KorAP: Find »[drukola/base=șam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 37 >

917 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

oricum, cui o să-i mai pese de el peste zece ani? — Deci un fel de drum al Damascului, comenta Adrian. — Întocmai, confirmă Șam. Simt c-am renăscut. — Și-ai și chelit din nou, din câte văd eu, îl taxa Adrian. Șam îi ignoră poanta. — Mi-am dat seama că există riscul să mă transform într-o mașină de scris scenarii. Adrian păru oarecum surprins de metaforă această. — Vrei să spui că, producând scenarii pe bandă rulantă, nu-ți acorzi suficient timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
rulantă, nu-ți acorzi suficient timp ca să și controlezi și calitatea produsului? — Îhî, exact. — Mai să fie! exclama Adrian, părând în sfârșit impresionat. Și ce-ai de gand să faci? — O să-mi iau o vacanță de un an, doi, răspunse Șam. O sa refuz toate ofertele noi de scenarii. O să citesc chestii serioase și-o să meditez. Poate o să scriu și un român. — Un roman? — Îhî. M-a bătut dintotdeauna gândul să-ncerc să scriu și eu un roman. — E mai greu decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
și un român. — Un roman? — Îhî. M-a bătut dintotdeauna gândul să-ncerc să scriu și eu un roman. — E mai greu decât crezi, spuse Adrian. Vasăzică nu te oferi să adaptezi Adăpostul pentru BBC? Aaa... nu, deocamdată nu, răspunse Șam, un pic jenat. Îmi pare rău. Înțeleg că tot complotul nostru îndreptat împotriva lui Fanny Tarrant a cam eșuat. — Da. — Te-a căutat Peter Reeves de la Chronicle? — Da. — Nu l-a interesat ideea? — Ba da, răspunse Adrian, dar cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pe un umăr un fluture purtând pe aripi inițialele unui fost star de muzică rock. Trebuie să recunoști că nu-i cine știe ce muniție formidabilă pentru un atac de presă. — Înțeleg însă că tu i-ai oferit ei niscaiva muniție, zise Șam. — Eleanor i-a oferit. — Ei, hai, Adrian, fii cinstit! Tu i-ai povestit lui Fanny Tarrant despre noi trei și anii noștri de studenție. Treaba asta a rămas între noi. — Și totuși ce rost a avut să i-o spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Și totuși ce rost a avut să i-o spui? — Am facut-o pentru diminuarea daunelor. Adulmecase cum stau lucrurile... — Și ce rost a avut sauna? Adrian rămase o clipă tăcut. — Nu știu, veni răspunsul lui. Nu știi? îl îngâna Șam. A fost o idee de moment. Mi-am zis, cred, că dacă vin cu ceva cu totul neașteptat, o să-mi facă și ea vreo dezvăluire cu totul neașteptată. — Tu chiar ai luat în serios ideea acelui interviu luat invers, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
o idee de moment. Mi-am zis, cred, că dacă vin cu ceva cu totul neașteptat, o să-mi facă și ea vreo dezvăluire cu totul neașteptată. — Tu chiar ai luat în serios ideea acelui interviu luat invers, nu? îl întreba Șam. — Pari surprins. — Ei bine, pe bune, chiar sunt uimit c-ai mers până la capăt cu ideea asta. De ce nu mi-ai spus? Adrian nu-i răspunse la întrebare. Cum n-am mai auzit nimic, am crezut că te-ai răzgândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
tuturor celor care au apucat să citească articolul lui Fanny Tarrant. Își privi ceasul de mână. — În locul tău, m-aș pune pe treabă imediat. Nu ai prea mult timp la dispoziție. — Bine, fie, nu mai pot îndrepta râul făcut, zise Șam. Dar te-aș putea ajuta să te-mpaci cu gândul asta. — Mă îndoiesc. — Îți poți face o pregătire psihologică pentru ce-o să urmeze. Frică e cel mai mare dușman al tău. — Te pomenești că în timpul sejurului tău californian ai facut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dar măcar am păstrat secretul asta îngropat timp de douăzeci de ani. Eleanor veni din bucătărie cu o tavă încărcată și o puse pe masă. Ah, cafea și pâine prăjită! exclama Adrian pe un ton de nerecunoscut. Presupun că tu, Șam, ai luat deja un mic dejun cu șampanie undeva deasupra Mării Irlandei, dar poate o să te alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
