1,193 matches
-
ei contact cu umanitatea erau copiii de opt ani de afară care loveau mingea de ușa ei de la intrare. Înainte să cheme un taxi, s-a oprit la un chioșc de ziare pentru a cumpăra țigări și s-a mai înveselit când a văzut că a apărut Irish Tatler. Această revistă era unul dintre competitorii lui Colleen, iar analiza noului număr urma să o țină ocupată pentru tot restul serii. Dintr-odată, casa aceea nu mai părea la fel de respingătoare. —Bună, Lisaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ted serios. Seara s-a dovedit a fi una foarte lungă. Ashling și Ted au trebuit să scornească fel de fel de povești, glume, jocuri cu mașinuțe și păpuși, cu mâncărică și băuturică, cu gâdilături și chicoteli, pentru a-i înveseli pe Molly și pe Craig. Atracția serii a fost, bineînțeles, jocul cu „Unde ți-e mânuța?“. Unde e mânuța lui Molly? întrebă Ted, când Molly își ascunse mâna în mânecă pentru a o mia oară. Of, Doamne, spuse el plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
punctul ei forte. —Mic, dar bine aranjat, strigă ea, absentă. —Ca și proprietara lui. Ceea ce era o mare minciună, se gândea Ashling, deși era drăguț din partea lui să spună așa ceva. Și acest schimb de replici stabili tonul serii. Ea se înveseli, a lăsat rușinea rujului în urmă, s-a pieptănat și a ieșit pentru a fi admirată. Înainte de a pleca, Marcus a insistat să își spele cana. Las-o, spuse Ashling, în timp ce el o băga sub jetul de apă. —A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cincisprezece ani. Am fost internată de mai multe oriă —Nu e nevoie să mai spuneți, zise el. —Ăiar Ashling se poartă cum mă purtam eu. Zace în pat, refuză să mănânce, e obsedată de oamenii fără adăpost. Doctorul se mai înveseli. Așa mai mergea. — Ce e cu oamenii fără adăpost? A mai urmat un cot și un „Spune-i!“ șoptit de la Monica, apoi Ashling își ridică fața palidă și împietrită și mormăi: Cunosc un băiat fără casă. Mereu m-a afectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
revistei. Mi s-a părut foarte inteligent, foarte lucid. — Da, chiar este, este interesat de multă Stai puțin, tu vorbești serios? Sigur, de ce nu? Dumnezeu știe că îi suntem datori. Uite câtă publicitate au adus fotografiile acelea. Ashling s-a înveselit pentru un moment, apoi a alunecat din nou în abis. —Dar toți ceilalți oameni fără adăpost? Cei care nu au apărut în nici o fotografieă Jack râse trist. — Nu îi pot angaja pe toți. Ușa se lovi de perete și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
din cauza asta, dar nici nefericită. Imediat după, simțise nevoia de a fugi. Dar această nevoie a părăsit-o și, în schimb, a fost înlocuită cu aceea de a se întoarce la rădăcini. Abia aștept să te văd, Lisa. M-ai înveselit enorm. Pauline era atât de călduroasă și de încântată, încât Lisa începu să se întrebe dacă părinții ei fuseseră într-adevăr vreodată incomodați de ea. Oare nu fusese totul o proiecție a gândurilor ei? Zilele păreau lungi pentru Ashling. Lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și toate cele. În acea seară a ieșit cu Dylan. O tot invita în oraș în ultimele două luni - de fiecare dată când venea la birou pentru a o vizita pe Ashling - și ea s-a gândit că o va înveseli. Mai ales că Oliver nu îi mai adresase nici măcar o silabă. Dylan a luat-o după program și a dus-o la un bar din Dublin Mountains, unde luminile orașului erau înșirate sub nivelul lor, strălucind ca niște bijuterii. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă, aurie. Frunzele verzi ale copacilor, ce mă înveseleau astă vară, erau acum galbene sau ruginii și încetul cu încetul se desprindeau de pe crengi și porneau într-un dans lin, acoperind aleile parcului cu un covor multicolor. Veverițele jucăușe, cu codița lor stufoasă că o flacără veselă, țopăiau acum
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și satului aflat la poalele muntelui falnic. În rochițe de rouă, parfumuri și culori strălucitoare, florile înveselau peisajul rustic. Satul părea un uriaș tolănit printre cetini de brazi, pini și mesteceni viguroși. Își purta solemn cușma de nori pufoși și fredona, parcă, o baladă din spuma undelor zdrumicate pe pietrele lucioase. Când am înaintat pe cursul apei
