64,920 matches
-
Cassian, marea, arhetipul ființei dumneavoastră? În câte feluri se risipește la țărm o mare? N. C.: Multă vreme am crezut (sau am știut) că marea e stihia mea esențială. O cunoscusem la Constanța, de când aveam cinci ani și de când am învățat să înot. M-a atras și m-a tulburat textura ei în care intram cu adevărat ca într-o stihie, mirosul ei, culorile schimbătoare de la mal și din larg, agitația și liniștea ei, scoicile diferite pe care le încrusta în
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
entuziasmul convingerii și încrederii care-l însuflețea. Știa prea bine că începuse și se formase ca un autodidact. Dar mai știa și că aceasta îl ferise de subordonări care să-i afecteze fondul genuin, imboldurile native, originalitatea. Era dornic să învețe, dar învățătura și-o trăgea din propria experiență, din eșecuri și izbânzi, din scrierile și exemplul genialilor mânuitori ai penelului, mai cu seamă moderni, pe care nu ezita să-i invoce: Cézanne, Van Gogh, Paul Klee... îmi răsună și acum
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
cărți. Dar, scandal, părinții care își aruncă ochii în bibliografia recomandată progeniturilor lor se revoltă împotriva "porcăriilor"pe care trebuie să le citească niște copiii nevinovați. Înțeleg îngrijorările părinților: cuvîntul scris transformă în normă cuvîntul care altminteri zboară. "Adică asta învață copilul meu la școală? în loc să-l deprindă să vorbească frumos, profesorul îmi somează copilul să citească toate scîrbăvniciile pe care le aude pe stradă? Recunosc că mi se întîmplă să mai fiu șocat de ceea ce citesc astăzi. Dar asta nu
Cenzura publică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12365_a_13690]
-
să oprești arătătoarele" (Semnal) - "mai întâi dispar cifrele,/ în timp ce limbile pipăie/ greoaie și oarbe cadranul,/ nevenindu-le să creadă/ că nu mai au ce arăta" (Cadran) sau "Ars moriendi, înțelepciune/ a lunecării încete/ pe lungile pante ale serii,/ te-am învățat pe îndelete/ ca pe o rugăciune/ din copilărie/ ca să nu mă sperii/ când vine timpul" (Arta de a muri) - "M-am gândit la ea relativ des/ și la vârste diferite/ fără spaimă, fără mândrie/ fără rușine,/ nici eroism, nici păcat
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
și mama lor, care acoperea mai toate domeniile: filosofic, moral, religios, social, familial etc. Aici își află izvoarele primare războiul împătimit al scriitorului de mai târziu împotriva "formelor" deformante. "Absurd dumnezeiesc! va exclama Gombrowicz peste ani. în această școală, am învățat uitarea eroică în nonsens, încrâncenarea sărbătorească în prostie, celebrarea pioasă a cretinității... o, formă! Idiotismele înfricoșătoare, care nu vor înceta nicicând să mă delecteze, capacitatea ei (a mamei) de a împleti prostiile în lanțul logicii implacabile, aici își află în
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
franceză) și trei minime (1 la algebră, trigonometrie și latină), se înscrie la o facultate spre care nu simțea nici o chemare - cea de Drept. Ca și în anii de liceu, Gombrowicz nu este un student silitor, lipsind de la cursuri și învățând numai în preajma examenelor, doar atâta cât să-și asigure promovarea în anul următor. Termină astfel studiile superioare în 1927 la Universitatea din Varșovia și, în același an, pleacă la Paris, unde va frecventa, mai mult intențional decât de facto, cursuri
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
fi bucurat de favoruri și de înmulțirea arginților primiți drept răsplată. El întoarnă răsplata fără să știe că vânzarea a fost primul pas spre mitizarea celui trădat. Mitul l-a întreținut mulțimea, iar "când gloata îmbrățișează un mit - spune Cioran, învățat de istorie - așteptați-vă la... ivirea unei noi religii". Totul vine din nevoia de mituri. Eseul lui Papini este subtil animat de un sentiment al urgenței ca omul secolului, evident modificat, remodelat sub doctrină, să mediteze la pericolul mutilării propriei
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
fie zâmbind îngăduitor, fie, cei mai duri, printr-o fluturare a mâinii în dreptul capului cu semnificația bine știută... Însă, contrar unor așteptări... pedepsitoare, semiratatul nu numai că nu a murit din asta și nici nu l-a ajutat mintea să învețe ceva, dar s-a ambiționat și a dus lupte grele sub stindardul dorinței de se elibera de stigmatul ucigaș al nulității. Și așa, din eșec în eșec, relativ cam pe toate planurile, pe la vârsta adolescenței, a început să "compună" și
