4,649 matches
-
e frică mi-a fulgerat picioarele și apoi s-a oprit. I-am spus lui tanti Mae că nu am văzut-o pe drum. Ne-am întors în casă și am căutat peste tot, dar n-am găsit-o. Se întuneca. Mama nu era de găsit în casă, așa că m-am dus pe deal și am început să mă gândesc unde ar putea fi. M-am plimbat prin peticul de pământ pe care îl curățase tata. Pinii de acolo crescuseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rețetele pentru bunicul ei. Câteodată purta pantaloni scurți și puteam să văd că picioarele ei erau și mai albe decât restul corpului, mai ales sus, înspre coapse. Și nu avea genunchii aspri, ca ai celorlalte fete din vale, groși și întunecați la culoare. Ai ei erau fini și albi și nu aveau decât o singură cută foarte mică. După ce-a tot venit vreo lună la magazin, am vorbit cu ea într-o zi. De fapt, ea a intrat în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
eu cu un zâmbet dar eram surprins de cum arăta. Părea să fi îmbătrânit în timpul zilei, chiar de când am văzut-o de dimineață. Știam că încă se mai uită la mine, așa că am privit afară, prin ușa din spate, la decorul întunecat dintre pini, dar de fapt mă gândeam la cum arăta mama cu fața ei ca pielea întinsă pe care o pun pe tobe și cu părul ei de sârmă albă. Mi-am amintit de ochii ei, care aveau privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în nări, așa că m-am dat în spate pe trotuar și l-am urmărit până a dispărut pe partea cealaltă a dealului, iar asta a fost ultima oară când am văzut-o pe tanti Mae. Capitolul nouă Începuse să se întunece când am ajuns înapoi acasă. Urcând pe cărare, mă gândeam cât o să-i ia lui tanti Mae până ne va trimite biletele și ce vom face până atunci. Vântul se întețise bine. Era chiar frig, și când am ajuns aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de hârtie înainte de a o folosi. În poiană, nu am reușit să mă decid unde să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și tuns scurt, era ușor îndepărtat de față. Era îngrijită cu un maxim de simplitate: puțin machiaj, unghii naturale, singura bijuterie fiind o pereche de cercei de aur. Purta un superb costum Yves Saint Laurent, bleumarin cu pantaloni în dungi întunecate de albastru, pe care tocmai îl văzusem în Vogue. Minimalismul nu se oprea aici, căci se părea că nu poartă absolut nimic pe sub sacou. Era destul de slabă ca să pară elegantă mai degrabă decât vulgară. —Doamna și domnul Hammond tocmai au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ar lăsa să le folosesc toaleta, chiar dacă le-aș fi explicat situația. A trecut mult timp. Majoritatea l-am petrecut consumându-mi bateria cu postul Radio 4, înjurându-i pe ticăloșii care au pus de dimineață Woman’s Hour. Se întunecase. Spre seară am început să ascult Kiss FM și Walter tot nu apărea. Probabil îi ducea acasă pe soții Hammond de la vreo cină de afaceri. Eram obosită moartă și nu aveam condiția fizică să interoghez pe cineva, așa că am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cel care a intrat s-a uitat în jur și a plecat imediat, ceea ce se mai întâmplă. Apoi a observat că picturile dispăruseră. A fugit în stradă. Nevrând să lase galeria nesupravegheată, a întins gâtul în stradă, dar deja se întunecase. Tot ce-și amintește în legătură cu persoana pe care o văzuse dispărând era spatele, într-o pelerină de ploaie cu curea. Era cel mai probabil un bărbat, după înălțime și lățimea umerilor. Avea părul închis la culoare. Asta era tot. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Prea ciudat. își rupsese gâtul. Cuțitul mi-a căzut din mână pe podeaua de ciment. M-am așezat lângă el. Avea o mână afară, lângă mine. L-am atins, apucându-i încheietura. Am stat așa mult timp, până s-a întunecat. Apoi m-am ridicat și am format numărul lui Clifford. 26tc "26" Mă aflam în barul hotelului Connaugh, bând o votcă cu martini. Nu mă simțeam chiar ca acasă. O așteptam pe Catherine Hammond și locul a fost ales de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
desfigurase aura amoroasă. - Vino și bea cu noi, a spus el tiranic. - Vreau să dorm, am răspuns închizând ușa de la camera mea. Nunu a intrat după mine, m-a prins de umeri și m-a zgâlțâit. Ochii i s-au întunecat, a privit în adâncul meu. - Văd lucruri îngrozitoare! Admiratorii cu care băuse pe terasă au năvălit în cameră strigând: - Avem în fața noastră casa de nebuni a artelor plastice! I-am împins pe toți afară. - Afară, gunoaiele artei! Nunu m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Fă-l să întâlnească alte femei. Pune-te pe treabă, halt! M-am pus în poziție de drepți, bâlbâind: - Dar cum o să fie pentru mine la ziua judecății? - Prostii! Nu va avea loc nici o zi a judecății. Toate zilele sunt întunecate pentru noi. - Atunci înseamnă că nu există nici Dumnezeu? l-am întrebat eu dezamăgit. - Există numai un număr mare de noțiuni științifice, a răspuns el tăios. Dacă se poate specula, atunci totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lumii pentru ca demența din mine să se potolească ! Dar nu, nu poate fi așa, animale spumegânde ale lumii, nu aceasta este moartea voastră, n-ați înțeles, și nici a mea, suflet stricat și încă pierdut. Ci moartea a ceea ce e întunecat în noi este pedeapsa pe care o vom primi, iar auzind și văzând acestea, ochii noștri probabil că vor plânge pentru totdeauna de-acum încolo de neînțelegerea unei asemenea bunătăți și ciudate recompense pentru răul pe care l-am săvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce birjarii au sărit din trăsuri și cu un ton jignitor și amenințător ne-au cerut un preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa și intrai în noua mea locuință cu un sentiment straniu. Totul se întâmplase prea repede și, din cauza nopții nedormite, simțeam cum mi se întunecă în fața ochilor. În cameră era dezordine și domnea atmosfera de părăsire și de tristețe specifică plecărilor. Pe masă se aflau niște farfurii murdare, resturi de la cină și bucăți de pâine. Am rupt o bucată de pâine, dar, imediat ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
