6,887 matches
-
de „subminarea criminală a societății socialiste și de agitație politică“, va mai face trei ani în închisoare și, între 1962 și 1964, va avea domiciliu obligatoriu în Valea Călmățui, Bărăgan. Aichelburg s-a numărat printre artiștii polivalenți, fiind egal de înzestrat în poezie, pictură și muzică. A iubit călătoria și s-a stins la Freiburg pe 24 august 1994. Cum scrie Herbert-Werner Mühlroth, opera lui Aichelburg „rămîne de descoperit atît pentru noi, cît și pentru generațiile care vor urma”.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
valență hotârât ontologică și experimentală, depășind stadiul teoretic. Un fapt evident: autorul posedă talentul rar de a încadra ficțional referințele la sau din gânditori, de a le face poetice și părtașe la acțiune, la trama epică, și de a le înzestra cu valențe poetice; citatele nu sunt niciodată decorative ori prezente de dragul erudiției, ci explică anumite fapte (de pildă, al-Kindi, cu teoria razelor, îi revelează pe cei prezenți drept complici la o acțiune suprapersonală; sau ideea sacrificiului uman, apt să zămislească
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
Ionașcu. "Pe de altă parte această chestiune a demnității, a averii trebuie să fie o problemă de interes public. Pentru că proprietatea bisericii este mai presus de orice proprietate, pentru că cei care au donat, cei care au dat, cei care au înzestrat bisericile au făcut-o cu un singur gând: pentru mântuirea sufletelor lor", a mai declarat avocatul Ionașcu. Deputatul Remus Cernea a fost tranșant față de această problemă. Referitor la mașinile cu care se deplasează înalții ierarhi, acesta a declarat că este
Remus Cernea: Voi propune impozitarea activității bisericilor by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33315_a_34640]
-
adevăr o restanță de 3 lei.) Citesc, cu mare interes, Occidentul lui Lucian Boia, sedus de felul cum se leagă, cum se succed ideile și simțind totodată cum, pe măsură ce înaintez, le uit. A avea vitalitate în istorie înseamnă a fi înzestrat și pentru bine, și pentru rău. Pe cale de consecință, a o avea ca individ e la fel. Și, prin urmare, noi, moraliștii, suntem muște la arat. Citesc: „...cultura (religii, valori, idealuri, comportament).” Arta nu-i. Într-un fel, are dreptate
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
cade pînă la depresie cronică. Omul se prăbușește fiindcă nu mai are de ce să se agațe în cadrul vedeniei proprii. Din această categorie face parte Dan Iacob. Detaliul bizar e că deficiența în cauză nu e defect de conformație, ci ferment înzestrat cu virtuți culturale, orice ființă cu apetit umanist fiind atinsă de o deficiență similară. E îndeajuns să constați că opusul deficienței în spirit e suficiența arogantă a filistinului contemporan: pleziristul trăind în secvențe scurte, puse cap la cap în catene
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
unde a avut prilejul de a-i cunoaște pe Noica, Aurel Cioran sau Antonie Plămădeală. După 1990 s-a numărat printre exegeții onești ai operei lui Noica, arătînd acea intuiție în judecată pe care n-o pot avea decît comentatorii înzestrați cu autonomie de gîndire, calitate rarisimă în breasla interpreților. Și cum de curînd am intrat în posesia volumului lui Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, 2013), evidența unei punți interpretative se impune peste ani: după 1990, exegeza lui
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
l-a preocupat pe Nichita au fost cuvintele, dar și necuvintele. Nedefinitul, negînditul. Vidul. El și-a deschis ochii spiritului spre un univers aflat dincolo de acest univers pe care îl putem, într-o măsură infimă, imagina. Ar trebui să fim înzestrați cu o infinitate de simțuri „neinventate”, cum spune Nichita Stănescu, de ere și să posedăm nu numai un intelect mult superior nouă, dar și un suflet pe măsură pentru a descifra legile după care se călăuzește forța divină ce guvernează
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
până a se ajunge la o figurativitate stabilă pentru istoria literară. La momentul 1889, anul morții scriitorului, palmaresul critic al acestuia arăta destul de modest. Comentariile pe seama sa rețineau, în ordine cronologică, următoarele: M. EMINESCU vorbea de „lungă experiență de învățător înzestrat de natură cu darul de a instrui” (recenzând Povățuitoriul la citire..., 1876); îl asemuia cu Gogol, prin felul de a aduce „oameni aievea”, „tipuri copiate de pe natură”, și-l vedea reprezentativ pentru „țăranul din Moldova” (1876) și pentru „ținutașii din
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
reflecții de lectură. Ocheanul întors (1977) este un bun exemplu în acest sens. Și aici, Radu Petrescu este atras mai cu seamă de opera lui Homer pe care o cunoaște în profunzime. Pentru reprezentantul Școlii de la Târgoviște, adevăratul artist - cel înzestrat cu demnitatea filosofului, temeritatea generalului și simțul spațial al tuturor lucrurilor lumii - îi consideră pe Lucrețiu și pe Marc Aureliu drept mari soți, se ghidează după scrierile lui Diderot și Croce și îl venerează mai presus de toate pe Homer
