1,373 matches
-
de la Cursești”, (adică cumnată-sa, Maria), n-au dreptul să cumpere pământ pe numele lor”. Mintea ei drăcească urzi un plan prin care săși satisfacă setea de răzbunare. I-l destăinuise și soră-si, Ileana, dar aceasta nu s-a învoit să fie și ea părtașă. Atunci s-a hotărât să-i dea curs ea, cu ajutorul mototolului de Ghiță, bărbatu-său, căruia îi spuse: − Auzi tu, măi Ghiță, ăștia „didilavale” au vândut juncanii și vor să cumpere pământul lui Dohotaru, de pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ăștia „didilavale” au vândut juncanii și vor să cumpere pământul lui Dohotaru, de pe dealul Teilor; da’ tu știi că nu au dreptul, că sunt „venetici”, așa că ce-ar fi să închei actele de vânzare cumpărare pe numele tău și te învoiești cu ei, că ei sunt adevărații stăpâni. Ghiță se gândește că nu-i chiar curată propunerea făcută de nevastă-sa dar Marița, care se aștepta la un astfel de răspuns, a purces să-l sfădească, făcându-l mototol, că nu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se clătinau într-o parte și alta, după cum îi mișcau palele vântului tomnatic. Gheorghe împreună cu Dumitru, pe care-l învoise de la școală, erau la arat în Bogdana, unde trebuiau să samene grâu pe a treia parte din suprafață, așa cum fuseseră țăranii învățați de cei de la Camera Agricolă. Ei o denumeau „rotația culturilor”. Această rotație este bine să fie respectată, pentru că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mele, eu ți-aș spune ce are de făcut fiică-ta, Victoria, spuse Marioara Bibirig; Femeile tăcură și ciuliră urechile fiind curioase să audă ce leac știe a lui Bibirig. Cea mai atentă era bineînțeles, Profira lui Nașcu și se învoi să plătească sfatul așa cum a cerut femeia. − Vă-nvăț ce să faceți ca să nu vă mai moară plozii cum e ăsta de care spui, că-i frumușel dar bolnăvior. Ar trebui să te duci acasă și să pregătești tot, să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai pui ceva peste ce ai pus, ca să văd că ți-e de cumpărat cu adevărat; − Ce mai tura-vura, hai să batem palma, spune omul; − știi ce? îngăduie oleacă să mă mai sfătuiesc cu feciorul! Maria în sinea ei se învoise cu prețul dat dar dorea să mai câștige timp, că Dumitru ce părere putea să-și dea, el fiind încă un copil că avea doar cincisprezece ani. Gospodarul revine peste vreun sfert de oră și întreabă: − Ei, v-ați hotărât
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
nu aveau bani să-i cumpere pereche, ca să aibă pereche de jug. − Cu adălmaș sau fără? întrebă cumpărătorul; − Fără, că eu nu obișnuiesc să beau iar băiatul e încă prea mic pentru așa ceva; Gospodarul numără banii prețului pe care se învoiseră iar Maria îi dădu frânghia de care era legat Joian. Câinele Cuțurică se uită la stăpâni, apoi la Joian și scheună prelung. Dar nu era semn de rămas bun între animale, ci mai degrabă față de stăpâni. Cuțurică s-a dus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dădeam pe rând, huța, cât se mișca creanga spre vale și înapoi. Am făcut o întrecere, care ajunge mai sus pe deal dintre noi, acela nu mai trebuie să întoarcă vitele care se duceau spre grâul boierului, că așa ne învoiserăm, să o facem fiecare pe rând. Când i-a venit rândul lui Victor să se legene , el s-a agățat de o creangă mai lungă și s-a întors înapoi cu mai mult de un metru de unde pornise. M-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a dezastrului nostru național! De la Huși, resturile regimentului nostru sunt dirijate către Focșani, în cazarma regimentului local. Cu oameni epuizați de efort și sub un soare torid, ne deplasăm încet-încet spre noua destinație. Ajunși la Ghidigeni, în preajma Priponeștilor mei, mă învoiesc de la noul comandant pentru câteva ore pentru a-mi vedea părinții și frații. Ajung la casa părintească și nu găsesc pe nimeni! Merg în vecini la casa fratelui meu, găsesc copiii jucându-se, intru în casă, mă las pe pat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
