9,278 matches
-
nu răzbate nici un sunet, nici măcar obișnuitele și jalnicele scâncete de foame ale câinelui. Antoniu se Îndreaptă spre ,,casa,, cu numărul 11 a vecinului său, dar renunță În ultima clipă, revenind În fața propriei șandramale. Se oprește, Își ridică privirea spre albastrul Întunecat al cerului, Împroșcat cu stele aurii, nemișcate. I se pare nedemn să privească numai pământul. Din când În când trebuie să cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
păreți prea normal... Aici, cuvintele tinerei jurnaliste se rup pentru o clipă, dar se sudează repede și asupra lui Antoniu năvălesc noi Întrebări. Înserarea s-a lăsat asupra orașului. Tonurile ei se schimbă treptat Într-o succesiune de albastruri din ce În ce mai Întunecate. -Cum ați defini totuși cerșetoria? Ca pe o limită a răbdării. -Dar bine, Înțeleg totuși că nu sunteți tocmai o victimă a ei. Ați căutat-o, cum s-ar spune, cu... lumânarea. Posibil, domnișoară, dar mi-am cam pierdut răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-mi port singur de grijă. Mi-am aprins pipa. Avea un gust stătut. — Dar noi vrem să-ți purtăm de grijă! spuse Antonia. Nu i-am răspuns, iar ea a oftat și s-a întors să tragă perdelele, acoperind ferestrele întunecate. Toată ziua Londra fusese cufundată într-o ceață gălbuie, transformând ziua în noapte, strecurându-se până în casă și aducând până și în salonul cu parfum de trandafir al Antoniei, care nu mai era al Antoniei, un miros amărui abia perceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și te-am sunat, dar n-ai răspuns. — Te căutam pe tine, am spus. — Ei, și în clipa când am pus receptorul jos, am auzit soneria de la intrare. Credeam că ești tu. De fapt era Honor Klein. Era palidă și întunecată ca dracu'. Am invitat-o în casă, i-am dat ceva de băut și am stat de vorbă. Apoi, pe neașteptate, m-a întrebat despre tine. — Ei, Doamne, uite-așa, pur și simplu? — Da. Așa că i-am spus, răspunse Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem nimic. Camera parcă devenise nefiresc de întunecată. Poate că ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită. Văzând cum dispare, m-a cuprins frica, apoi m-am întrebat dacă identificam corect acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îndoială în grădină. Am găsit-o descuiată. Am înaintat pe o potecă făcută din cărămizi acoperite de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate, lumina lunii cădea pe zidul din spate al casei cufundate în întuneric. Două uși mari cu geam dădeau din grădină spre o încăpere de la parter. Am pășit încet prin iarbă și am pus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și am împins cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau dacă stricasem cu gestul meu un zăvor mai slab. Am deschis ușile larg, cu amândouă mâinile. În fața mea se deschidea o încăpere întunecată în care licărea slab un foc aproape stins. Deja nu prea îmi mai dădeam bine seama ce fac. Mă mișcam ca într-un vis. Obiectele parcă se topeau în fața ochilor mei. Am traversat camera și am deschis o ușă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înălțau, ajungând până aproape de fereastra mea, trunchiurile negre ale copacilor. Nu reușeam să-mi dau seama dacă lumina difuză prin care întrezăream formele de jos era a amurgului sau dacă era doar lumina felinarelor alungând noaptea. Cerul era acoperit și întunecat. M-am întrebat cât o fi ceasul. Ceasul meu stătuse și telefonul încă nu era conectat. Din ceea ce puteam vedea, nu prea păreau a fi oameni jos în stradă. Poate nu dormisem decât vreo două ceasuri. Eram însă convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Și totuși, reluând lucrurile pentru a o suta și una oară, nu puteam să nu mă gândesc la Honor și, având toate motivele să fiu disperat, undeva, printr-o fisură minusculă, se strecura o rază de speranță care transforma labirintul întunecat al gândurilor mele haotice într-un crepuscul palid. Firește că mintea mea se întorcea neîncetat, fascinată, la aspectul incestului. Chiar m-am dus la bibliotecă și am citit tot ce am găsit pe această temă. În literatura psihologică problema era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu-i așa? întrebă Antonia. Rosti întrebarea nu cu duioșie ci cuprinsă parcă de o bruscă neliniște. — Bine-nțeles că da, cum să nu, am spus. Răspunsul meu a sunat destul de superficial și am continuat să ne privim cu ochi întunecați, triști, fiecare apăsat de propria sa suferință. Ar fi trebuit să fac un mare efort ca să o iau de mână și nu l-am făcut. Și cum stăteam privind întruna în gol, Antonia a încetat să existe și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă retrag din peisaj. Tinerii ne aruncau priviri ucigașe și prietenul meu nu prea ținea la băutură. Când se simte provocat, cel mai tâmpit lucru pe care poți să-l faci e să-l Întărâți. Mânuie cuțitul ca un zeu Întunecat. Și tu ce mai zici? După câteva clipe de tăcere, Anton lăsă paharul din mână, ștergându-și gura de spumă. Mâna Îi tremura și abia atunci mi-am dat seama cât de terminat arăta, cu tenul palid și ochii tulburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al Încăperii, cu un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din fața porților și arată cu degetul spre clădire cu o expresie jenată. Din când În când, o mașină acoperită trage lângă institut, după care o persoană cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul, cu spatele drept și cu fața Întoarsă spre fundație. Dar cele mai rele sunt cămășile maro, care Începuseră să patruleze pe străzi ca să alunge pacienții timorați. Aparent, există șaizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
