6,513 matches
-
nu avem timp să ne întoarcem acasă ca să le luăm. Am ajuns jos în oraș sub un cer de un albastru luminos. Frunzele care ne urmăriseră pe deal s-au întâlnit cu altele de pe străzi și au plutit împreună prin șanțuri, prin curți și pe parbrizele mașinilor în mișcare, unde stăteau ca și când ar fi fost puse acolo cu lipici până când se opreau mașinile. Autobuzul avea stație în fața frizeriei, așa că am coborât până unde trebuia pe Strada Principală și am așteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mâinile de pe pământ, și le târa printre frunze, pipăind cu grijă terenul din față. I se părea că face un zgomot teribil în timp ce se deplasa, așa încât se hotărâ să se miște mai încet. Spera să simtă la un moment dat șanțul de pe marginea drumului iar apoi, odată ajuns acolo, să poată porni spre casă. Numai că nu mai ajungea la locul dorit. Se mișca greu, de parcă membrele îi erau înconjurate de o pastă vâscoasă ce îi împiedica deplasarea. Pierduse noțiunea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai slab acum sau poate nu? Cu siguranță însă intervenise ceva. Oare se apropiase de drum? Reușise să ajungă acolo unde voia? Dădu să se repeadă înainte, fericit că se apropia de ținta dorită. Se opri însă gândindu-se la șanțul aflat pe margine. Așa cum mergea, pe întuneric, era periculos să calce în el fără să își dea seama. Putea să cadă și, de data asta nu mai știa dacă va avea din nou norocul să nu mai pățească nimic, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se decise să o verifice de îndată. Ajunsese deja în locul unde găsiseră camionul. Privi înspre versant, încercând să ghicească pe unde ar fi putut șoferul să intre în pădure. Fiindcă nu găsi nimic care să-i atragă atenția, păși peste șanț și se strecură de-a dreptul printre arbuști. Odată trecut de vegetația deasă de pe marginea drumului, intră într-o altă lume. Sub copaci, lumina era mai scăzută iar umbra răcoroasă îl înconjură dintr-o dată. Pe jos erau numai ace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedeai cu ochii se întindea un făget tânăr amestecat cu mesteceni albi. Scoarța lor subțire se desprindea ca niște scame de pe trunchiurile zvelte. De pe platoul pe care stătea privea în vale printre copaci. Pârâul scobise în stânca de dedesubt un șanț adânc ce se bifurca în două brațe. Cursul de apă se despărțea în două șuvoaie ce se scurgeau năvalnic la vale. Zgomotul apei se auzea înfundat, atenuat de pereții ravenelor. Malurile verticale păreau formate din coloane butucănoase din calcar cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îi tresări de bucurie. Nu mai ținu cont de nimic și se năpusti într-acolo. Nici nu băgă în seamă ramurile ce i se agățau de haine și îl zgâriau pe mâini. Evită în ultimul moment să calce direct în șanț și sări repede dincolo de acesta în drum. Pentru o secundă se gândi face o prostie pentru că un camion ar fi putut trece chiar atunci pe acolo și mulțumi în gând că acest lucru nu s-a întâmplat. Se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era complet expus. Analiză rapid situația. Indiferent de dezavantaje, unica soluție era să meargă mai departe și să ajungă în Baia de Sus, iar asta trebuia să se petreacă cât mai repede cu putință. Când ieșise în drum, sărind peste șanț, scăpase din mână bâta pe care o avusese în pădure. Nici nu-și mai amintea cum se petre cuse acest lucru însă acum era lipsit până și de această infimă posibilitate de apărare. În lumina slabă a crepusculului se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici. Nu s-a dus prea departe. Ne pândește de undeva dintre copaci. În timp ce-i spunea acestea, Calistrat privea atent spre pădure. La rândul său, Cristian făcea același lucru. Pe aici! spuse bătrânul, pornind hotărât spre marginea drumului. Păși peste șanț și începu să-și facă loc prin desișul de acolo. Cu toate că nu înțelegea de ce moșneagul alesese direcția aceea, Cristian îl urmă imediat. El nu observase nimic deosebit în locul acela însă învățase să aibă încredere în decizia moșului. Erau deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă a lațului traumatic, șanțul de spânzurare nu era prezent. Cercetă îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu nici o zonă în care pielea să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt, așa cum se întâmpla la cei morți prin asfixie mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plescăi satisfăcut din buze. Așeză încet cupa pe marginea mesei după care privi concen trat la postavul verde acoperit cu pătrățele din fața sa. Se clătina ușor, amețit de alcool. Bila de fildeș alerga deja în sens invers rotirii acesteia pe șanțul de pe marginea roții de ruletă. La rândul său, crupierul îl privea nerăbdător așteptând să vadă ce face. În sfârșit, bărbatul se aplecă peste masă și împinse toate jetoanele pe doispre zece roșu. Întârziase cât putuse de mult să parieze, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui și