8,164 matches
-
prea mulți chiriași...”. Tu crezi? - În ce? - Cum în ce? În Dumnezeu, că doar nu în benzina fără plumb! - Da, în felul meu... - Și eu tot așa... Nu-s bisericos, mă meliță nevasta, că nu merg la slujbă decât la Înviere, atunci aprind lumânarea și cânt „... cu moartea pre moarte călcând”, că-s păcătos. Da, sunt, înjur, am preacurvit, acum m-a iertat Domnul, am mințit, am furat de la fabrică, dar n-am omorât pe nimeni. N-am luat gâtu’ la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cum vorbesc concetățenii și din mașinile parcate răsună la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
smerenie sau un urcior cu apă rece din care sorbeau cu Înghițituri mici, printre șopoteli. Așa se Înnădeau, unul după altul, propovăduitorii, de toate semințiile și graiurile, bărboși sau nu, rostind aceleași predici, dar Întrecându‑se În Înfățișarea minunii și Învierii Nazarineanului. Treptat, popoarele Iudeii, Samariei și Anatoliei Începură să dea crezare tinerilor pașnici cu crepidele prăfuite, ce‑și țineau brațele Încrucișate pe piept, glăsuind cu o voce feciorelnică și cu ochii Înălțați la cer. Le dădeau apă rece și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
provine evident din Coran, iar la Începutul secolului al VI‑lea a fost consemnată și de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o dovadă a Învierii morților (De gloria confessum). O variantă pe tema Învierii se află În Talmud, aici adormitul se trezește după mai bine de șaptesprezece ani. Această legendă va fi prelucrată și de scriitorul arab Taufic al‑Hakim, În drama cu titlul „Peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
VI‑lea a fost consemnată și de autorul sirian Saruga (De Peris Ephesi). Grégoire de Tours (a murit În 594) considera, ca și Saruga, că acea trezire fusese o dovadă a Învierii morților (De gloria confessum). O variantă pe tema Învierii se află În Talmud, aici adormitul se trezește după mai bine de șaptesprezece ani. Această legendă va fi prelucrată și de scriitorul arab Taufic al‑Hakim, În drama cu titlul „Peștera“. Dacă nu mă Înșel, el va fi primul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Piața Carolina, seducătoare ca ea, arătându-se doar cui știa să o privească, doar cui știa să o seducă. Avea dreptate poetul să spună „Fais choix d'un grand chapeau dont on séduit le bord.” Seducția, promisiunea vieții ca Însuflețire, Înviere, renaștere. Tâmpenii! Când Începi să gândești așa e bine să o iei din loc. Se ridică În picioare. Ea nici nu tresări; doar Îl privea drept În ochi. Spuse totuși: Sper să ne mai vedem. Îi Întinse mâna pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
n-o să uit șohan: Bejane, singurul loc pentru care merită sa Îți dai tot ce ai, chiar viața, e locul de veci. Am rămas năuc. Și de ce mă rog, domnu' Wellmann? Nici nu mai eram capabil să Îl tutuiesc. Pentru că Învierea care va veni, Bejane, te va găsi În vârf! Sus, aproape de Îngeri. Când am auzit io de Îngeri care mi-am petrecut viața În mină și În cârciumi, am zis: s-a făcut. Și i-ați dat rinichiul? N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
22. Fericirea, ca și războaiele, sunt date oamenilor ca să le ducă până la sfârșit... Cu câtă ușurință rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac o Înviere la București? Violeta” S-a Întâmplat cum a vrut ea. Pe scara trenului care Îl aducea acasă a primit câteva foi de hârtie În plic pe care ea i le Întinse după Îndelungi ezitări. Avea ochii umezi. Sau i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de succes, Ultima oră. Mie de ce nu mi-ar fi ieșit? Eu de ce nu aș fi încercat? Așadar, viața ca o greșeală de tipar. Și metamorfoza s-a produs: realul a devenit realul scrisului. Un alt început, un fel de înviere în fața foii albe. Mi-era bine lîngă mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu însămi (dacă aveam noroc, îl auzeam pe tata fredonînd, în timp ce se bărbierea, un șlagăr de Jean Moscopol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ești cu EA, ANY PALADE îmbrăcată în închipuire, machiată cu culorile faraonice, emană a personaj de legendă. Totul e pentru că EA există sau EA este lumea. Toamna urâtă e primăvară veselă. Frunzele ude, vântul tăios de Bărăgan e boare de înviere a naturii, morbidul explodează eflorescent. Îmi luam Închipuirea cu mine în pat ca să fac dragoste cu ea fără ca Any Palade să știe... EA cea adevărată, se scaldă în mirosul de mâncare, iar a doua zi, înspăimântat de gospodina din fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic, ronțăiau mecanic, mestecau, dar în mintea lor subculturală nu-și dădeau seama că ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-a pentru ca, iată, acum să serbeze, peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceea ce de altfel bănuiam. Vechiul meu prenume mă îmi dădu dreptul s-o botez Sigrid. Numele îmi plăcea. Adormii cu gândul acesta. În odaia de alături moțăia văduva lui Olaf, Sigrid Sildur, care habar n-avea despre văduvia sa și învierea soțului ei. p. 53 Mă trezii la ora unsprezece dimineața. Mai dormisem vreodată până așa de târziu? Noua încarnare avea desigur o mare influență. Există oare vacanță mai deplină decât atunci când te desparți de propriul sine? E lucru știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