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
cu filtrul de culoare albastru-oțel în care e filmat Milan, căruia i se asociază un sunet de chitară simplu și percutant.Totuși, pe măsură ce se cunosc mai bine, protagoniștii par a-și schimba personalitățile, fapt marcat prin experiențele comune: Manesquier e învățat să tragă cu pistolul, Milan primește cadou papucii pe care și-i dorea pentru că... nu purtase niciodată. Tot meritul îi aparține scenaristului Claude Klotz pentru un dialog caustic și totuși profund, care face credibilă comunicarea/fuziunea dintre cele două personaje
Invazia francofonă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12411_a_13736]
-
zece cazuri câștigă incompetentul, slugarnicul și licheaua. Juna generație a deprins într-o clipită dincotro bate vântul și se comportă în consecință. Că bătrânii sunt conformiști, tremurând în fața celui mai prost dintre șefi e, poate, de înțeles: asta i-a învățat comunismul, asta fac. Dar când vezi inși care, la douăzeci de ani, se comportă de parc-ar avea în spate decenii de mizerie bolșevică, îți cam vine să lași, a lehamite, totul baltă și să-ți vezi de propriile-ți
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
dure, înduioșătoare sau rizibile ale biografiei sale: "N-am stat cu tăticu� și cu mămica la bloc, fără griji, fără pui, înconjurat de alți copii. Am fost singur și implicat". Își justifică, astfel, formarea intelectuală haotică și lacunară: "N-am învățat limbi străine încă din burta mamei, fapt pentru care nici până în ziua de azi nu știu să ciripesc decât în cea maternă, n-am citit cărțile esențiale ale copilăriei (...), am parcurs Micul Prinț la douăzeci și doi de ani (...)" (Dragi
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
corectă. Eu încep în fiecare an cu un mare elan și cu o puzderie de iluzii, dar în sesiune, cînd le corectez lucrările, mă calmez: bravii mei studenți nu pot construi o frază, fac greșeli de ortografie, și, bineînțeles, nu învață nimic. Facultatea de Filosofie îi smintește: pentru că studiază filosofia universală - iar cu mine doar filosofia românească - ei se simt proiectați direct în universalitate. Iar de acolo, privesc cultura română și filosofia românească bineînțeles de sus, considerîndu-se prea buni pentru ele
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
N-aș spune că ei sînt de vină. Pentru că nu știu scrie - adică, pentru că fac greșeli ortografice, pentru că nu știu face un rezumat sau o analiză de text -, de vină sînt școala generală și liceul, fiindcă acolo ar trebui să învețe toate astea. Pentru tînăra lor aroganță față de cultura română, meritul îl deține chiar Facultatea de Filosofie, care le dă un fel de orgoliu... medieval, de castă, că ei ar fi deasupra lucrurilor. Eu merg împotriva curentului, eu știu că filosofia
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
Școala Ardeleană, de la Budai-Deleanu, să zicem, pînă la... Pătrășcanu și Beniuc. Caut ceva. Caut ceva în istoria filosofiei și a literaturii românești. Ceea ce cercetez, ceea ce găsesc, ceea ce caut îmi acaparează complet biata, jalnica mea energie. Am un plan - și am învățat foarte devreme că unul din secretele reușitei este să știi să renunți la ispite. La tentațiile care te abat de la drumul și scopul tău. Tu-mi prezinți niște ispite - iar eu îți spun că ispita cea mare a vieții mele
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
de-o artificialitate demnă de reclamele la produse electrocasnice și la fel de originale. Să citez, deci: "iubesc natura care-și pune straie noi", "se spune că iubirea aduce nefericire", "așa că vom privi această lume cu un dispreț olimpian", "am vrut să învăț și animalele să mănânce frumos", "credeam că doar acolo puteam trăi și respira" - tare-aș vrea să văd cum se poate una fără alta... Nu puteau lipsi nici citatele din literatura franceză (așa s-a obținut oare sponsorizarea de la Air
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
să acceptăm că aceasta este lumea românească în care trăim. O lume a spectacolului, adeseori ieftin, de prost gust, dar cît se poate de adevărat. N-avem decît să ne îmbătăm cu ideea că, în cele din urmă, românii vor învăța lecția democrației și importanța votului, fără a fi nevoie pentru asta de cazane de fasole și cîrnați" (p. 209). Or, 100%, emisiunea de televiziune a lui Robert Turcescu se află în topul credibilității tocmai prin seriozitatea ei extremă, dusă pînă
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
