1,357 matches
-
deconstrucția sa: reperele și traseele sale cotidiene, aflate sub semnul unei rațiuni de ordin tehnic, devin prin flaneur personaje ale unei alegorii. Lectura modelează percepția, articolul de ziar capătă consistența evenimentului pe care îl relatează. Personajele străzii devin pentru flaneur întruchipări multiple ale propriei ființe, fiind în același timp urme ale lumii care îl înconjoară. În mod radical însă, deconstrucția se realizează prin exercițiul memoriei (anamnestische Rausch). Aceasta înlesnește accesul către genius loci, către memoria colectivă în care capătă chip și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
se oglindește în ele. Conceptul de „experiență“, așa cum a fost schițat în primul capitol, nu permite descrierea relației dintre flaneur și oraș ca relație dintre un subiect cunoscător și un obiect cunoscut, ci ca dezvoltare speculativă a conjuncției lor, în întruchipări istorice și literare diverse. Fantasmagoria flaneurului („das Ablesen des Berufs, der Herkunft, des Charakters von den Gesichtern“) îl cuprinde și pe acesta în mecanismul ei. Baudelaire identifică mărcile celui care stăpânește „arta de a se cufunda în mulțime“: „gustul travestirii
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Trăirea (Erlebnis) flaneurului în fața mărfurilor expuse în vitrine este o „intropatie“ (Einfühlung) în raport cu clientul și, prin urmare, cu universul schimbului economic. Astfel se explică cum, prin privirea sa ațintită asupra vitrinelor, flaneurul devine el însuși marfă, făcând posibilă pentru Benjamin întruchiparea sa ultimă: the sandwich-man. Din punctul de vedere al lecturii de față însă, este inte resant modul cum această trăire (Erlebnis) a flaneurului de vine experiență (Erfahrung). Empatia cu marfa nu îl identifică pe flaneur mărfii (este discutabil dacă întruchiparea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
întruchiparea sa ultimă: the sandwich-man. Din punctul de vedere al lecturii de față însă, este inte resant modul cum această trăire (Erlebnis) a flaneurului de vine experiență (Erfahrung). Empatia cu marfa nu îl identifică pe flaneur mărfii (este discutabil dacă întruchiparea mărfii în om, după spusele lui Benjamin, se realizează prin figura prostituatei), după cum relația flaneurului cu mulțimea nu este una a identificării imediate cu aceasta. Funcția critică a acestui personaj, care se identifică, în aceste două relații (cu marfa și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
funcției sale politice constă în faptul că, în același moment, „empatia“ se transformă în diferență. Tensiunea relației sale cu marfa, caracterul mediat al acesteia, este, cum am încercat să arăt în capitolele anterioare, semnul survenirii unei experiențe istorice. Flaneurul este întruchiparea conceptului de marfă („Er führt den Begriff der Käuflichkeit selbst spazieren“), dar, în același timp, prin faptul că nu utilizează marfa pe care o privește în vitrină, este opusul acesteia. La fel ca și strada, vitrina este pentru Benjamin o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
metropolei, locuri în care limbajul și realitatea se întâlnesc. Două scenarii teologice se intersectează: cel al teologiei memoriei, care dă acestor nume sensul de „agent mesianic“ al trecutului, și cel al teologiei limbii, care le conferă un caracter mistico-simbolic, de întruchipare sensibilă a Ideii. Într-un interesant și oarecum singular studiu asupra numelor de străzi la Benjamin, Alexander Regier pleacă de o afirmație din Passagen-Werk: „Die Stadt ist durch die Straßennamen ein sprachlicher Kosmos.“ Întâlnirea străzilor înseamnă de fapt, arată autorul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
între limitele prezentului dominator, monumental; pe de altă parte, mișcarea incertă a prezentului mereu provizoriu, „poros“, specific orașului Napoli. Pierderea cu bună știință a flaneurului pe străzile Parisului sau cea ritualică a copi lului printre cotloanele Berlinului sunt, de asemenea, întruchipări ale mișcării în forme concrete, diverse, ale experienței urbane. Caygill extinde analiza la un alt text important al lui Benjamin, Einbahnstrasse (1926). Fenomenul originar despre care vorbește acest text, caracterul lumii urbane pe care o descrie, nu ține de mișcarea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
șului sunt de regăsit, pentru Benjamin, în instantaneele fragmentare ale spațiului urban. Puterea eliberatoare a discontinuității, despre care am vorbit deja, transformă orașul dintr-un spațiu funcțional, uniform, supus legilor generale ale progresului, în tr-unul traversat de adâncimi mesianice și întruchipări, urme materiale ale memoriei. După cum am încercat să arăt, acest act originar al experienței urbane, cel al memoriei, se desfășoară ca modalitate de cunoaștere (gestul epistemologic), ca așezare în dimensiunea eschatologică a istoriei (gestul teologic) și ca deconstrucție a reprezentărilor