te privește din aceeași somă!»“ (Suflete și întrupări) Iar altele sunt pur și simplu ininteligibile și nu pot fi clasificate: „Atunci când ansamblurile suflet-om vor putea accesa liber / la memoria tuturor rădăcinilor de suflet cu suporți decedați / se va produce ÎNVIEREA MORȚILOR.“ (Așa fi-va) Dar toate ilustrează un mod stângaci, involuntar amuzant, de a filozofa. Autorul crede că poate să rezolve, cu un hocus-pocus ‹ al gândirii lui naive, neexersate, probleme care frământă omenirea de mii de ani. Dar, bineînțeles, nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cărămida își resuscita memoria. Petru era piatră dintr-o zidire fără nume. Mucegaiul, ca o floare de nuntă în piept. Isaia dănțuiește, cresc muguri pe cruce! Cunoștea pe de rost toate cântările. Viața o repetiție continuă în câteva "Ceasuri Împărătești". Învierea, o promisiune amânată, legată nod de batistă. La 16 ani, viața pe orizontală era o curgere domoală. Petru era decorul. Cu ochii închiși, cu bărbia căzută, cu genunchi tociți, cu palmele încleștate, cu umerii exfoliați, cu fruntea brăzdată. Un decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un fir de mătase, vroia să lege în câteva noduri cerul de pământ, între două puncte își trecea firul prin clavicula lumii. La mijlocul întunericului, el a prins-o de mână, ea s-a oprit. Întâmpinare. Apoi, naștere, botez, răstignire, adormire, înviere, înălțare într-un singur sărut. Doi ani s-au văzut, s-au visat, s-au ascultat în taină, se știau pe de rost. Se știau dinainte de a se naște și, chiar dacă nu s-ar fi născut, tot s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi, cu grijă, asambla moartea ca pe un puzzle. 30. La 4 dimineața, somnul este un fel de moarte pe jumătate, viața numără în coșul pieptului secundele, între două bătăi de inimă se moare o dată și fiecare bătaie este o înviere; viața, înghesuită între coaste, se repetă din doi în doi, din trei în trei, încurcă și o ia de la capăt. La 4 dimineața, visul este parte din jumătatea inertă a corpului, morții au cele mai clare visări, precum orbii percepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obsesii, până când ți se face de viață și-n cerul gurii! Copile, privește: din fotografie în stradă, un singur pas. Imagini în mișcare: mers, dans, zbor, alunecare, rostogolire, cădere. Imagini în cuvânt: vorbit, șoptit, cântat, alintat, urlat. Imagini aproximative: îngropare, înviere, întâmpinare, înălțare. Imagini suprapuse: sex. Tehnica fraților Lumiere scria despre viață pe un perete în cabinetul terapeutului. Ritmul dădea tonusul, ritmul schimba senul, ritmul impunea cadența, stângul pe tobă, dreptul în icoană, aleluia... Sunetul sintetiza mișcarea, sincron în sticla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așeză pe amândouă, se aplecă un pic (parcă sărută o mână, parcă mângâie un obraz, parcă cuprinse un mijloc), zâmbi, o lacrimă despică obrazul, altă lacrimă schiță două jumătăți de zâmbete, ochii se aprinseră ca o lumânare în noaptea de Înviere. Deschise ușa, așteptă 3 secunde, apoi ieși și el după ea. 41. Freud spunea că nebunia este cea mai suportabilă boală; nebunul este ca un melc ce-și cară cochilia în spate, roua descuie ușa, soarele trage zăvorul, fereastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bunăvoința să ne-o prezinte. Despre ce jumătate vorbești, soro, și despre ce bunăvoință? Conturul este lipsit de identitate. Cât despre sentimente, orgasm între cracii mesei de biliard. E gol, soro, gol ca o burtă de cimitir în noaptea de înviere. Stau la masă cu o margine de om, miezul în oglindă. Copile, începem o nouă zi. Trece timpul pe lângă tine ca acceleratul prin Chitila. Te uită înapoia ta și vezi nimicul dând în spic. Privește peste tâmplă: pe o vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
credincios, Petre, roagă-te! Dumnezeu și-a abandonat în fotografie intențiile. Iov a pătimit pe marginea iluziei până când i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
icoană și gata, prostimea dă năvală. Ce, mai buni sunt puțoii aceștia băițuiți cu mir și tămâie precum curcanii împănați? Numai a popi nu arată: plini de ifose, încrezuți, suficienți, de parcă au jucat poker cu sfântul Petru în noaptea de Înviere. Marcu are experiență cât toată miliția Buzăului la un loc. A fost fochist pe locomotivă, șef de sală la "Intercontinental", președinte de cooperativă, redactor la o revistă de cultură, profesor de filozofie, poet, prefect, șef de secție cercetări penale, director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng confirma aparențele. A fost femeie jumătate de viață, acum este corabie, turlă de catedrală, far la capătul lumii în vreme de potop. Închină-te, părinte, și bucură-te! Nici această ipostază nu o exersa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acoperișul bisericii, prin frunze, prin nori. Astăzi am văzut soarele fără să deschid ochii. Doamne, ce limpede este lumina, când sângele nu întunecă intenția lui Dumnezeu! Fecioara mă îndeamnă să ascult cântările îngerilor, cor de heruvimi în acuarela pictorului grăbesc învierea. Unde să vii Petre? Moartea asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La început toamna vine în inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se ceartă trei frații de la singura lingură de lemn ce o aveați în bucătărie? Îți amintești? Eram în pasajul de sub strada Unirii, glasul copiilor ce urmau să se nască îngâna un refren, pântecele meu ca o catedrală în noaptea de Înviere. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Miros! Primăvara în siropul de tuse scutură păpădia. Vara, greierii inspiră aroma grâului copt. Toamna gutuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]