până ce făcea o adâncitură suficient de mare ca să poată intro duce ranga ascuțită în ea. Apoi disloca bucata de stâncă și o lăsa să cadă la picioare. Din când în când, se ridica pe vârfuri și ținea mâna în dreptul scobiturii întunecate de sub tavan. Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă, totul mersese mai bine ca de obicei, descărcase devreme cea de a treia cursă și plecase după a patra. Ajunsese numai bine sus în parchet ca să mai apuce să încarce încă o dată, iar acum se grăbea la vale. Se întunecase încă de când plecase de sus, din parchet, dar asta nu avea nici o importanță, era fericit că reușea să-și bată propriul record. Înainte de a ajunge în Baia de Sus, mai avea de trecut peste un muncel, o prelungire ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Eu am propunere, spusese el. Ce-ar fi dacă nu ne-am mai "dumnevostri" atâta!? Hai să lăsăm formalismele! De acord? Ileana dăduse din cap, roșind ușor. După cină, porniseră să facă câțiva pași înainte de a merge spre casă. Se întunecase de-a binelea și răcoarea nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajunsese la casa lui Calistrat. În mai puțin de un sfert de oră, întunericul urma să fie deplin. Ocolise prin pădure și ajunsese în partea din spate a curții. Ascuns între copacii din marginea lizierei, Boris studia împrejurimile. Ferestrele erau întunecate și nu se vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă că moșneagul nu se află acolo. Cu atât mai bine, își șopti el în gând. Dacă așa stăteau lucrurile, va intra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intra și îl va aștepta înăuntru. Mai devreme sau mai târziu, bătrânul tot aici urma să se întoarcă. În interior, va putea rezolva problema mai ușor, ferit de orice priviri indiscrete. Se hotărî totuși să mai aștepte puțin, măcar să se întunece de-a binelea și bine făcu. O mișcare în pridvorul aflat în umbră, îi atrase atenția. Ușa se deschidea scârțâind ușor. Silueta bătrânului apăru pe trepte. Părul vâlvoi al acestuia, care se continua cu barba stufoasă era de neconfundat. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și i-ai fi văzut În starea aceea, te-ai fi Îndepărtat degrabă și ai fi fugit; dacă nu ai fi Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci cînd se-ntunecă În pădure. Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul Întunecat. — Dacă ați venit pentru chirie, ați ajuns prea tîrziu, spuse un glas În spatele meu. Administratorul proprietății a plecat. Femeia care Îmi vorbea avea vreo șaizeci de ani și era echipată În uniforma națională a văduvei evlavioase. O pereche de bigudiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a voturilor pe care o suferise partidul, căci, atingând cei cinci la sută din ultimele alegeri realizate și trecând la doi și jumătate în prima rundă a acestora, se afla acum cu mizeria de unu la sută și un viitor întunecat în față. Rezultatul analizei a culminat cu pregătirea unui comunicat în care se insinua că, neexistând motive obiective care să sugereze ipoteza că voturile în alb urmăriseră să atenteze la siguranța statului sau la stabilitatea sistemului, corect ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de excitare, atunci oamenii aceia spuseră câteva cuvinte care n-au putut fi auzite și, fără alte gesturi sau comentarii, începură să descarce mașinile și să transporte înăuntrul clădirilor, la lumina zilei, ceea ce ieșise din ele la adăpostul unei nopți întunecate de ploaie. Căcat, exclamă prim-ministrul și dădu cu pumnul în masă. În atât de puține litere, interjecția scatologică, cu o forță expresivă care valora cât un discurs complet despre starea națiunii, rezumă și concentră profunzimea decepției care venise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doar o simplă reiterare, de aceea bărbatul rămase tăcut. Avea pe chip o expresie de confuzie, de dezorientare, nu pricepea de ce comisarul nu mergea direct la esența chestiunii în loc să piardă timpul cu un episod care fusese evocat doar pentru a întuneca umbrele unui portret, neliniștitor prin el însuși. Comisarul se prefăcu că n-a înțeles, Povestiți-ne ce știți despre această crimă, ceru el. Bărbatul își reținu impulsul de a-i aminti domnului comisar că nu asta era cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
goană. Servitoarei s-a întors. Atitudinea ei a sugerat imaginației mele deja stârnite tabloul complet al catastrofei care se produsese în casă. — Vreți să mă urmați, domnule? m-a întrebat. Am urmat-o în salon. Jaluzelele erau lăsate parțial, ca să întunece încăperea, iar dna Strickland ședea cu spatele la lumină. În fața căminului, în picioare, se afla cumnatul ei, colonelul MacAndrew, care își încălzea spinarea la focul aprins. M-am simțit groaznic de stânjenit când am intrat. Mi-am închipuit că sosirea mea i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]