după orele de curs, a avut loc și un consiliu pedagogic cu măsuri și directive în vederea sfârșitului de an școlar. Asistam pasiv, cu privirea în gol și capul arzând ca o sobă încinsă!... O colegă roagă pe director să mă învoiască, deoarece se cunoștea după figura mea că eram realmente bolnav. Plec de la consiliu oarecum jenat și ajung acasă cu mers împleticit de om beat. Soția s-a speriat, m-a doftoricit în legea ei și după încă o noapte de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul „sublim”, Lefter Popescu nu este departe de o expresie a propriei stări apo- getice, de maximă surescitare. După ce a făcut o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
curs în țara de reședință. Ne-a transmis din partea sa și a soției invitația de a lua dejunul împreună la reședință în prima sâmbătă și cu aceasta momentul protocolar "la nivel înalt" a luat sfârșit. Pentru ziua respectivă am fost învoit în vederea aprovizionării, așa că am plecat din nou cu șoferul ambasadei spre centru, pe traseu acesta arătându-ne "obiectivele" de interes turistic și gospodăresc. Rămași singuri în centru, ne-am luat "picioarele la spinare" și am purces la "prospectarea pieței". Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reprezentare", pe care-l folosea doar șeful misiunii, o Dacie 1300 și una 1100, ambele destul de obosite, și un microbuz. Colegii care aveau carnet de conducere mai puteau să se deplaseze cu respectivele autoturisme, eu, mai aveam de așteptat. Așa că, învoit de ambasador, m-am înscris la o școală de șoferi, făcând teorie și practică de 2-3 ori pe săptămână. După luarea carnetului, deplasările mele s-au modernizat și având "placa CD", nu aveam probleme nici cu depășirea vitezei, nici cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
om lupta?! strigă Duma. Slobozenia e pieirea Moldovei! strigă Mihail. Ștefan tace. Îi privește cum stau îngenuncheați, cu capetele plecate, frământându-și căciulile, tăcuți, înfricoșați:... Și se pomenește vorbind și glasul său e altul, îmblânzit și tare obosit: Bine... Mă învoiesc... Mă încred în voi... Tatarii-s aici, dar turcii, pe cale, sunt la două săptămâni de hotarele Moldovei.... Vă dau slobozenia! spune el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unde era paroh Părintele Director, dar nici acolo nu l-am găsit. Pentru că la orele 18 trebuia să ies cu subunitatea în coloană de marș și cu cântec legionar, am renunțat de a mai căuta pe cineva care să ne învoiască, și m-am ocupat de organizarea marșului. De la centrul F.D.C. mi se comunicase să particip cu cel mult 20 de elevi, din cei care voiau să participe, dar cei care voiau să participe erau mai mult de 100. Cu toate
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând „Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând”. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. „Popa este vinovat. Popa îi învață să nu accepte colectivizarea”. Am fost chemat la primărie și prelucrat cu amenințări. Porunca finală
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
împreună cu Mișu. Când am ieșit din cabinetul primului secretar, acesta mi-a spus că ar fi bine să vină și soțul în ziua aceea în comună. De obicei nu venea în cursul săptămânii, dar pentru ziua aceea specială s-a învoit de la fabrică pentru a fi alături de mine la evenimentul important ce urma să aibă loc a doua zi. În cele câteva zile care au precedat instalarea am avut parte din plin de ajutorul acordat de sătenii care se sileau care
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la județ, dar și pentru noi, cei de la primărie. Agentul agricol, un bărbat fără vârstă, mărunțel și slab, îmbrăcat neglijent, adeseori nespălat, era mai mereu plecat pe teren de unde venea mirosind a țuică, a usturoi și a picioare transpirate. Se învoia adeseori, deoarece era student la Facultatea de contabilitate, pe care o urma la fără frecvență. Secretarul cu propaganda făcea naveta în satul învecinat. Era venit doar de câteva luni. Se străduia și reușea de minune să treacă neobservat. Viceprimarul, fost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu respect, cu timiditate studiată; e expertă a sordidului, îmi cere bani pentru o pâine. Îmi spune, confidențial, că tocmai a plecat de la Spitalul de psihiatrie, învoită pentru o oră de doctorul P., care, în prezent, face contravizita. Vreau să-i cumpăr o pâine, așa cum cerea, (primul meu impuls a fost, toată viața, credulitatea, iar mila o slăbiciune personală care deseori m-a nenorocit), dar mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
