3,864 matches
-
dat seama, le-am ascuns pe unde am putut. Prin crăpăturile zidurilor, prin hainele noastre. Eu am pus mâna pe un patrafir și l-am cusut în căptușeala paltonului. La Târgu Ocna, dată fiind iminența morții, ne lăsau să ne învelim și cu hainele noastre. Ei, l-am ascuns eu și, peste câțiva ani, am reușit să-l scot afară. De multe ori mi-am pus întrebarea: o fi vreo legătură între patrafirul acesta și faptul că am lasat peste ani
PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367311_a_368640]
-
stil umoristic specific și original, are profunzimea realismului adevărat al vieții de fiecare zi. Tematica sa este cea a israelianului din România, are pulsul actualității diurne, are marea putere de a ridica banalul la vibrația umană și umoristică a artei, învelindu-l în coajă de veselie mocnită și miez trist și bine ascuns. Scriitorul nu te implică pe tine, cititor de bună credință, dar te face să te simți cumva cu musca pe căciulă. Farmecul lecturii prozei umoristice scrise de Dorel
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă, căutându-se de bani în buzunarul șortului ponosit. Până a apuca să-mi rostesc, cu scuzele cuvenite, refuzul, tinerelul tuciuriu, atent la discuția noastră, îmi și strecurase în palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte să-și salte iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată pieptul pentru a-și trâmbița, cu voce de cocoșel răgușit, în direcția tuturor
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
copacul e copac, nu pentru că se sapă ori se taie, ci pentru că are crengi ce formează un acoperiș, o protecție împotriva ploii, soarelui etc. Ca atare din dicționarul indo-european de rădăcini trebuie să alegem i.e. *kep/kop „a acoperi, a înveli“ cf. lat. coperio „acopăr“, tc. kapa „a acoperi“, de unde capac. Rădăcina i.e. *kep/kop se compară cu numele cerului prehitit kap (de unde și tc. amintit), dar și cu învelișul corpului omenesc piele, care într-o limbă africană este ke-pi, iar
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
iubirii lacrima s-o ducă-n zări... Tu vei rămâne steaua mea albastră, Ce-mi luminează drumul către zori. Prin toamna mângâiată de-amintiri Te-ascund sub frunza care pleacă-n nori, Am sa păstrez petalele de trandafiri Să te-nvelesc atunci când vin ninsori. Ca doi copii cuminți, prin clipa care trece, Ne așezăm tăcuți pe banca înserării, Îmbrățișați vom lăsa doru-n toamna rece Să-l regăsim, adus de-un val, la malul mării. Referință Bibliografică: Te chem iubita mea... Daniel
TE CHEM IUBITA MEA... de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367659_a_368988]
-
oameni, pentru a-și continua prin acesta existența. La drept vorbind, câți dintre cei care se află în freamătul stupid al agoniei banilor, au răgazul de a se întreba ce înseamnă viața unui om de rând? În așezământul trupului lor, învelit cu o dermă groasă ca făpturile lipsite de griji, ei se cred nemuritori și așteaptă umilința semenilor lor? Ce este ziua care a trecut pentru un nevoiaș inițiat în drumul nevoilor vieții și cum trece ziua unui profan încolăcit în
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
meargă la culcare. - Dapăi, Neculai, oi fi tu învățat să dormi pe cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița ista și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi mai găseam DDT să
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
cearceafuri albe, dar aici, fratele meu, dormi fără pijamale și nici papuci nu ai la capătul patului. Ia uite, ai să te întinzi pe lavița ista și de învelit ai o pătură. Lasă că în timpul războiului tot cu pătură te înveleai și uneori mai era și plină de păduchi, de erai numai pișcături pe tot corpul. - Măi, Miroane, la voi oștenii poate erau, dar noi mai găseam DDT să dăm și să dezinfectăm saloanele de campanie improvizate. - Crucea mamii lor, cu
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
a întors doctorul, poate uitase ceva, cu toate ca ea nu a observat nimic străin prin casă, dar, după cum s-a trântit ușa de zbârnâiau ferestrele și-a dat imediat seama cine poate fi. Vasile, văzând cele două mogâldețe rezemate de perne învelite în prosoape, se simți de parcă l-a atacat strechea . Nici nu a așteptat să zică Fana ceva, că i-a și lipit o palmă peste față, de a văzut aceasta stele verzi. Cum nu se aștepta la un asemenea tratament
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
