1,080 matches
-
uzurparea unui spațiu care putea rămânea neocupat de cătră această parte integrată a corpului decideau diferite împrejurări, asupra adîncimei colorii - asemenea. {EminescuOpXV 1038} {EminescuOpXV 1039} [PĂRINTELE ERMOLACHIE CHISĂLIȚĂ] (p. 302) , Gligorașu Cârlig Cătălin Mesteacăn r CONTRAPAGINĂ (p. 319) Anunțăm cu întristare trecerea dintre cei vii a d-lui Ilie Dașcă... om național care-ar fi fost în stare să sacrifice pentru națiune chiar sângele... dovadă că a sacrificat pentru scopuri națiunali și doi floreni și 25 de cruceri. D-nu Eugeniu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte pe care-a fost s-o aibă. Educația poate să dezvolte puterile minții esistente, nu poate însă pune ceea ce nu-i. [11] După bucurie nemăsurată vine neapărat - urmă a făpturei firei omenești - întristarea. Bucuria face sângele să fiarbă și aceasta produce o simțire neplăcută și dureroasă, care trebuie [să] nască întristare. Cine-i accesibil de patimi puternici știe că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Același lucru se-ntîmplă la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dezvolte puterile minții esistente, nu poate însă pune ceea ce nu-i. [11] După bucurie nemăsurată vine neapărat - urmă a făpturei firei omenești - întristarea. Bucuria face sângele să fiarbă și aceasta produce o simțire neplăcută și dureroasă, care trebuie [să] nască întristare. Cine-i accesibil de patimi puternici știe că-n mijlocul bucuriei mari se amestecă un fel de rea-dispunere. Același lucru se-ntîmplă la toate pasiunile vehemente. Leacul: moderație - cine poate. [12] Amiciția se-ntemeiază pe stimă, prin urmare pe calități a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a zis el, "Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele și toată casa tatălui meu." 52. Și celui de al doilea i-a pus numele Efraim (Rodire), "căci", a zis el, "Dumnezeu m-a făcut roditor în țara întristării mele." 53. Cei șapte ani de belșug care au fost în țara Egiptului, au trecut. 54. Și au început să vină cei șapte ani de foamete așa cum vestise Iosif. În toate țările era foamete, dar în toată țara Egiptului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
blesteme, cu spini înfipți pe frunte, În jurul Tău, străinii, cu-apucături barbare, Nu-Ți înțeleg menirea, vor doar să Te omoare. Prea multă acuzare, durerea Te-mpresoară, Romanii duri și gloata din jur Te înfioară. Se-ncrâncenează cerul de-atâta întristare, Din palme-Ți mușcă fierul cu sete arzătoare. Îl strigi încet pe Tata dar nu primești răspunsul, Rămâi întins pe cruce, din ochi te spală plânsul. Căci ai ales, Isuse, ca dragostea divină Să ispășească totul, să ne absolvi de
Remember Golgotha by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83329_a_84654]
-
predecesorilor este recuperată și convertită În tonus existențial senin, cognitiv, plin de un blînd umor. Wabi este și ea o categorie estetică a cărei devenire implică o reașezare și o convertire pozitivă a conotațiilor sale. Starea de fapt - mîhnirea și Întristarea - este scoasă astfel din amorțire pentru a i se pune În valoare valențele benefice, capacitatea de a fundamenta o viață de o demnitate mai profundă. Wabi pune accentul pe un simț funciar al tristeții calme (blînde, liniștite) și pe refuzul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
multă Îngăduință. Și poate cu un pic de menajament și ceva respect pentru lucrurile atît de triste care se Întîmplă În fiecare toamnă. De aceea cred că ar merita să vedem ceea ce va urma ca un fel de celebrare a Întristării pe care o oficiază natura. În locul nostru (și pentru rușinea noastră), natura se botează În cenuși. Căindu-se penitent și purificîndu se, natura Încearcă să merite reînvierea de după Încă o iarnă. Miercurea Cenușii este o sărbătoare catolică despre care puteți
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Cele 225 de capete teologice și practice, cap. 10, în Filocalia..., vol. VI, p. 20) „Credința în Hristos ne dă puterea nu numai să disprețuim plăcerile vieții, ci și să suportăm și să răbdăm ispita care vine asupra noastră prin întristări, necazuri și nenorociri, până va vrea și ne va cerceta pe noi Dumnezeu. Căci răbdând, zice, am așteptat pe Domnul, și a luat aminte la mine (Ps. 39, 1)”. (Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete teologice și practice