froncé comme un œillet violet, il respire, humblement tapi parmi la mousse. Din buzunarul interior Karp scoase obiectul metalic, pe care Îl așeză Între pagini de-a lungul cotorului cărții. Închizând volumul, ne explică conținutul poemului. — O scenă de sodomie. „Întunecat și zbârcit, ca o garoafă mov / respiră, ghemuit umil pe mușchi“. Nici un german n-ar fi În stare să scrie așa. Nici măcar Blei. Și vreo femeie, nici atât. Totuși, poezia Încearcă măcar să Înfățiseze lucrurile dintr-o perspectivă mai puțin militantă. Obscur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
putea chiar să-i provoace scârbă. Astfel, este obligat să dezvolte strategii pentru a preveni pierderea puterii de acelui obiect. În cazul În care contextul banal este dezvăluit, riscă să devină impotent. Acesta este motivul pentru care fetișistul preferă spațiile Întunecate, circumstanțele voalate, demarcațiile neclare. Seamănă un pic cu un roman polițist: tensiunea se menține pînă când luminile se aprind și soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apă. Zărindu-mă, afișă un zâmbet budist. — Ce dorește domnul? Bibliotecarul nu părea să mă recunoască. Cu toate acestea, mi-am zis să fiu precaut. — Bună ziua! Întinzându-mi mâna, am Încercat să găsesc un punct de sprijin În ochii săi Întunecați. Caut niște cărți, domnule. Doctorul Karp a fost amabil de mi-a recomandat biblioteca dumneavoastră. — Ați vizitat muzeul de curând? Röser se uită la mâna mea, Încă Întinsă. — La sfârșitul săptămânii trecute. Simțindu-mă ciudat, mi-am verifiat buzunarele - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trasă semnele citatului În aer - vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo. Prietena interesată de asta. Dar te numea „Anton“... — Anton? am Întrebat, zgâriind cu unghia de la degetul mare unul dintre mânerele scaunului cu rotile. Lemnul Întunecat și neted dezvăluia o crăpătură cu un model interesant. Cred că e o greșeală. Odată ne-am Întâlnit cu Lakritz. Se poate să se fi referit la el? În loc să răspundă, Else Își puse palma pe picioare și le frecă repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
așa ceva. Pentru a-mi păstra demnitatea cât de cât, mi-am Închis ochii și m-am prefăcut că-mi pierd conștiința. Dar, fie persoana care moșmondea lângă mine În Întuneric apelase la un radioscop, fie camera nu era atât de Întunecată, cum am crezut. Eforturile mele au fost răsplătite printr-o palmă peste obraz. Am deschis ochii și am mai Încasat una. Și-acum fii atent la mine, perversule. Putem să-ți facem viața destul de neplăcută. N-are rost să avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Împliniți astăzi, domiciliat pe Otto-Ludwig-Straße, nr. 1, stătea În șifonierul din apartamentul sus-menționat, În ultima zi de vineri din iunie, 1928. Cu pumnii Încleștați, acesta susține că ținea ochii Închiși, lipiți strâns. Până la urmă, simțind nevoia să cedeze „pornirilor sale Întunecate“ (Îl cităm pe Knisch), acesta a decis să părăsească „paradisul său involuntar“(idem). Când ieși, deschise ochii și Îl zări În pat pe Dr. Felix Karp, mort. La puțin timp după aceea, În cameră intră Dora Wilms. Îl anunță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce o să fac pipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate, ale lui Heshie. Suntem o familie care nu se împacă ușor cu trecerea unuia de-al nostru la inamic. În dimineața aceea, unchiul Hymie o sunase pe Alice Dembosky (la locuința ei de la demisolul unui bloc de pe Goldsmith Avenue, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața plăcerilor abisale, întunecate! Mami, mami, ce-ai vrut să faci din mine, de fapt, un cadavru viu ca Ronald Nimkin? De unde ți-a venit ideea că cel mai minunat lucru ce-aș putea fi eu în viață ar fi să fiu ascultător? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
alta decât Lina - însoțită de un copilaș de vreo șapte-opt ani, un băiețel grăsuliu plămădit parcă din alabastru, îmbrăcat din cap până-n picioare în volane și catifea și piele lăcuită. Lina are părul lăsat pe spate și în ochii ei întunecați, proaspăt ieșiți din biserică, se citește o expresie de tristețe tipic italiană. E cu adevărat o fată drăguță. O dulcică (nu-mi iese din cap chestia asta!). Și a venit să ni-l prezinte pe bambino al ei. Sau, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
catolic de pe Lyons Avenue, dar acum sunt undeva între halucinație și comă și simt o slăbiciune ciudată, de parcă n-aș mai fi mâncat de cine știe când. Înaintea ochilor îmi apare fotografia din Newark News, cu gardul și cu băltoaca întunecată pe care a format-o sângele meu prelins pe trotuar, însoțită de titlul de pe urma căruia familia mea nu-și va mai reveni în veci: FIUL UNUI AGENT DE ASIGURĂRI ÎȘI AFLĂ MOARTEA ÎNTR-O SĂRITURĂ. În timp ce eu unul îngheț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]