marii înțelepți ai acestei lumi, ar putea spune orice cârcotaș de serviciu! Eu unul însă nu-i consider ca făcând parte din acest segment, al filosofilor, pe acei creatori care au umplut mii de pagini, asasinând zadarnic pădurile, cu inepții învelite în cuvinte pe care nici ei nu le înțeleg, asumându-și prin fraudă titluri academice cu pretenții. Alexandra vorbește în cuvinte frumoase și simple despre acele adevăruri fundamentale care neliniștesc specia de la începuturile ei, folosind cu măiestrie tehnica aforismului, singura
CALEA CUVÂNTULUI SPRE ÎNŢELEPCIUNE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368560_a_369889]
-
haine și păcate, zic, să ne decorticăm. Tu mă ții în brațe, eu te țin de gât, Vezi că-s friguroasă, să mă dezgheți numaidecât. Eu mă bag în tine nu mă dezveli De atâtea amintiri ce vor a mă înveli. Să nu-mi lași sânii afară noaptea goi, Cu ei vom pune peceți dulci, acestor clipe noi. O mâna îmi plimb prin somnul tău ușor, Simt acceleratorul de particule și dor ; Închid site-ul online și-ncerc să mă trezesc
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
De haine și păcate, zic, să ne decorticăm.Tu mă ții în brațe, eu te țin de gât,Vezi că-s friguroasă, să mă dezgheți numaidecât.Eu mă bag în tine nu mă dezveliDe atâtea amintiri ce vor a mă înveli.Să nu-mi lași sânii afară noaptea goi,Cu ei vom pune peceți dulci, acestor clipe noi.O mâna îmi plimb prin somnul tău ușor,Simt acceleratorul de particule și dor ; Închid site-ul online și-ncerc să mă trezesc
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
cititorilor gesturi de mare delicatețe, precum sentimentul iubirii: „Eram frumoasă, / când te așteptam. / Dar a trecut ceva vreme / de când noi doi / ne-am legănat / pe două curcubee, / după ce ploaia / mi-a spălat buzele / de sărutările tale. / Și totuși inima mea, / învelită în iubirea ta, / a păstrat / pecetea sacră / cu care tu m-ai / atins cu iubire, / acolo, printre nouri, / printre culori / și fulgere / irosite de iubiri...” (Eram frumoasă?) Și merge mai departe, trăgând, poate un semnal de alarmă a deteriorării acestui
UNIVERSUL TAINIC ÎNTRE „DUMNEZEU ŞI UMBRĂ” de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368587_a_369916]
-
Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când mă gândesc la tine Îmi cresc în suflet flori. Cand ma gandesc la tine Aud viori în zori ! O - ntreaga simfonie Răsună - n mintea mea . Surprinsă de iubire Mă învelesc c - o stea . Cand ma gandesc la tine Ființă mea dansează . Cand ma gandesc la tine Făptura mea visează . La un tărâm de basme , Curat și plin de soare. Surprinsă de fantasme , Mă - mbrac cu - a lui culoare ! Când mă
CAND MA GANDESC LA TINE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368637_a_369966]
-
Unii flăcăi se însuraseră, alții plecaseră la București, la muncă, iar sarcina de a alcătui ceata, îi revenea Vătafului. Acesta trimitea fiecărui flăcău, ales cu grijă dinainte, gâtul cu cap de cal (Ciocul Călușului), cioplit din lemn de alun și învelit într-o blană de iepure, dar și „porunca” de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paște, într-o poiană secretă din pădurea Sinica, unde avea loc Nașterea Călușului. Aici, în mare taină, se ciopleau Steagul și Ciocul Călușului
CĂLUŞARII DIN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368683_a_370012]
-
Lavinia , publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. Când mă gândesc la tine Îmi cresc în suflet flori. Când mă gândesc la tine Aud viori în zori ! O - ntreaga simfonie Răsună - n mintea mea . Surprinsă de iubire Mă învelesc c - o stea . Când mă gândesc la tine Ființă mea dansează . Când mă gândesc la tine Făptura mea visează . La un tărâm de basme , Curat și plin de soare. Surprinsă de fantasme , Mă - mbrac cu - a lui culoare ! Când mă
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
mă gândesc la tine Cuprind Calea Lactee ! Cu stele mii în noapte ... Citește mai mult Când mă gândesc la tineImi cresc în suflet flori.Cand mă gândesc la tineAud viori în zori !O - ntreaga simfonieRasuna - n mintea mea . Surprinsă de iubireMa învelesc c - o stea .Cand ma gandesc la tineFiinta mea dansează .Cand ma gandesc la tineFaptura mea visează .La un tărâm de basme ,Curat și plin de soare.Surprinsa de fantasme ,Mă - mbrac cu - a lui culoare ! Când mă gândesc la
ROZNOVAN AMELIA LAVINIA [Corola-blog/BlogPost/368647_a_369976]
-
