7,848 matches
-
nu se potrivea cu funcția corpului; În alta, pliurile rochiei nu creau volumul necesar pentru a scoate În evidență senzația de gravitate a figurii. Corectă greșelile imediat. Desenele obscene nici măcar nu le-a comentat. Apoi așeză foile unele peste altele, Învârtindu-le și răsfoindu-le până când am Început să ne Întrabăm oare ce avea de gând - moment În care, perfect conștient de efectul dramatic, ridică aranjamentul deasupra capului ca să-l vedem cu toții: „Dragi colegi“, anunță Polster, „ceea ce vedeți aici, este suma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Cele câteva sunete pe care reușisem să le scot luau proporții atât de ridicole, Încât sunau ca muzica de la gramofon când viteza de rotire a discului e Încetinită de un deget apăsat dintr-o dată pe partea din mijloc care se Învârte. Îmi curgea nasul și În fața ochilor Înlăcrimați pluteau forme distorsionate. Mă simțeam de parcă aș fi fost depozitat undeva Într-un loc adânc, În străfundurile realității, și aș fi reușit să prind doar mișcări dezlânate, o interacțiune perversă a luminii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiecare detaliu cu o grijă studiată atât de meticulos Încât părea să de deschidă ca o floare, dezvăluindu-și interiorul bogat, complicat. Gura mi se transformase Într-un paradis care crea cele mai frumoase... Deodată capul Începu să mi se Învârtă, de parcă pământul ar fi cedat sub mine și mi-era greu să-mi păstrez echilibrul. Ceva nu era În regulă; brusc lumea părea bolnavă. Probabil că am Început să comentez referitor la această schimbare de direcție neprevăzută, pentru că aproape imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
față - repetat. În mod ciudat, pălmuitul se multiplică În corpul meu, ca apa șerpuindă, curgând dintr-un furtun. De ce să pălmuiești pe cineva care se dovedește a fi atât de cooperant? Am fost lovit din nou. Acum capul mi se Învârtea de-a binelea și mi-am dat seama că ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-au mai rămas și să Încerc să-mi mențin echilibrul. Dar sentimentul de ușurare a durat doar câteva secunde, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu numele său real, ci cu cel pe care mi-ați spus că-l folosea și la pensiune? Noi doi știm cum stau lucrurile, desigur... Manetti se opri. Părea să gândească prin ramificațiile raționalizărilor sale. Aveam impresia că aud rotițele Învârtindu-se lin, făcând clic atunci când se atingeau. Și totuși, ceva trebuie să se fi Întâmplat, din moment ce Lakritz și-a pierdut cumpătul. Poate că o amenințase Într-un atac de panică? Sau poate c-a exagerat, văzând că nu-i oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
înălțându-se în văzduh, mult deasupra capului meu. Am opt ani și, de ziua mea, am primit cadou prima mea mănușă și prima mea minge de baseball, cu bâtă cu tot, dar pe aceasta nici n-am puterea s-o învârtesc de jur împrejur. Tata a ieșit de dimineață devreme cu pălăria, haina, papionul și pantofii negri, cărând la subraț registrul negru voluminos care-i spune cine cât îi datorează domnului Lindabury. Coboară absolut în fiecare duminică în zona locuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cu puțin timp înainte de a fi luat în armată, în 1943, Heshie se hotărâse să se logodească cu o fată pe nume Alice Dembosky, majoreta tambur-major a fanfarei liceului lor. Geniul lui Alice consta în faptul că era capabilă să învârtă în aer nu doar un baston, ca altele, ci două bastoane argintii deodată - le trecea peste umeri, apoi, cu o mișcare de șerpoaică, le lăsa să-i alunece între picioare, după care le arunca la cinci-șase metri înălțime, prinzându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin de nesăbuință și impetuozitate, cer și eu o ceașcă de ciocolată și mă apuc să-mi distrug pofta de mâncare de la cină, pe care maică-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele în jurul lacului. Pe urmă se risipește, în sfârșit, extazul - ele se duc acasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
povestesc că am rezervat o cameră pe numele dl și dna Arnold Mandel. Un erou din Newark, din vremurile de altădată, îi explic. În timp ce mă înregistrez la recepție, Maimuța (cu o înfățișare sexy la culme aici, în Noua Anglie) se învârte prin hol și examinează suvenirurile din Vermon expuse la vânzare. — Arnold, mă strigă ea. Întorc capul. — Neapărat trebuie să luăm la întoarcere niște sirop de arțar pentru mama-soacră. Știi ce mult îi place. Și îi plasează recepționerului suspicios zâmbetul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și doamnă Campbell, eu, care-s evreu și-așa mai departe.“ Probabil că nu sună destul de convingător. „Ăă, ca prieten al lui Kay, domnule și doamnă Campbell, și ca evreu, doresc să vă mulțumesc pentru invitație...“ Ia nu te mai învârti atâta în jurul cozii! Și-atunci? S-o dau pe idiș? Cum? În ciuda numelui meu, nu știu mai mult de douăzeci și cinci de cuvinte mari și late - jumătate din ele porcoase, iar restul stâlcite! Nu te mai căca atâta pe tine, ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ulei și bere Bass răsuflată de la bar, foșnetul mătăsii negre când stewardesa trecea de colo colo ducând castronașele de zinc. Privi În sus, spre schelăria de oțel a macaralei, la platforma și mica figură În pantaloni albaștri de salopetă care Învârtea de roata cea mare, și simți o invidie rară pentru el. Manipulantul de-acolo de sus era la zece metri de ceață și de ploaie, de casier, pasageri și de expresul cel lung și luminat. Nu pot scăpa de blestematele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un suspin de ușurare, Myatt se văzu singur. Privi fețele