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
doar n-am un butoi. Maria Tănase vorbea deschis, folosind cuvinte simple, chiar urâte, dar nu deranja, dimpotrivă se făcea plăcută. Cei din jur erau Încântați de familiaritatea, care le-o făcea accesibilă pe această femeie pe care Dumnezeu a Înzestrat-o cu atâtea daruri - o voce unică si talentul de a interpreta cu pasiune muzica și versurile cântecelor sale. Îți plac, băiete, curvulițele astea? M-am Înecat cu băutura din care sorbeam și am Început să tușesc. N-am mai
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
mare de relativism. Tenacitatea caracteristică i-a fost - în fond și la urma urmei - trăsătură temperamentală, de structură a personalității: ca și alți cetățeni de extracție rurală sau urbană, „ardeleni”, „regățeni”, din orice colț al lumii, și spre deosebire de restul, era înzestrat cu perseverență. A lui era formidabilă: se străduia să ducă la bun sfîrșit tot ce începea, nu abandona la jumătate, nu improviza superficial, nu „dădea rasol”, nu „fușerea” nimic. Ca scriitor, petrecea ore lungi la masa de lucru, pînă tîrziu
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
necunoscută, și cine pretinde că-l poate descifra e un impostor. În fața opacității iremediabile a viitorului, istoricul poate cel mult formula scenarii, fără a avea însă trufia de a poseda clarviziune. Pentru Boia, Occidentul a însemnat un tipar de civilizație înzestrat cu virtuți, dar și cu defecte. Dintre virtuți: credința în progres, în națiune și în democrație, considerate de autor cele trei religii seculare de tip apusean. Dintre defecte: colonialism, sclavie, războaie mondiale. Astăzi acest tipar e supus alterării sub presiunea
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
sera!“ și, culmea, se poate extinde și la destinul unei întregi comunități care urcă în secole ca apoi brusc să se destrame. După o curbă ascendentă încurajatoare - am pomenit deja de „grandeur et decadence” - urmează regretul vag ironic: „Bile albastre, înzestrate cu puteri magice nu se mai proiectau, iar de executat nici nu mai putea fi vorba. Wilhelm von Hochmeister regreta mult acest lucru...” Și totuși, în finalul povestirii, deasupra acoperișurilor Sibiului apare, pentru cel ce știe să privească, imaginea vagă
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
declar că presa literară a anului 2012 a fost dezamăgitoare. S-au inventat, ca niciodată, glorii pasagere, s-au scris, tot ca niciodată, năzbâtii strigătoare la cer. Nu-mi rămâne, în aceste condiții, decât să contez pe bunul-simț al cititorilor, înzestrați cu un discernământ superior celui de care au dat dovadă, vai, articlierii noștri. Săptămâna trecută recenzam un volum al lui Alexandru Mușina, dedicat, în cea mai mare parte a lui, scrierii creatoare. Ei bine, Infinitul dinăuntru e o pledoarie implicită
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
aici, la Bruxelles, să avem posibilitatea de a admira lucrările și talentul copiilor din România. Pentru mine, ca membru în Comisia de Cultură și Educație, din PE, a fost un privilegiu să pot găzdui, încă o dată, cu mândrie, tinerii noștri înzestrați cu aptitudini deosebite, ce reprezintă în aceeași măsura viitorul României dar și al Europei", a declarat europarlamentarul liberal. Mi-a făcut plăcere sa îi invit, la PE, pe cei 27 de elevi de la Colegiului Național de Artă “Dinu Lipatti" și
Ramona Mănescu promovează România la PE cu ajutorul copiilor români talentați by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37513_a_38838]
-
muzica, cromatica, prozodia, astronomia. Cu două milenii înaintea lui Kepler, Pitagora vede universul ca o simfonie a cărei linie melodică e cîntată cu virtuozitate de planete, după o partitură conținînd raporturi numerice. Mai mult, universul e el însuși un organism înzestrat cu suflet, dar un suflet care la început a fost un acord pur, pentru ca apoi să fie alterat de puzderia dezacordurilor lumești. Ideea unui suflet universal care își impune ordinea o regăsim la Bruno (causa causans și causa causata), la
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
s-a luptat aproape trei decenii pentru drepturile poporului său. Ca metodă, cercetarea ne dezvăluie un istoric care a depășit de mult faza romantică încă dominantă într-o bună parte a istoriografiei române din Regat, aplecat sistematic asupra documentelor și înzestrat cu logică și cu talent analitic. Bunea a lăsat în urmă faza retoricii iredentiste: el face să vorbească, asamblate într-o panoramă impecabil alcătuită, surse istorice incontestabile: actele oficiale - memorii, petiții, decizii ale organelor ardelene și vieneze, scrisori - care jalonează