alături și modestului nostru festin. Să ne-așezăm la masă, Ellie? — Adrian, dacă o mai ții mult pe tonul asta aristocratic, jur pe Dumnezeu că-ți dau în cap cu cafetiera asta! zise Eleanor. — Nu știu ce vrei să spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă ce-am zis! îl repezi ea. Ieși în vestibul și-așteaptă acolo! — Ce să aștept? Ieși odată! Șam ieși spăsit din cameră, închise ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-ți dau în cap cu cafetiera asta! zise Eleanor. — Nu știu ce vrei să spui, draga mea. — Șam, ieși puțin, îl ruga Eleanor. — Poftim? — Fă ce-am zis! îl repezi ea. Ieși în vestibul și-așteaptă acolo! — Ce să aștept? Ieși odată! Șam ieși spăsit din cameră, închise ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să vorbești cu mine că un om normal sau plec de-aici acum, imediat, în clipa asta! îl amenință Eleanor. Șam m-a invitat să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Ce să aștept? Ieși odată! Șam ieși spăsit din cameră, închise ușa în urma lui și rămase în hol. — Sau începi să vorbești cu mine că un om normal sau plec de-aici acum, imediat, în clipa asta! îl amenință Eleanor. Șam m-a invitat să mă mut la el. Adrian tăcu, ocolindu-i privirea. După câteva clipe Eleanor o porni spre ușa. Cand să pună mâna pe clanță, Adrian spuse cu glas scăzut: — Bine. Eleanor se opri și se întoarse. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dintr-un foc doar ca să-ți satisfaci vanitatea. Și când reacționez, tu... tu... Se așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă în hohote. Ușa dinspre vestibul se deschise, lăsând să se vadă figură îngrijorată a lui Șam. Adrian porni spre Eleanor, vrând s-o aline, dar Șam, mai rapid, îl împinse la o parte. — Ellie, ce s-a întâmplat? o întreba el, trecându-și brațul pe după umerii ei. — Hei ce faci? îl lua Adrian la rost. De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
reacționez, tu... tu... Se așeza pe scaunul cel mai la îndemână și începu să plângă în hohote. Ușa dinspre vestibul se deschise, lăsând să se vadă figură îngrijorată a lui Șam. Adrian porni spre Eleanor, vrând s-o aline, dar Șam, mai rapid, îl împinse la o parte. — Ellie, ce s-a întâmplat? o întreba el, trecându-și brațul pe după umerii ei. — Hei ce faci? îl lua Adrian la rost. De ce plânge de sare cămașă pe ea? Nu te privește, zise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
parte. — Ellie, ce s-a întâmplat? o întreba el, trecându-și brațul pe după umerii ei. — Hei ce faci? îl lua Adrian la rost. De ce plânge de sare cămașă pe ea? Nu te privește, zise Adrian. Încerca să-l tragă pe Șam de lângă Eleanor. O clipă se luară la trânta, gata să se bată că chiorii, apoi se traseră înapoi, săgetându-se din priviri. Știi, uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-l tragă pe Șam de lângă Eleanor. O clipă se luară la trânta, gata să se bată că chiorii, apoi se traseră înapoi, săgetându-se din priviri. Știi, uneori mai că nu-mi vine să cred c-am fost prieteni, spuse Șam. Curios, dar și eu mă confrunt cu exact aceeași problemă, riposta Adrian. — Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Ești un dobitoc încrezut, egoist și îngâmfat. — Iar tu ai ajuns un bou orgolios, lăudăros și imoral. Fanny Tarrant te-a descris exact așa cum ești. — Ei bine, abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