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decadente, himera nu devine o expresie a femeii fatale, așa cum relația dintre artist și arta sa nu este plasată în contextul simbolic al confruntării dintre sexe cu emanciparea violentă a elementului feminin. Himera apare la Paciurea ca element creator, neguvernabil, întruchipare a fanteziei și a enigmei, cu un vag aspect feminoid generat, mai degrabă, de fluiditatea sa formală. În ce privește conectarea la aria reprezentărilor mitologice românești, Adriana Șotropa lansează o propunere curajoasă privind o posibilă origine comună a tuturor himerelor paciuriene și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păgân, oficiind un ritual enigmatic, precum Salammbô din romanul omonim al lui Flaubert. Dar adesea, ea se remarcă și în calitatea Marii Prostituate cultice, pregătite pentru un rit sacrificial. Femeia fatală ca înger al morții este poate cea mai nimerită întruchipare a relației dintre Eros și Thanatos, Principiul plăcerii (Lustprinzip) enunțat pentru prima oară în 1848 de către psihologul experimentalist german, Gustav Theodor Fechner este dublat la Freud de o pulsiune tanatică, distructivă și autodistructivă. Wagner le sintetizează în ceea ce el numește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
croi un alt veșmânt decât cel al vălurilor magice, de un colorit și rafinament ce indică o cosmologie subiacentă condiției regale. Asemeni Ofeliei, Salomeea se lasă să plutească în apele unui râu unde se îneacă ținând la piept capul sfântului. Întruchipare a soteriologiei decadente, avem în Ofelia un personaj utilizat în iconica decadentă și prerafaelită, contraponderea lilială a vicioasei nimfete, Salomeea. Fascinul malefic care apare în acuarela lui Gustave Moreau, Apariția, unde Salomeea fixează obsesiv capul Sfântului Ioan suspendat în sala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ce-l aștepta să vină. Și monstrul îl lovi și îl trânti, dar Beowulf în a sa putere se-ncrezu, în acel dar binecuvântat de Dumnezeu: în ajutorul Domnului celui Atotputernic se lăsă, în grija și măreția Sa". Cain este întruchiparea răului, în vreme ce Beowulf reprezintă Mântuitorul, "paznicul" hărăzit de "Regele glorios"ca să-i apere pe danezi împotriva monștrilor și să-i salveze de rău (Beowulf: 665-68; 696-702). Acesta se opune nu numai lui Grendel, după modelul luptei dintre bine și rău
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
femeile și, mai ales, cu divinitatea. Regele Arthur și cavalerii Mesei Rotunde Un exemplu în acest sens este Sir Gawain, un cavaler cu un profil bine conturat în cadrul legendelor arthuriene, dar și protagonist al unei legende separate. Descris ca fiind întruchiparea desăvârșită a "codului cavaleresc" atât în cadrul legendelor arthuriene, cât și în poemul Sir Gawain and the Green Knight 49, personajul Sir Gawain poate fi considerat un tipar pentru tipul supereroului modern. Scris prin secolul al XIV-lea, în dialectul nord-vestic
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Knight (Cavalerul Verde). Cu excepția jocului decapitării de la începutul poemului, pe care Cavalerul Verde îl propune la curtea Regelui Arthur și în care intră de fapt Sir Gawain, joc surprinzător ce poate părea cel puțin ciudat cititorului modern, Cavalerul Verde este întruchiparea tuturor calităților medievale. În plus, acesta practică magia albă, producând o serie de surprize atât lui Sir Gawain, cât și cititorului și păstrând o aură de mister până la finalul poemului. O primă întrebare ar fi legată de culoarea cavalerului. De ce
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
femeie/animal) într-un singur corp. Personajul condensează, după cum susține Jerrold Hogle, "invadarea vieții de către moarte și invers, precum și acumularea de tensiuni rasiale, culturale, sexuale/heterosexuale și de gen92". Critici precum Judith Halberstam și Jerrold Hogle consideră că Dracula este întruchiparea fantomelor gotice, a monștrilor și a tuturor figurilor reprezentate de "celălalt", o creatură care înglobează toate tipurile de bărbați, femei, rase, clase și comportamente sociale și sexuale, "considerată de clasa de mijloc anglo-europeană ca exprimând însăși ideea de străin și
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
oglindă. Vampirul nou își depășește statutul de antichrist, statut care-l făcea malefic și de temut, și devine o victimă marginalizată care, potrivit lui Zanger, pare mai degrabă "un membru al unei societăți secrete sau al unei asociații politice subversive" decât întruchiparea lui Satana sau a unuia dintre agenții săi distructivi pe pământ 104. Interviu cu un Vampir (1996) O combinație interesantă între arhetipul vampirului, Dracula lui Stoker și figura mitico-istorică a lui Vlad Țepeș este personajul Draculea / Prințul Vlad din ecranizarea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