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
parte de câteva tușe atente. Mai mult, extrem de surprinzătoare este construcția personajului principal. Enrique pare lipsit de orice calități, este mai degrabă un antierou, fiindcă dă de necazuri la tot pasul, nu are intuiții de vreun fel, nu e nici înzestrat cu vreo calitate fizică ieșită din comun sau cu o cultură generală uluitoare care să-i permită să dezlege enigmele latinești ale unei cărți vechi de sute de ani. Pare un soi de Harap-Alb barcelonez, care nu excelează la nimic
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
umor nu e întâmplător. În contemporaneitate, mai cu seamă de la sfârșitul anilor nouăzeci, scriitorii moldoveni defilează cu un umor de calitate. Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Vasile Ernu, Cătălin Mihuleac și alții, alături de criticii generației tinere, toți sunt înzestrați cu umor. Lor li se adaugă, în primul rând, experimentații Petru Cimpoeșu și Nichita Danilov. Dacă țara a rămas tristă, moldovenii și-au păstrat umorul. Când îi publica, în urmă cu șaptesprezece ani, cartea de debut, Alex Ștefănescu știa cu
Umorul deriziunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3789_a_5114]
-
Dong Dong ! El sprijină cu umerii Marele Zid. Dumnezeu și toți dragonii logodiți cu stelele norocului să-l țină pe Dong Dong ani mulți pe pământ” (p. 271). Nu sunt, acestea, reflecțiile unui bătrân înțelept, ci ale unui spirit liber, înzestrat din plin, cum spuneam, cu umor, și căruia, de altfel, solemnitatea nici nu-i stă bine. Remarcile politice (cu vag iz naționalist, majoritatea) de aici se numără, aproape fără excepție, printre momentele mai puțin faste valoric ale Jurnalului. Când vorbește
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
pentru mântuirea păstoriților săi; inimă primitoare, face din păcatele păstoriților propriile sale vini, căutând să le vindece ca pe propriile sale răni. În viziunea Sfântului Ioan, activitatea preotului este sublimă și complexă. Se cere ca păstorul de suflete să fie înzestrat cu calități deosebite, pregătire {\footnote 30 Bruno H. Vandenberghe, Saint Jean Chrysostome et la Parole de Dieu, Les Editions de Cerf, 29, Paris, 1961, p. 25.} {\footnote 31 J. N. D. Kelly, Golden Mouth - The story of John Chrysostom - Ascetic
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
bineînțeles în orașe; Rost - rostra din forumurile romane erau tribunele oratorilor ( unde se „rosteau” discursuri, ba chiar se anunțau și dezbaterile judecătorești mai încinse); Pământ - pavimentum-ul roman - drumurile cu pământul bătătorit sau nivelat, pavat cu „lespezi” cu care puteau fi înzestrate, din nou, numai orașele - era o obișnuință a locuitorilor acestora. Vindeca - vindico era eliberarea, scăparea, răscumpărarea romană care te salva de datorii, pedepse sau chiar de sclavie ( vindicta liber factus), situație care iarăși nu avea cum să se întâmple decât
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
tăgadă, existența unui număr similar de misive trimise de profesorul și cărturarul de la Iași. În cercetările mele de până acum am identificat, transcris și adnotat o mie cinci sute de scrisori aparținând distinsului istoric și critic literar Const. Ciopraga, care, înzestrat cu o discreție și o modestie întotdeauna exemplare și nefirești pentru aceste timpuri, a găsit tonul cel mai adecvat unei comunicări ideale. Lecturile importante și, evident, incitante, în ordinea spiritului, din literatura franceză și literatura română, i-au deschis nebănuite
Epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3922_a_5247]
-
elaborează o distopie ce are drept teatru de desfășurare lumea globusiana, situată undeva în galaxia Phoenix și aflată în toiul celei de a douăzeci și doua civilizații. Aici trăiește o populație umanoidă stratificată: oamenii de la suprafață, cu preocupări strict intelectuale, înzestrați cu o inteligență și o creativitate neonișnuite, dar lipsiți în totalitate de sentimente, și oamenii incolori (similari oarecum prolilor din celebrul roman al lui Orwell), ființe considerate de categoria a doua, care locuiesc în cavernele din interiorul planetei și asigură
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
din celebrul roman al lui Orwell), ființe considerate de categoria a doua, care locuiesc în cavernele din interiorul planetei și asigură producția bunurilor materiale. Acestora li se adaugă sfincșii, cei dintâi locuitori de pe Globus - făpturi semi-umane ținute în rezervații, dar înzestrate cu o prodigioasă memorie supraindividuală, în care se găsește depozitată istoria tututor celor douăzeci și două de civilizații. Puterea este deținută de un consiliu al bătrânilor, ce exercită un soi de dictatură de catifea (inițial este exclusă orice brutalitate), nu
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]