4,348 matches
-
au puterea de a înălța gândul, ușurând înțelegerea realităților spirituale și primesc un sens în ordinea dumnezeiască a Universului. Când cineva cinstește o icoană a unui sfânt, acela cinstește locașul Sfântului Duh. Deși ceea ce zugrăvește un artist este numai un înveliș, acest înveliș este totuși 10 sfințit și transfigurat de Duhul Sfânt. Icoana este o carte despre credință. Prin limbajul liniilor și al culorilor ea descoperă învățătura dogmatică, morală și liturgică a Bisericii. Specificul icoanei bizantine este că nu ești tu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de a înălța gândul, ușurând înțelegerea realităților spirituale și primesc un sens în ordinea dumnezeiască a Universului. Când cineva cinstește o icoană a unui sfânt, acela cinstește locașul Sfântului Duh. Deși ceea ce zugrăvește un artist este numai un înveliș, acest înveliș este totuși 10 sfințit și transfigurat de Duhul Sfânt. Icoana este o carte despre credință. Prin limbajul liniilor și al culorilor ea descoperă învățătura dogmatică, morală și liturgică a Bisericii. Specificul icoanei bizantine este că nu ești tu cel care
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui neobișnuit de Înalt, cadaveric, era măcinat de boală În așa măsură, Încît se pierdea cu totul, aproape că dispărea sub hainele groase și scumpe În care era Îmbrăcat. Fața albă și slabă, atît de topită că părea un simplu Înveliș de piele pe oase, se aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
unei măști ce ascunde adevăratele sentimente. Din această cauză, pentru tînărul, pentru străinul, necunoscutul care vedea și auzea aceste lucruri, ceremonia plecării trenului avea ceva emoționant și pătrunzător. Văzînd și auzind aceste gesturi și cuvinte - gesturi și cuvinte care, sub Învelișul unei limbi străine, erau identice cu cele pe care le văzuse și le auzise toată viața printre ai lui - simți deodată așa, cum nu mai simțise nicicînd, singurătatea copleșitoare a familiarității, trăi sentimentul identității umane, care unește În chip ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
misiunii. Măgarul care călătorește în pustiu, simbol al preotului mi-sionar în câmpiile necultivate ale timpului și ale lumii, semnifică ardoarea și liniștea cu care îndeplinește dura traversare. Într-adevăr, măgarul domestic este asociat cu lenea și cu dorința, simbolizează trupul, învelișul sufletului, care invită la creștere și permite parcurgerea drumului; pe când celălalt mă-gar, cel sălbatec, reprezintă principiul de foc al pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
trebuie să o alegem pe cea mai simplă și înzestrată cu un număr mai mic de ipoteze) așteaptă să fie adoptat și în comunicare: tre-buie folosit faimosul „brici al lui Occam” pentru „a tăia” orice lucru superfluu, pentru a subția învelișul mesajului, în așa fel încât învelitoarea prea groasă și opacă a conceptelor, a cuvintelor și a procedurilor lingvistice să nu întunece strălucirea a ceea ce se vrea să fie comunicat. A simplifica articularea gândurilor în cuvinte pe înțeles și potrivite ajută
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sub cerul fără nor, am vîslit cît de repede am putut de-a lungul rîului. Puțin mai jos de ponton se află barca goală, suporturile de alamă aruncă scîntei, vîslele sînt încrucișate. Ridicăm barca din apă. Ștergem cu o cîrpă învelișul de lemn de cedru, îl uscăm, îl băgăm înăuntru și mergem să luăm vîslele. Și atunci, în vreme ce ne îndreptăm împreună spre șopron, fiecare cu o vîslă în mînă, David își așază pentru o clipă mîna pe umărul meu. Nu doar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
erau rînduite bărcile, semețindu-se din pîntece într-un șir de scînduri zornăitoare, cu echipamentul strîns înăuntru, cu spătarul scaunului cîrmaciului slăbit, cîrma așezată pe pupă și ținută cu propria sfoară. Pe stelaje, lungile și subțiraticele vase de competiție, cu învelișul lor pe măsură, alunecoase precum țiparii, netezite în fiecare an cu cel mai fin glas-papier și lăcuite cu atenție ca să confere minimum de rezistență. În rasteluri, vîslele scurte și cu o fîșie de zinc împotriva uzurii, pentru bărci, mai lungi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
coapse, pentru că rămîneam atîrnat de vîslă cînd mă aplecam în față. Sufla un vînt rece de toamnă, dar eu am început imediat să transpir. Trebuie să fi devenit vizibil prin cămașa mea nouă cu dungă albastră, o cămașă scoasă din învelișul ei de hîrtie numai cu o oră înainte. În seara aceea aveam să exersez mișcarea așezat pe pat, dezbrăcat, cu brațele și picioarele întinse, proiectînd umbre stranii pe pereții camerei mele înguste, dar aici sub cerul larg de octombrie, în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
soare, vîslele erau încrucișate peste șine și scaune. Schneiderhahn a așezat mai întîi barca pe capre și a verificat-o. Cu o batistă mare, albă realmente, tot ce era legat de omul acesta era enorm a îndepărtat ceva praf de pe învelișul alb ca laptele. După aceea, a scos un toc de piele din buzunarul hainei sale și din acesta, un raportor și o nivelă cu bulă de aer, cu care măsură în două rînduri unghiul dintre vergi, numărul de grade cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