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
și înfricoșata amenințare; hotărârea fără schimbare;tânguirea neîncetată; lacrimile nefolositoare; întunericul nestrăveziu; viermele cel neadormit; focul cel nestins; muncile de tot felul;căderea de la Împărăție; despărțirea de sfinți; depărtarea de îngeri;înstrăinarea de Dumnezeu; pierderea curajului; moartea veșnică;frica, durerea, întristarea, rușinea, chinul conștiinței?”<footnote Sfântul Petru Damaschin, Învățături duhovnicești, în Filocalia, volumul V, p. 80. footnote>.Cuviosul Isaia Pusnicul spune că „Domnul va face examenulvieții noastre de pe pământ”<footnote Cuviosul Isaia Pusnicul, op. cit., p. 249. footnote>, iar Sfântul Simeon Noul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
frumusețea acestei amiezi înflăcărate de lumină, și, dintr-o dată, frumusețea lumii, simt că mă oprimă; fiecare scânteie de soare pe valuri e un cuțit, și aș vrea să nu mai fiu... Oh, cât mai repede să nu mai fiu, și întristarea mea după ce am râvnit totul, refuză scrâșnind toate darurile lumii. Nu-mi rămâne decât mirarea care a început odată cu trezirile adolescenței, și cerne... și cerne și azi aceleași întrebări fără răspuns!... Astfel murmura moșierul de Fălciu, „Boierul nebun“-, lucruri sinistre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o casă de oameni, cum necuvântătoarele L-au primit și îi suflau căldură și adăpost, iar noi, ce am făcut? L-am Răstignit! Câtă răutate și cruzime au unii în ei, mai rău ca fiarele sălbatice. Și citeam plângând de întristare pentru cele ce au făcut cu El De atunci mi-a venit în minte un dor aprins să merg și eu să văd... Drumul Crucii Domnului Iisus. Anii au trecut în grabă cu ispite și încercări, mereu cugetam cum aș
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
glas îi spun fratelui Rafael adevărul, E aproape orb! Doamne păzește! își face cruce fratele Rafael, alungându-l pe cel rău după o mai veche credință că astfel de nenorociri, și prea de mult timp am ținut în mine adânca întristare ca să nu izbucnesc acum violent în prezența fratelui Rafael, care mă știe de mic copil și mi-a șters de-atâtea ori lacrimile copilăriei, De ce nu mai trăiește părintele Ioan?! De ce?! Dar nu mai pot plânge așa cum mi-aș dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în gazdă? întrebări ale căror răspunsuri, Hai, spală-te pe mâini, să-ți dau ceva de mâncare, ai mai slăbit, glasul blând al mamei, și mă las în voia ei, tata amână pe mai târziu momentul adevărului, o umbră de întristare peste chipul drag al mamei, Văd eu că ai slăbit, nu mănânci, Ba da, mamă! Amân pentru a doua zi o discuție directă cu tata, nu am crezut că va fi atât de greu, aproape mi se închid ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcut? Te Întrebi urcând dealul spre cimitir. Ce-ai făcut? Și bulgării de pământ sună peste podul de scânduri care acoperă sicriul, și pleacă bunica ta de pe lume În loc luminat, În loc cu verdeață, de unde a dispărut toată durerea, suspinarea și Întristarea... Tu ce-ai făcut? Te Întrebi toată ziua, când neamurile Își bagă mâinile În tocana de vițel a pomanei și privești fotografia unei mări albastre tăiată din Paris Match și lipită pe ușa camerei bunicii tale. I-ai promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gard, dincolo de calea ferată, coșurile fabricii Neferal scuipă plumb peste Împrejurimi. Din pieptul tatălui tău a crescut un prun. Te gândești cu oroare la rădăcinile lui. Și-i așază pre dânșii În loc luminat, În loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, Întristarea și suspinarea și unde cercetarea feții Tale veselește pre toți cei din veac sfinții Tăi...” Atât auzi din rugăciunea de pomenire, ești Învăluit de griji, fabrica scoate În continuare fum, după-amiază ai multe treburi și pe deasupra mai trebuie să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