starea în tine pe loc în absența călătoriei" l Când în lume nu mai poți pleca nicăieri, cumințenia din povestire te poartă departe și te aduce îndărăt, către și dinspre minunile prime ce te-au făcut fericit și te-au învățat fără să prinzi de veste. îndărăt în copilăria ce se află, ca și îngerul, lângă fiecare, fără să-l vedem" l Nu se poate ca între timp cartea Otiliei Țeposu să se fi tipărit și noi să nu fi aflat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
stilistica întrebării ar da mare bătaie de cap, ci talentul ori inspirația cu care atingi tăcerea interlocutorului convocându-i volubilitatea, cu care îi provoci discreția sau scrupulele de prezență. Aici este un hâr pe care nu toți aceia care au învățat să fie curioși îl au, hâr care n-are nimic de-a face cu manieră unor jurnaliști de a-si interpreta partitura de serviciu stereotip și consecvent "că la carte". El presupune, pe lângă alți câțiva talanți, o doză însemnată de
Pilda cu un talent by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12486_a_13811]
-
niciodată pe el. Niciodată." După moartea lui Nichita Stănescu, abia atunci am descoperit unicitatea. Astăzi aș prefera un sfert de oră de conversație cu Nichita, decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
forma telectuel (lacoccinelle.net) ! Revenind la română, constatăm că ironia se exercită asupra cuvîntului intelectual și în alte moduri: prin introducere în contextele pragmatice de apostrofare: ,Bă intelectualule bă ați dat-o în bară!" (Ciberplai 2000), , Mă intelectualo, așa vă învață la biologie acolo la voi ?" (desprecopii.com), sau chiar în structura sintactică a insultei (,prostul de cutare"): "a le arăta intelectualilor de arhitecți cine este miezul în țara asta" (Ac Caț 16, 2000, 3). Oricum, succesul lui telectual e de
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
când în când cu scântei de amor și voluptate,... Erau beți de fericire. Pe geamul deschis, se auzea strigând un coșar prin mahalaua Scaunelor și un vardist fluerând după cine știe ce... Două oare după aceea, Jurubiță putea să se laude că învățase pe dinafară alfabetul norocului... Dar eroul în chestiune simulează, în sensul că, prea tânăr fiind față de eroină, se preface, ceea ce aceasta uneori simte și se plânge... Rânzei, nescăpând ocazia lui de autor mereu pe fază, notează sub cuvintele, atenție, replica
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
doar a ta. M-am lăsat greu: era prea femeie pentru mine; dar Pere o ținea-ntruna că-i de comă, că poate să-mi deschidă ochii spre viață, că de ce-i tot arunc praf în ochi, c-o să mă-nvețe ce-i bucuria. Toate astea mi le spunea taică-tu, un mucos de șaptișpe ani. Și Lucia îi era complice, râdeau amândoi și-am impresia că râdeau de mine. Mi-a făcut cu ochiul și m-a lăsat singur, javra
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
trebuie să îngrijească deopotrivă unele de altele, și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună” (I Cor. 12, 25-26). Cine-l trece cu vederea sau îl disprețuiește pe fratele său, pe sine însuși se nedreptățește. Cum este posibil? Ne învață unul din exegeții de vârf ai Patristicii, și anume Sfântul cu gură de aur: „Apoi, tu singur ai suferit o vătămare nu mică. Că acela care nu-l împărtășește pe cel sărac cu câte ceva, se duce în gheenă, dar oare
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
privegheau toată noaptea lângă trupul acestuia, în rugăciune necontenită, până în ceasul slujbei de înmormântare. Scriitorul bisericesc Paladie ne istorisește că „un anume Apoloniu după nume, negustor de meserie, după ce a părăsit lumea și s-a așezat în muntele Nitriei, neputând învăța nici vreo meserie, nici să se deprindă cu scrisul, trăind douăzeci de ani în munte, a avut această nevoință. Din banii și din ostenelile sale cumpăra din Alexandria tot felul de leacuri și de lucruri trebuincioase și le dădea tuturor
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
mai ales bolnavilor aflați într-o stare terminală sau celor cărora li s-a comunicat un diagnostic letal sau un prognostic infaust -, apoi supuneau dezbaterii și cauzele bolilor, precum și faptul că în durerile fără voie se ascunde mila lui Dumnezeu, învățându-i că suferința trupului este purificatoare (căci așa cum focul curăță rugina de pe fier, așa boala curăță păcatul omului), și mai ales că nu sunt singuri pe acest drum al suferinței, căci Hristos suferă cu fiecare, până la sfârșitul veacurilor, potrivit suferinței
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]