blînd. Dacă cineva ar fi privit în jos de la un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri. Nemișcați, înconjurați de apa albastră, nu un vas cu un echipaj, ci un sarcofag. Nimeni nu a privit în jos. Noi am privit, pe cînd ne aflam în dreptul fațadei largi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ci mai ales în mușchii care generează deficitul. După douăzeci de bătăi de start, brațele și picioarele tale strigă după odihnă, mai puțin efort, un alt tempo. Coapsele-ți sînt ca niște enorme pistoane, ridicîndu-se și amenințînd să explodeze din învelișul lor, baloane umplute pînă la refuz care stau să se spargă la următoarea suflare. Bicepșii și antebrațele sînt întinse, ca și cum cineva ar fi atîrnat de ele o greutate încă una și, gata, e lucru sigur, nu le mai poți ridica
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rezulta din fluxul de energie nervoasă de-a lungul circuitelor de legătură al creierului său secund, circuite dezvoltate doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi identificate ca umane. Totuși, acest om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
clară. - Într-o vreme, continuă Gosseyn, când eram convins că o asemenea situație nu se putea rezulta decât dintr-un terț care realiza schimbul forțat... Pare greu de crezut (ezită) că Zeul Adormit poate să-și lase spiritul într-un înveliș atât de limitat ca acela al lui Ashargin dacă este în măsură să evite acest lucru. Spera să-l facă pe Crang să înțeleagă că Gilbert Gosseyn nu era în măsură să acționeze asupra propriului destin. - Și, firește, continuă, Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Kair se gândi: - Dar cum, de la noi toți - dar, după mine, aportul cel mai însemnat provenea de la Eldred Crang. Iarăși Crang! Eldred Crang, care știa cum să se cultive creier ele secunde, care transmitea mesajele acestuia înainte de moartea acestui vechi înveliș al lui Gosseyn - problema lui Crang revenea în prim plan, mai complexă ca oricând. Pe scurt, cu obiectivitate, schiță cazul lui Crang în fața grupului. Când termină, doctorul Kair clătina din cap. - Crang a venit să-l examinez, cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de aceea am bătut la poarta lui - vedeam cum stropii sar din pumnul meu, și nu din lemnul ud al porții - și am strigat : „Deschideți !“. El a deschis - era uscat -, mi-a zâmbit prietenos și m-a poftit în casă; învelișul de apă a rămas afară - știți, picătura aceea care se întinde peste lume, cuprinzând-o -, noi am intrat mai în interiorul ei, uitând-o, ca de obicei, am deschis o ușă, apoi încă una, domnul Sima a vrut să-mi dea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rezulta din fluxul de energie nervoasă de-a lungul circuitelor de legătură al creierului său secund, circuite dezvoltate doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
i se calmă, iar Gosseyn avu impresia că puternicul suveran al unei treimi din galaxie se simțea, pe un teren periculos. Nu era de mirare. Ființele umane păstrează o afecțiune trainică pentru locurile de baștină. Dincolo de reușitele lui Enro, de învelișul acestui om ale cărui cuvinte erau lege pentru nouă sute de mii de nave de război se ascundeau toate reacțiile unui sistem nervos uman. Atât de încurcate erau în anumite cazuri, încât abia puteau fi identificate ca umane. Totuși, acest om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
clară. - Într-o vreme, continuă Gosseyn, când eram convins că o asemenea situație nu se putea rezulta decât dintr-un terț care realiza schimbul forțat... Pare greu de crezut (ezită) că Zeul Adormit poate să-și lase spiritul într-un înveliș atât de limitat ca acela al lui Ashargin dacă este în măsură să evite acest lucru. Spera să-l facă pe Crang să înțeleagă că Gilbert Gosseyn nu era în măsură să acționeze asupra propriului destin. - Și, firește, continuă, Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Kair se gândi: - Dar cum, de la noi toți - dar, după mine, aportul cel mai însemnat provenea de la Eldred Crang. Iarăși Crang! Eldred Crang, care știa cum să se cultive creier ele secunde, care transmitea mesajele acestuia înainte de moartea acestui vechi înveliș al lui Gosseyn - problema lui Crang revenea în prim plan, mai complexă ca oricând. Pe scurt, cu obiectivitate, schiță cazul lui Crang în fața grupului. Când termină, doctorul Kair clătina din cap. - Crang a venit să-l examinez, cu puțin timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la "sicriu". De acolo, observă constituția învelișului, și nu plăcile transparente din preajma celui adormit, ci porțiunile translucide care prelungeau acest "sicriu" de șapte metri lungime. Ele se terminau, simplu, dezvăluind niște tuburi, curele, sisteme de agățare pentru trei corpuri suplimentare. Două dintre ele păreau mai mici; Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
așteptând ca semenul lor să fie capturat. În realitate, fuseseră luate toate măsurile de precauție împotriva unor astfel de eventualități. Deschizând scutul energetic doar atât cât să permită trecerea cuștii, puteau fi siguri că nu ofereau inamicului o țintă ușoară. Învelișul exterior al navei putea fi rupt, iar oamenii trimiși afară puteau fi omorâți, dar nava însăși ar fi rămas intactă. Inamicul s-ar fi pomenit în fața unei nave blindate, manevrată de niște ființe capabile să ducă fără cruțare lupta, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
natural al acestei creaturi nu e spațiul, trebuie să aflăm de ce și cum a ajuns acolo unde am găsit-o. - Văd că va trebui să punem la vot chestiunea, zise Morton, încruntând din sprâncene. Am putea fixa în jurul cuștii un înveliș de metal care să absoarbă o parte din energia scutului de protecție, Soluția asta te-ar mulțumi, von Grossen? - Da, mi se pare rezonabilă, răspunse acesta. Dar va trebui să mai discutăm înainte de a dezactiva scutul. - După ce vom porni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]