Ascult infinitul tăcând Elena Marin Alexe Aduceri aminte pe margini de mal Mă cheamă la vale frântura de val Haotic și drastic mă duce cu el Râzând de furtună talazul mișel Îmi sorb întristarea neliniști și dor La capăt de lume ascunsă de nor Cu roua pe gene alunec în vis Ireal de frumos e-al meu paradis Pe abrupte perdele de zori mă trezesc Bobițe de rouă prin frunze sclipesc Și tâmpla fierbinte
Ascult infinitul t?c?nd by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83264_a_84589]
-
Elena Marin Alexe Printre rugi ascultate, fac trepte vii înspre cer. Unde-mi doresc să ajung, toate-ntristările pier. În iertare-i speranța și-absolvită de vină, Azi dau aripi nădejdei, către cer spre lumină. Printre stele cărunte, urc mereu către Tine. Chiar de cad, mă ridică dorul meu înspre bine. Tu, cu brațele-ntinse îmi cuprinzi efemerul
Vis printre stele by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83265_a_84590]
-
ultimă valoare. Ceea ce-l înalță din closetul carele este.” Nu sînt de acord cu el. Îi spun: „-Ești un mincinos, Doctore. Refuzînd concluzia limpede a dezastrului te ascunzi între cei ca tine și țipi că lupți pentru umanitate.” O mare întristare îl cuprinde pe Doctor. Probabil că am atins o coardă sensibilă căci s-a înnegrit la față și-mi răsounde posac: „-Mă rog, poate cunoști tu un răspuns mai bun!...” Pasărea șarpe țipă. Un țiuit de înaltă frecvență care apasă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să graviteze în jurul tău.” Sărmane tînăr, din spital îți urmăresc alunecarea în hăul disperării și a propriului tău chin amplificat de ecou. Și tot ce pot să fac este să strig, să-mi manifest într-un fel revolta inutilă. Ce întristare: nașterea la gîndire e ca despărțirea părinților. Ești un copil aruncat; va mai fi rămas vre-un rest de căldură și pentru mîngîierea ta dar, e departe și nu mai are cum să se apropie. N-o mai poți atinge
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
normale suferințe. Dar acum le simt pe toate ca o arzătoare culpă: și foamea și setea și oboseala pe care, ca un dement, muncind în brînci, am căutat-o. Dar numai somnul cloroformat al oboselii putea s-alunge din mine întristarea și frica de necunoscut. Vocea impersonală, cea fără de milă nu mă lasă. Ei nu-i pot ascunde nimic. „-De ce minți?”-strigă ea și de ascuțimea sa necruțătoare nu pot scăpa nici acoperindu-mi urechile. Ea vine din lăuntru. „-Fiece
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Elena Marin Alexe Plânge timpul frunza lui La marginea codrului Hohotele lui s-aud De la nord până la sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]
-
doare atât de mult încât începe să fugă în câmpiile fără margini. Acolo nu mai sunt întrebări: o singura jumtătate din El, a învins, cealaltă e rezervată surprizelor vieții. PRINȚUL MEU DE POEZIE Hai, vino pentru a-mi alunga ploile întristărilor mele și fii mai puternic decît tranzacția iubirii mele ce mă îmbătrânește încă cu o lacrimă a neînțelesuluiă Hai, vino aici lângă mine și alungă toate morțile ce ar fi vrut să pună stăpânire pe noi înainte de a ne da
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
noaptea în dorul de-o privire Când patul din fereastră, i-o așchie de nor. Îmi plânge dimineața că te-am pierdut iubire, Prin unduirea vie ascunsă în izvoare, Și-n temnița uitării sunt versuri de murire, Ce-mi plânge întristarea prin suferinți de mare. Îmi plânge azi distanța în care ai plecat Ca un iubit de raze, prin lumi de întrebare Și-mi pare că trăiesc prin aerul sfidat De cei ce-mi calcă viața cu un ARGINT PE-O
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sindrofie Departe-n lume e un pământ de flori, Ce sângerează-n zile, cu o mireasmă vie, Renasc, ca o tăcere din plapuma de soare Și port în mine dorul din patul îngeresc Departe-n lume arde un timp de întristare, Și-n urletul de CER, sunt AERUL FIRESC. TRUPUL PĂMÂNTULUI Din pieptul nopților, aud un suflet cum se zbate cu un vis în inima CĂLĂTORULUI, ce-mi strivește liniștea și-mi calcă iubirea în PICIOARE DE LEMN. Dar mi se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]