care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin haina lui de blană Îl răzbătu frigul umed al zilei și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se aplecă tot mai mult, până când Myatt văzu pământul ridicându-se ca laptele dat În clocot, scăpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se aplecă tot mai mult, până când Myatt văzu pământul ridicându-se ca laptele dat În clocot, scăpă de răzor, apoi atinse cu două roți pământul, cu toate patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce celelalte huruiau și se Învârteau În aer, se aplecă tot mai mult, până când Myatt văzu pământul ridicându-se ca laptele dat În clocot, scăpă de răzor, apoi atinse cu două roți pământul, cu toate patru, și-o luă vuind Înainte, pe drum, cu nouăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Deși se jeluise că-i erau uscați, ochii Îi erau roșii de plâns și doar cu efort se despărți de fetițele cu chibrituri și de prințesele cu inima de gheață. — Nu mă prind ei așa de ușor. Începu să se Învârtă prin sala de așteptare, apăsând cu degetul umezit pe lemnărie. — N-am fost niciodată Închis. S-ar putea să vă surprindă, dar acesta e adevărul. La vârsta mea nu poți Începe așa ceva. Și acum mă trimit Înapoi, În Austria. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unei lanterne se plimbă peste saci, deasupra capului ei. Apoi ușa se Închise și liniștea se reinstaură. Trecu multă vreme Înainte să aibă destul curaj să-și ducă munca la bun sfârșit. — O să pierdem trenul, spuse Myatt, urmărind cum șoferul Învârtea manivela fără nici un rezultat. Pornirea automată nu mai era de nici un folos. — Vă duc Înapoi mai repede, spuse omul. Până la urmă motorul Începu să se trezească, bodogăni, muri și apoi prinse iar viață. — Acum am pornit, spuse el. Se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
auzi respirând cu dificultate În Întuneric și se gândi iar, fără Înverșunare sau reproș, că nu merită. Răscrucea drumurilor apăru brusc În lumina farurilor. Șoferul ezită o fracțiune de secundă În plus, apoi răsuci volanul și făcu mașină să se Învârtă pe două roți. Josef Grünlich se văzu trimis dintr-un capăt al banchetei În celălalt și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În Încăperea Îngrijitoarei să se asigure că se dăduse drumul la căldură În camere și apoi se așeză cu mâinile Între genunchi, fără să aibă nimic de făcut și nici la ce să se gândească. Ușa rotativă Începu să se Învârtească și intră un grup de oameni. Myatt era primul dintre ei. După el veneau Janet Pardoe, domnul Savory și trei hamali cu bagajele lor. Myatt era fericit. Acesta era pământul lui ales. Un hotel internațional Îi era ca o oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
indecențele disperate spre o lume care n-o băga În seamă și nu se amuza. Pera se vedea departe și mult sub ei, luminile bărcilor de pescuit din Cornul de Aur sclipeau ca niște făclii de buzunar, iar chelnerii se Învârteau peste tot, servind cafele. Nu cred că este nici o masă liberă. Va trebui să mergem Înăuntru. Un bărbat gras făcu semn cu mâna În direcția lor și le zâmbi. — Îl cunoști? Myatt se gândi o clipă, fără să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmbrac de zi. Știu să mă Îmbrac numai de seară. Așa că o viață de birou nu e ceea ce mi-ar trebui. Știu să mă Îmbrac numai pentru sala de fitness sau pentru o petrecere. Se ridică În picioare și se Învârti În rochia ei de cocktail. —Vreau să zic, uitați-vă și voi la mine. E două după-amiaza, iar aceasta este cea mai adecvată ținută pe care știu să o aleg. Singura carieră pe care aș putea-o avea este aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
noiembrie? E un meci de polo pe zăpadă. O să fie distractiv. Ideea lui Lauren mă ispitea. Auzisem că Moscova Însemna distracție nebună și că toți cei din lumea modei făceau afaceri grozave acolo. Poate că aș fi putut să mă Învârtesc și de niște comenzi pentru Thackeray. Ar fi grozav, dar pot să-ți dau eu de veste dacă da sau nu? S-ar putea să merg cu Hunter la Paris chiar atunci. Așadar, totul este cum trebuie cu el? —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
colecției sale. Dacă acesta era rezultatul unei fotografii cu Nina ducând În mână o pungă de cumpărături de la noi, era limpede că o fotografie cu Nina Îmbrăcată În rochia Grace putea să schimbe radical afacerea lui Thack. Designerii care se Învârtesc În jurul actrițelor sunt o priveliște demnă de milă. Thack, de obicei atât de blazat, a Început să aibă palpitații de fiecare dată când deschidea o revistă și vedea o fotografie cu Nina. Transpira de câte ori numele ei era menționat la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gândit eu. M-am mai uitat o dată, sperând că nu se băga de seamă că eram prea atentă, dar Sophia Îmi observă privirea. —Mi-ai văzut cadoul de Crăciun, Sylvie? În timp ce Sophia ne cadorisea cu detalii despre poznele Eugeniei, Își Învârtea pe deget minunata bijuterie, ca apoi să și-o ducă la gură și să Înceapă să ronțăie la ea. Oare mă sfida În față? Sperând să Îmi ascund tristețea din priviri, am Înhățat de pe masă noii mei ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
destul, după încă o săptămână sună să povestească despre chipul care se reflectă în apă atunci când umpli cada. Un chip care se unduiește și se-ncrețește, cu orbitele ca niște găuri întunecate. În a treia săptămână apar umbrele-fantomă care se învârt pe pereții sufrageriei atunci când toată lumea e așezată la masă. S-ar putea ca și după asta să mai apară ceva, dar nimeni nu a rezistat și săptămâna a patra. Noului proprietar Helen Hoover Boyle îi zice: — Dacă nu puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]