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o femeie scundă, cu părul tuns scurt, băiețește, cu ochii mari, ageri și albaștri ca floarea de miozot. Este o femeie dinamică, curajoasă, iubitoare și cu simțul umorului. mă face mereu să mă simt bine, iar atunci când sunt tristă, mă înveselește imediat. De asemenea este o bună gospodină, fapt care îl bucură pe bunicul Ion, un om înalt, bine legat, cu fruntea lată, ochii duioși și albaștri ca marea. Este un om plin de viață și de energie, un partener bun
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să iau cina și am intrat în vorbă cu un tânăr orb, care stătea la o masă de alături. M-a luat gura pe dinainte și am pomenit de Elizabeth Short. Mai întâi tipul s-a întristat, apoi s-a înveselit. Mi-a povestit despre un polițist din L.A. care a venit în Medford acum trei luni ca să-l găsească pe ucigașul lui „Beth“. Ți-a descris vocea și stilul de a vorbi la marele fix. M-am simțit foarte mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copil cu o nevoie disperată de atenție. Până când, În cele din urmă, Martin sărise la avocat, urlând: — Te omor! Fu imobilizat. Sandy Șarpele clătină din cap cu tristețe și scuză martorul. Watson Înjură tot drumul Înapoi spre celule, dar se Înveseli când Logan Îi spuse despre noua misiune. — Inspectorul Steel vrea să mă ocup de Geordie Stephenson: cadavrul pe care l-au pescuit din port, zise el În vreme ce străbăteau coridorul lung care unea sala de judecată numărul unu de celulele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spuse Logan, Îndesându-și mâinile În buzunare ca să scape de frig. Am făcut șase, mai avem șaptezeci și opt. Watson mormăi. — Lasă. Logan Îi zîmbi. Dacă ești foarte, foarte cuminte, Îți fac cinste cu o halbă când terminăm. Asta păru s-o-nveselească un pic și Logan era pe punctul de a plusa cu o invitație la cină, când Își văzu reflexia În geamul de la mașină. Era prea Întuneric să poată desluși prea multe detalii la clădirea din spatele lui, dar ferestrele străluceau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dacă nu trecea în prealabil printr-o mulțime de filtre - și totuși, fiecare gest al său era cunoscut, într-o clipă, de sute de oameni. O mulțime de curteni și de tinere superbe, ambițioase se ofereau cu nerăbdare să-l înveselească în timpul liber. Cu răsuflarea tăiată, așteptau ca el să-i aleagă, pentru o noapte sau pentru o oră. La Roma, unii începură să murmure că anumite vile secrete ale prietenilor, anumite reședințe luxoase de pe coasta tireniană erau locurile a nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că muncește mult. Judy C harlie s-a comportat cam ciudat în ultima vreme. Tot voluntariatul ăsta pentru a face cumpărăturile nu prea-i stă în fire. Știu că zice că e interesat de casierița grasă și vrea s-o-nveselească puțin, dar îmi e foarte greu să cred că asta face de fapt. Cred că a fost acolo deja de șase sau șapte ori în ultimele două săptămâni. Poate că se simte vinovat din cauza mea: știu c-am muncit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ești grasă? o-ntrebam eu mereu. Nu, Stacey, ți-am zis de-o mie de ori și-ți repet, n-are treabă cu asta. Lui taică-tu îi plăcea să aibă pe ce pune mâna. Așa zicea întotdeauna și mă-nveselea. Mi-l imaginam din pozele vechi, și-n capu’ meu îl vedeam pe plajă, cu mama, el apucând-o bine de dos și zâmbind cu gura până la urechi, iar ea prefăcându-se supărată și bucurându-se de fiecare clipă. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
