea cu ochii de culoarea alunei, foarte limpezi. Avea un chip de un oval aproape perfect. Buzele îi erau mai întotdeauna umede și întredeschise, cu un aer de fetiță, sporit de sclipirea dinților uimitor de albi. Nasul subțire se sfârșea într-o umbră de răzvrătire ce-i accentua aerul de fetiță. Își împărțea întotdeauna părul moale, castaniu și căzut pe umeri ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-o domolească, punându-i mâna căuș pe gură, întocmai ca atunci când trebuia să-i domolească izbucnirile de după povestirile ei despre spiritul negustorului grec care umbla noaptea prin camera cu parchetul trosnind. Iar mai apoi, dezvelită, nădușită, înfierbântată, cu buzele întredeschise ușor tremurânde, destinsă, cu o mână lăsată pe spate într-o poziție nefirească, asemenea unei păsări moarte, stând pe spate și totuși pe o parte, continuând s-o privească, până în clipa în care, mângâindu-i obrazul, i-a spus „dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-și fluture mâinile lungi, ca rupte, sau să le înnoade în jurul trupurilor femeilor, strângându-le prea tare pentru cheful lor și, în cele din urmă, trântindu-se, ca întotdeauna, pe divanul mare, îmbrăcat în pluș galben, adormind cu gura întredeschisă, cu picioarele-i subțiri atârnând, într-o poziție cu totul nefirească, de parcă n-ar mai fi avut oase. Pe toți aceștia Andrei Vlădescu îi privea pe deasupra buzei paharului din care nu mai sorbea, ci doar îl clătina în lumină, descoperiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spus răspicat și ferm că n-am de gând să mă mărit și că planurile lor sunt inutile și stupide și am ieșit în tăcerea care era de partea lor de astă dată, atât de stupefiați, încât rămăseseră cu gurile întredeschise. Mi se părea că zgomotul ușii, pe care nici măcar n-o trântisem, o să dărâme zidurile îngropându-ne pe toți. N-au mai venit a doua oară. Dar unchiu-meu n-a mai fost același, din ziua aceea. Socotea că-l făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un timp. Răsuflarea îi mirosea a băutură. Și-a lepădat cojocul pe preșurile de lângă pat, s-a așezat cu un oftat, făcând să scârțâie somiera, și-a lăsat pe ceafă căciula, continuând să se uite la cei doi, cu gura întredeschisă, respirând greu. Nu arăta nici bătrân, nici tânăr. Ochii îi erau roșii, fruntea brăzdată de cute adânci. Pulovărul gros avea gulerul ros și murdar. A scormonit în buzunarul pantalonilor, a scos o țigară subțire și scuturată și a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuit să facă scandal. Uita că altădată exact asta o sfătuise și pe măsura ce-și amintea, se înfuria și era mai intolerant. Când și-a dat seama că ridicase glasul, s-a oprit brusc. Îl privea surprinsă, cu buzele întredeschise și umede, și-a îndepărtat cu o mână șuvițele căzute pe frunte și a sorbit din cafea. Era surprins și el, nu pricepea ce l-a apucat, s-a ridicat să caute o țigară în pachetul de pe masă și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
probabilității pure care chiar s-a dovedit a fi, în câteva rânduri, nici mai mult nici mai puțin decât pragul spre o lume nouă. Și azi-dimineață, în timp ce mă uitam cu ochi grei și plini de speranțe pe hol prin ușa întredeschisă a dormitorului, tocmai un asemenea plic s-a strecurat pe tăcute în apartamentul meu, aducând cu el probabilitatea de a mă transporta nu doar înainte într-un viitor nebănuit, ci în același timp înapoi, înapoi spre un moment din copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să intru? — Cred că da. Deschise ușa și Roddy, îmbrăcat într-un kimonou de satin, se strecură înăuntru și se așeză pe pat. — Ce este? Vino și stai un pic aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pe care, urmându-le cu strictețe, o duseră într-un fel de spălătorie din subsol. Nu se descurajă și urcă din nou sus și rătăci pe coridoare vreo zece minute până când auzi râzând glasuril celor doi frați din spatele unei uși întredeschise. O împinse și se pomeni într-o încăpere mare, friguroasă și în același timp înăbușitoare. Roddy și Hilary stăteau în fața mapei ei deschise pe masă și o răsfoiau rapid, abia uitându-se la o pictură pentru a trece apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
începeau să-i cadă. Caloriferele erau încinse, aerul era gros și greu și în scurt timp îl cuprinse o ațipeală ușoară, neplăcută. Devenise deja un obicei, în cele două săptămâni de la moartea Fionei, să lase ușa din față descuiată și întredeschisă. Se hotărâse să fie mai apropiat de ceilalți locatari și gestul lui era menit să exprime caracterul unui vecin abordabil, prietenos. Astăzi însă avu un alt efect, căci în momentul când un necunoscut vârstnic, îmbrăcat din cap până în picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sau să-și încerce norocul cu cealaltă ușă și să-și continuie explorările. Deocamdată, spritul lui de aventură domină. A doua ieșire ducea direct la o altă scară, mai abruptă și mai neregulată decât cea dinainte. Lăsând ușa spre cămăruță întredeschisă, Michael descoperi că avea atâta lumină cât să-i lumineze înaintarea și în scurt timp calculă că ajunsese la nivelul parterului, unde se terminau treptele. Stătea acum la intrarea unui pasaj îngust. Începu să-l învăluie întunericul, Găsi în peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Împreună cu Shanti? Ea era, cel puțin așa cred. Erau În mod clar două fete, purtau amândouă costum și păreau nefericite. Du-te și uită-te În dormitorul lor. Ușa dormitorului În care reușeau să locuiască Împreună, În paturi suprapuse, era Întredeschisă și am Împins-o ușurel. Ambele paturi erau făcute meticulos, cu pernele umflate și cu câte un cățeluș de pluș proptit pe fiecare dintre ele. Abia atunci mi-am dat seama că nu intrasem niciodată până atunci În camera lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului. Își ținea gura Întredeschisă. Buzele erau pline, ușor umflate, dinții nu tocmai regulați. Dar și aceștia erau frumoși În felul lor - unul din acele defecte care, În chip misterios, făceau o față frumoasă să fie și mai frumoasă decît una cu trăsături impecabile. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
operatoarei era transparentă ca sticla. Conectarea o să dureze mai multe minute, Îi spuse. Viv Îi mulțumi. Rămase cu telefonul În poală, Îmbărbătîndu-se În așteptarea apelului. Apoi raza lanternei Începu să oscileze, și o Închise, gîndindu-se la baterie. Lăsase ușa puțin Întredeschisă, și lumina albăstruie, firavă, din coridor apăru prin crăpătură. Altfel, dulapul era cufundat În beznă. Distingea hohotele de rîs și gemetele fetelor din subsol. Pe pereți apăreau umflături, fărîme și șuvițe de praf pentru că bombele nu conteneau să cadă. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]