Cu lacrimile-năbușite, În amăgire-un gând hoinar... Să gust din vin? E tot amar! Pe brațe florile-nrobite, Cu fir de iederă-mpletite, Nopți brumării și fără viață, Gust de pelin în dimineață. Cărări în timp îmbătrânite, Cu straie-n fum îs învelite, Doruri strivite printre aștri Inimi pierdute, fluturi albaștri. În suflet gol, destine moarte, Pierdute-n Univers, departe, Picură-n vers, inimi duioase, Cărări pe care le visase. 21-11-2016 Referință Bibliografică: Cărări de vis / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CĂRĂRI DE VIS de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368747_a_370076]
-
Câtă bucurie, câtă dragoste și câtă lumină au transmis acești copii, numai cei prezenți au putut să simtă! Straiul popular tradițional - cu fetele îmbrăcate cu spăcele cusute în culori vii, poale din in, zadii cu bucure, buici și pieptare tradiționale, învelite cu binecunoscutele năfrămi specifice zonei, iar „flăcăii” cu cămăși naționale, sumane, pantaloni de pânză albă și cușme de astrahan, majoritatea purtând opincuțe în piciorușe și fiecare în parte având tricolorul drept simbol național pe piept, pe căciuli sau la cingătoare
COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363598_a_364927]
-
îmi zgârie pieptul / și-alunecând, alunecând, îmi sfâșie / fâșii de carne, / și-alunecând, alunecând rămâne din mine / numai scheletul. // Când în sfârșit ajung, mă-ntind cu tâmpla / pe o piatră. / În timp ce dorm, fâșiile smulse / se-ntorc de sus și mă-nvelesc./ M-ajunge din urmă și sângele pierdut, / și durerea. // Deschid ochii, mă uit. / Coloana de soldați nu se mai vede. / Probabil că vântul a-mpins-o / cu nor cu tot, în altă parte. (SRv, 70 sq.). VIII. Treapta „ninsorii cu
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
deschisă bucuriei de a fi. Uneori ființa îmi cere să plec, să aleg câmpul odată apărut în calea mea, între un cer nefiresc de senin și pământul ierburilor nenăscute. Iarba pridvoarelor de tihnă îmi lasă tălpile să se odihnească, le învelesc în stihurile necunoscutului mângâietor și alinarea nu întârzie să apară. Mă întorc spre tunelul din cochilia melcului în care în visele de târâre mă întrupez pentru a-i învăța tainele supraviețuirii. Râd și plâng acolo până când, în spatele spiralelor se aude
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
Făclia Lui care împlinește pământului bucuria verticalității. Rămân mereu sub umbrela întrebărilor și mă supun lor până când din textura fină se relevă culorile anotimpului răspunsurilor. În primul pas sunt temătoare. Le las ca pe ploaia de lumină albă să-mi învelească interiorul pentru a știi, a cunoaște miracolul esențelor existenței. Îmi place să păstrez brațele de o parte și de alta a tâmplelor prin care sângele se liberează ca o cascadă binefăcătoare prin arterele corpului fizic, ca pe o amforă blândă
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
Autorului Inconsistența timpului constă În faptul că trecutul Are forma unui ou meandrat A cărui coajă subțire de bronz Acoperă un alt ou Mai puțin meandrat Cu o coajă de bronz și mai subțire Mai estompată și mai nehotărâtă Care învelește un alt ou... Care învelește un alt ou... Sfidând parcă și fiind în antiteză cu prezentul Prezent din a cărui tectonică Din fragmente,și particule Din pulberi de univers, Se naște viitorul. Viitorul este rezultatul muzicii Supreme Care intersectează spațiile
INSTABILITATEA PREZENTULUI (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364611_a_365940]
-
faptul că trecutul Are forma unui ou meandrat A cărui coajă subțire de bronz Acoperă un alt ou Mai puțin meandrat Cu o coajă de bronz și mai subțire Mai estompată și mai nehotărâtă Care învelește un alt ou... Care învelește un alt ou... Sfidând parcă și fiind în antiteză cu prezentul Prezent din a cărui tectonică Din fragmente,și particule Din pulberi de univers, Se naște viitorul. Viitorul este rezultatul muzicii Supreme Care intersectează spațiile În multiplele sale fațete Această
INSTABILITATEA PREZENTULUI (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364611_a_365940]
-
27 august 2011 Toate Articolele Autorului La sânul tău adorm la ceas de seară Când pielea ta întrece în alb crinii Când frica își înfinge în sufletul meu spinii Și temă-am că iubirea un fum e de țigară. Te învelesc în gânduri, din ele-ți pun lăcate, Cu mii de brațe-aș vrea să îți cuprind Trupul tău cald ce îl privesc cu jind Și fără care viața ar fi o lungă moarte. Zâmbești în somn, aș vrea să-ți
LA SÂNUL TĂU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364673_a_366002]