cu un sandviș, din care a mușcat, în mâna stângă, Rosie reprezintă un icon pe care este greu să-l etichetezi ca femeie sau bărbat. Ea pare mai degrabă o reprezentare umoristică a androginului, o caricatură a combinației femeie-bărbat, decât întruchiparea muncitoarei se-rioase, hotărâte să preia sarcinile de serviciu ale bărbatului. În acest sens, Rosie funcționează ca reprezentarea iconică a opozițiilor binare masculin / feminin, muncitor / soldat, ceea ce ar explica succesul imens de care se bucură și în prezent în America. Asemenea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
enorme investiții militare începute după afacerea din Cuba (1962), URSS se înfățișează dintr-odată ca o formidabilă putere terestră, aeriană, maritimă implantată pe toate continentele și prezentă pe toate mările. Se poate constata de acum că URSS nu este doar întruchiparea totalitarismului, ci și o putere imperială înzestrată cu o superioritate cel puțin cantitativă în toate domeniile militare. Totalitarismul este o mașină care pare capabilă să se autoreproducă la nesfîrșit, de vreme ce înăbușă în fașă toate potențialele deviații. Puterea militară a URSS
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
individualitatea lor de german, francez, englez. Astăzi, dușmanul este imprecis, complex, difuz. Este mai curînd ideologic decît național. Este îndepărtat, cu toate că amenințarea sa este apropiată. Nu RDG sau Polonia vecine amenință RFG, ci puterea de dincolo de ele. Dușmanul este, firește, întruchiparea Răului. Nu cu multă vreme în urmă, Răul era expresia perversității aparte a unei rase, a unui popor sau a unui stat al cărui caracter diabolic se opunea caracterului nostru angelic. Astăzi Răul este ideologizat, birocratizat, tehnicizat, anonimizat. El nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ei stă marchizul Castelmare, logodnicul acceptat din rațiuni materiale. Cezara e o ființă dominată de sentimente năvalnice care îndeamnă la pasiune. Ea ilustrează iubirea agresivă aflată „în faza declanșării simțurilor”, frenezia pasională sub forma unei beții a simțurilor. E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ele. Suferințele mai ales prin naștere și viață le călesc, le fac mai rezistente. La nevoie își pot purta singure de grijă, își pot purta singure grija vieții. M. Sadoveanu a ilustrat foarte bine un asemenea chip de femeie în întruchiparea Vitoriei Lipan, în romanul „Baltagul”. Iubirea ce i-a purtat bărbatului dispărut i-a dat puterea să pornească în căutarea lui, iar prin inteligența și tenacitatea ei să descopere ucigașii și să-și facă singură dreptate, fără ajutorul autorităților. Femeia
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
eroilor" în ce are ea, pentru fiecare în parte, definitoriu: Ghiță e un ratat de tip superior a cărui "tărie" constă în a nu-și recunoaște ratarea, este adevăratul personaj tragic, însă "de o tragedie fără nimic măreț"; Lică este întruchiparea "ideii platoniciene de bărbat" spre care aspirase întotdeauna Ana și în egală măsură, dar din alt unghi, un om al opțiunii scelerate, adevăratul geniu al răului; Bandi, "un psihozat", "un inadaptat absolut" a cărui crimă are "resorturi curat psihanalitice". Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Simion "dementul senil", iar Aglae, după expresia celebră a autorului, e "baba absolută". Și eroii din Mara sau din Pădureanca se subordonează, în bună măsură, formulei clasice de mai sus. Mara e văduva întreprinzătoare și energică, Persida/ Simina fata absolută (întruchiparea frumuseții și forței), Hubăr/ Busuioc e tatăl denaturat, Bandi/Pupăză degeneratul ș.a.m.d. Posibilitatea de a pune, ca într-o ecuație, semnul egalității între numele propriu și o trăsătură de caracter a personajului denotat constituie un indiciu că, printr-
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
existențe, dacă nu trepte ale ascensiunii unui caracter spre desăvârșire?! Și ce reprezintă Persida într-o clasificare caracterologică a unei poetici riguros sistematizate, dacă nu personajul tragic, personajul sublim?! Un alt argument care vine în sprijinul acestui portret complex al întruchipării "sublimului" ni-l oferă punerea în paralel cu scop comparativ a portretului fizic al Persidei și al Vetei din Spiru Călin: Persida era înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate aceste, subțirică s-o frângi din mijloc: iar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sfîfșit, a unei lumi a fericirii și dreptății pot fi considerate drept forme de manifestare atenuate ale așteptărilor milenariste. Orice sistem politic, oricare ar fi principiile de la care se revendică, oricît de democratic pretinde că este, ține cont de principiul întruchipării, al personalizării puterii; orice lider, orice șef de partid încearcă, mai mult sau mai puțin, să întruchipeze Salvatorul, în sfîrșit, se știe rolul pe care-1 are, ca factor esențial al coeziunii colective, prezența "altuia", frica de "altul", adică imaginea Barbarului
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]