era cu totul modest, în ochii lui a avut un preț foarte mare. La Archeos pica destul de rar. Vestigiile arheologice îl interesau doar în măsura în care era atras de aspectul lor; se obișnuia greu cu limbajul întrebuințat aici. Odată totuși s-a învoit să se ocupe de colecția de topoare din silex a cercului, care îl atrăgeau prin acuratețea cu care erau prelucrate piesele; în privința asta a ținut o comunicare la una din sesiuni. Absorbit de nevoia de a-și câștiga pâinea, n-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ne putem sfinți încercările întregii vieți. În paradis vom înțelege cât de prețioasă e suferința, acceptată și trăită în unire cu Răstignitul și Îndurerata. - Ce mângâiere și ce pace, chiar și în încercări, să știi că totul e voit și învoit de Tatăl nostru ceresc, și că în toate putem vedea motivul, chiar și în încercări, fiind liniștiți, pentru că bunul Părinte ne iubește și ne îndrăgește, ne susține și ne pregătește răsplata în fericirea sa veșnică. - Jertfa, atunci când e binecuvântată de Domnul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
sunt foarte puține și noi, primite numai de niște capete bolna 1 Să inspire piepturilor grosolane simțiri nobile. ve și stricate. Moderații, că trebuie a le subția, a le înnobila și a le români, și eu mărturisesc că m-aș învoi cu părerea domniilor-sale. Vin, în sfârșit, conservatorii ă aceștia erau ișlicarii î, astă veche rugină, care strigă cu glas de Stentor că se strică limba, plîngînd-o și bocind-o în gura mare"1 . Aplicarea aceasta a terminologiei politice la clasificarea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Alexandru Român(Wolochowi) ce se afla în slujba sa, cîmpul și satul Hodla de pe malul Tărnovei, iertîndu-l de biruri și lăsîndu-i a se cîrmui după legile române. Un hrisov din anul 1420 de la Zemovid, principe de Mazovia și Belza, învoiește pe locuitorii satului Liubici a se folosi de legile române. Un hrisov din anul 1545, al curții principelui din Cracovia dă voie românilor să se gospodărească după legile lor vechi. Iar aceste așezări ale românilor erau destul de numeroase și înfloritoare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unde era paroh Părintele Director, dar nici acolo nu l-am găsit. Pentru că la orele 18 trebuia să ies cu subunitatea în coloană de marș și cu cântec legionar, am renunțat de a mai căuta pe cineva care să ne învoiască, și m-am ocupat de organizarea marșului. De la centrul F.D.C. mi se comunicase să particip cu cel mult 20 de elevi, din cei care voiau să participe, dar cei care voiau să participe erau mai mult de 100. Cu toate
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând: Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe prelucrări cu activiștii de partid, insuccesul a fost trecut pe capul subsemnatului. Popa este vinovat. Popa îi învață să nu accepte colectivizarea. Am fost chemat la primărie și prelucrat cu amenințări. Porunca finală
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pentru calitățile ei, care au pus în lumină crimele celor care au ucis-o și care o calomniază și în prezent. Iată cum am cunoscut Mișcarea Legioară. În toamna anului 1935, într-o sâmbătă după amiază, în timp ce elevii seminarului erau învoiți în oraș, am fost chemat la o ședință a prietenilor fră țiilor de cruce. La acea ședință participau vreo 40 de elevi. Ședința a început cu o rugăciune, sa făcut un legământ de seriozitate, s-a citit un fragment din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]