oricum nu le vor primi înapoi. Plănuiam să deschidem o sticlă de vin și să uităm de toată povestea. Plimbarea împreună înapoi spre casă a fost una nefericit de apăsătoare. Am încercat tot felul de glume și diversiuni ca să-l înveselesc și să-l fac să iasă din tăcerea lui neagră, dar nu mi se părea că ajung undeva cu ele. Îi povesteam despre unii dintre cei cu care lucrasem la cea mai recentă inspecție și aveam impresia că sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tare și a-l plesni. Glumești, am zis eu în cele din urmă. Probabil că glumești. Ți-am suportat îmbufnarea nefondată și neplăcută încă de la povestea aia prostească de acasă, cu felicitarea; am ieșit să te găsesc și te-am înveselit tot drumul înapoi, ca să ieși dintr-una dintre dispozițiile tale proaste, obositoare, și-acum îmi zici să tac? De ce naiba trebuie să-ndur eu atitudinea ta de doi bani doar pentru că nu știu ce caz jalnic nu merge cum vrei tu? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ce, te referi la SavaPârț? De ce nu? Păi așa-i zicem, nu, mami? Charlie zâmbea la asta - nici nu apucase să zică salut sau ceva, și deja vedea cealaltă parte a gospodăriei Salton. Nuș’ de ce eram așa-ndrăzneață, da’ mă înveselise în drum spre casă, parcă i-ar fi fost teamă că sunt supărată sau mi se-necaseră corăbiile sau ceva. Dracu’ știe de ce - avea ceva de-a face cu felu-n care se uitase la mine și restu’. E greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-nainte, da-n ultima vreme m-a cam - ce? - speriat, aș zice. Mai ales c-a plecat Crystal, am rămas io și mama contra la babalâcu’ ăsta care-a-nceput să cedeze. Asta face - cedează. Am crezut că se-nveselește după ce pleacă Crystal și din astea, că-s iar numai a lui și din astea, da’ nu s-a-ntâmplat. Știu ce e, normal, nu-s proastă. Știe c-acuma chiar mă distrez, acuma că totu-mi merge așa bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mâinile deasupra capului, cu grijă să nu-și deranjeze pălăria. E minunat. Adriana îi aruncă o privire lui Emmy, apoi își dădu ochii peste cap. Zâmbiră amândouă. Leigh era mai ciudată, fără îndoială, dar ritualul acesta al ei le-a înveselit pe amândouă. — Gata, fetelor, ajunge cu prostiile. Avem un subiect serios de discutat, anunță Adriana. Știa că Leigh n-avea de gând să vorbească prea mult despre logodna ei — dovedise chestia asta cu vârf și îndesat cu o zi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
amintească de misterioasa cameră a familei Frankel din ghetoul Hongkew, de problemele licitării psihice și de sonorul lipsă din capul lui. N-o va mai amenința niciodată pe doică. Se duceau la o petrecere, iar el va Încerca să-l Înveselească pe tatăl său și să se gîndească la un mod de a-i opri pe nemți la porțile Moscovei. Amintindu-și de zăpada artificială din studiorule cinematografice din Shanghai, pe care i-o descrisese Yang, Jim Își ocupă locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui Jim Îi plăceau schimbările -, ci de faptul că lăsa lucrurile așa cum erau, dar Într-un mod ciudat și neliniștitor. Chiar și casa părea sumbră, de parcă s-ar fi Îndepărtat de el prin mici gesturi neprietenoase. Încercînd să se mai Înveselească, Jim se hotărî să viziteze casele celor mai buni prieteni ai săi, Patrick Maxted și gemenii Raymond. După ce se spălă cu apă gazoasă, se duse În grădină să-și ia bicicleta. Peste noapte, piscina secase. Jim nu o văzuse niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau stabilite de vaierul nesfîrșit al claxoanelor japoneze. Străzile păreau mai greu de străbătut decît ținea el minte din plimbările lui anterioare prin oraș și deja se simțea obosit. MÎinile Îi erau mai reci decît ghidonul. Încercînd să se mai Înveselească, hotărî să viziteze toate acele locuri din Shanghai unde părinții lui erau cunoscuți, Începînd cu biroul tatălui său. Funcționarii superiori chinezi Îi dăduseră mereu atenție și Jim se gîndea că ar fi dornici să-l ajute. Totuși, Szechwan Road fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ea Îi zîmbi și bău apă, cu pumnii mici Încleștați pe mînerele valizei ca o pereche de șoricei albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu mîncarea. — Da, Jim... Doamna Philips deschise valiza. Pipăi Înăuntru și scoase un cartof mic. — Uite. Ține minte, să te rogi pentru noi toți. Ah, așa o să fac! Jim mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]