abia aștept să văd ce-are de zis despre tine, i-o întoarse Șam. În timp ce cei doi bărbați își aruncau priviri furioase, Eleanor se mai liniști. Scoase un șervețel din buzunarul capotului și își sufla nasul. — Cum adică imoral? insistă Șam. — Cândva erai un dramaturg care promitea. Ți-ai vândut sufletul televiziunii de dragul succesului facil. Prefer să am parte de succese facile decât s-ajung un ratat idealist. Acum te temi c-o să scriu un roman popular, de succes, da? — Ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
huruitul unui vehicul ce se apropia de vila. — Mă duc să deschid ușa din față, zise Eleanor. Durează îngrozitor de mult până când strecoară toate ziarele în cutia poștală. Ieși în vestibul. Bărbații se așezară și o așteptară. — Cum arata dezbrăcată? întreba Șam, curmând tăcerea. — Hai, măi, ce Dumnezeu! Zău că mă interesează! — N-am prea băgat de seamă. Hai, nu ma tromboni, Adrian! Vrei să spui c-ai convins-o pe Fanny Tarrant să-și dea jos țoalele și n-ai remarcat cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
sau formă curului? Se râde la păsărica? Adrian nu-i răspunse. Se uită cu ochii cât cepele la Fanny Tarrant, care apăruse în ușă dinspre vestibul și încremenise în prag la auzul numelui ei. — Pun pariu că se râde, continuă Șam, fără să-și dea seama ce se petrece în jur, si se întinse în șezlong, cu ochii închiși. Bag mâna-n foc că Fanny Tarrant se râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
râde cu sfințenie pe linia bikinilor în fiecare vineri seara, lăsându-și doar un smoc îngust de păr pubian, ca o mustață verticală. Am dreptate? — Inexact! De fapt are forma literei V, spuse Fanny, intrând în cameră, urmată de Eleanor. Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu părerea. — Ce vrei? o întreba Adrian pe Fanny. — Îmi închipui că l-ați citit... articolul meu despre dumneavoastră... Nu. Încă nu ne-au sosit ziarele. — Ah, scăpa Fanny, părând de-a dreptul jignita. Ei bine, să fiu în locul dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
ar pasă. Fapt e că nimeni n-o să-i dea nici o atenție. Privi cu jind spre masă și adaugă: — Te pomenești că acolo-i cafea? — Ce se-ntâmplă aici? În casa asta nu sunteți bine-venită. — Ca să folosim un eufemism, interveni Șam. Ce-aș mai bea o ceașcă de cafea! zise Fanny. — În cazul ăsta beți, dar să nu vă așteptați să v-o torn eu, o preveni Eleanor. Fanny se duse la masa fără să mai aștepte altă invitație și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
noștri de studenție? — Treaba aia a rămas între noi. N-aș putea să iau și-un pic de pâine prăjită? Eleanor dădu din umeri, neștiind ce să mai creadă. — Serviți-vă singură. — Te putem servi și cu altceva? se interesa Șam pe un ton sarcastic. Ce-ai zice de niște ouă? Preferi ochiurile? Cu gălbenușul moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
moale sau mai bine făcute? Nu, mersi, pâinea-i grozavă, răspunse ea, înfulecând cu poftă. Cred că mi-a scăzut glicemia. În mașină simțeam că leșin. — Uite care-i treaba: pe mine, unul, începe să mă plictisească joacă asta, spuse Șam. Zi ce-ai de zis și-apoi plimba ursu’. Sau pur și simplu plimba ursu’. Fanny se uită pe rând la fiecare din ei, apoi la televizorul din colț, care nu era deschis. — N-ați auzit, nu? — Ce să auzim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Diana, prințesa de Wales. — Ce face? bâigui Eleanor. — Cum? întreba Adrian. Fanny le povești cum gonise cu mașina prin Paris, urmărită de paparazzi, despre tunel, pilon și ciocnirea mortală. Și când zici că s-ar fi-ntâmplat toate astea? întreba Șam. — Astăzi, în zori. — Ești sigură? Există o confirmare oficială? o întreba Adrian. — Bineînțeles, zise Fanny. Noi am auzit-o la radio acum mai bine de-o oră. — Care noi? — Creighton și cu mine, în drum spre Gatwick. Adrian privi spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]