crăpătura adâncă din stânga era numai o fâșie îngustă și înclinată pe care abia reușea să pună piciorul. Era ca și cum mergea pe lângă zidul unei cetăți medievale înconjurat de șanțul de apărare. Câțiva pinteni de stâncă se desprindeau din trupul muntelui ca niște contraforți naturali. Ca să treacă de ei, trebuia să îi escaladeze. Se abătu din drum, urcând pe lângă aceștia, căutând un loc pe unde să se poată cățăra pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Haideți, coborâți! Opriseră motorul, dar lăsaseră farurile aprinse și portierele larg deschise. Tânărul agent îl trase apoi pe șeful său după un mal de pământ rămas de la construcția drumului. La vreo zece metri, o buturugă cu tot cu rădăcini, era rostogolită dincolo de șanț. Acolo se ascunseră cei doi. Puteau vedea foarte bine bucata de drum din fața mașinii. Vasilică își scosese pistolul și îi trăsese piedica, rămânând încordat ca un arc. În liniștea nopții, motorul vehiculului ce se apropia, se auzea tot mai aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fier, a lemnului, producerea uneltelor și a obiectelor de uz gospodăresc, olăritul torsul, țesutul, râșnitul cerealelor. Pentru secolele VII-IX d.Hr. în Moldova întâlnim două tipuri de așezări: a) așezări deschise și b) așezări întărite cu valuri de pământ și șanțuri de apărare Suprafața așezărilor deschise putea ajunge la 20 ha și erau situate pe pantele line și însorite din apropierea râurilor sau a lacurilor, pe terasele lor inferioare și mijlocii și mai rar în zonele inundabile. Asemenea așezări au fost cercetate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pomi fructiferi sau arbori de pădure. în Dobreana se păstrează două toponime foarte vechi în arealul românesc, cu siguranță, aduse de bejenari de pe locurile lor de origine, din Bucovina: Jidogin (Jidovină), care înseamnă un loc săpat de oameni, tăieturi și șanțuri, chiar și movil mare făcută de oameni vechi și șihlă (Sihlă) situată de la Buduioasa spre Lunc (pădure deasă, desiș de pădure)59. Pe stânga pârâului Dobreana, de la casa lui Ignătesscu (Cercel), spre răsărit este Valea Oțeleștilor, locul pe unde se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vechi de „șănțuire” a amânarilor, cu toporul, barda și dalta. În funcție de locul ocupat de amânari, „șănțuirea” se făcea pe două sau trei părți unde întaparea lemnului, dispusă de josă în sus, între doi amânari, constituiau pereții exteriori și interiori. În locul șanțurilor se putea aplica, de o parte și de alta, riglă de 3-4 cm, iar între ele se așeza lemnul pereților, decupat la capete. În cazul în care nu se folosea lemnul pentru clădirea pereților, pe amânari se aplicau pe o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a localului primăriei. Adăugăm că lumea mergea la morile proprietarilor, la crâșmele deschise tot de ei. Comuna, fiind o unitate autonomă, își angaja singură preotul și învățătorul, pe care-i plătea din banii comunei. Din banii comunei se făceau podurile, șanțurile, drumurile, reparațiile, iar veniturile erau nesemnificative. Autoritatea comunal avea în subordine satele Filipeni - Slobozia, Fruntești cu Moara lui Conachi (Pădureni), Lunca (reședința comunei Filipeni), Valea Boțului și Pârlituri. Nu se poate vorbi de lucrări edilitar gospodărești, de drumuri și poduri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din cărțile de gimnaziu. Tot Frumușelu a pățit-o cu Vortolomei Pușcuță, când, după câteva pahare cu vin, pe nemâncate, s-a urcat pe bicicletă (era ca și cum ar avea acum un Ferarri!) și, după câteva pedale, s-a răsturnat în șanț, în niște urzici și buruieni. Vortolomei Pușcuță, mai stabil pe picioare, a râsă de activist: - Cine Și-a dat Șie bicicletă, mă ciurarule?!, aluzie străvezie la originea etnică a biciclistului. Cotele s-au dat până în 1956, până la revolta din Ungaria
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lungime de 5,7 km a fost modernizat prin Programul SAPARD 2, care poate fi apreciată ca cea mai însemnată investiție de după revoluție, dată în folosință, care a scosă din izolare satele Valea Boțului și Slobozia - Filipeni. S-au executat șanțuri și podețe, un pod peste Pârâul Roșu în Slobozia, alte lucrări de protejare a drumului. Costul investiției s-a ridicat la suma de 1.197.629,79 lei și a fost realizată în timpul când primar a fost Pintilescu Mihai, viceprimar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
angajeze un individ care să cerceteze ce se alesese de tata. După mai multe luni de investigații, tot ceea ce a izbutit să recupereze investigatorul a fost un ceas de mînă spart și numele bărbatului care Îl ucisese pe tata În șanțurile castelului Montjuïc. Se numea Fumero, Javier Fumero. Ni s-a spus că acest individ, și nu era singurul, Începuse ca pistolar În slujba FAI-ului și flirtase cu anarhiștii, comuniștii și fasciștii, Înșelîndu-i pe toți, vînzîndu-și serviciile cui oferea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Clălis. Nu-i un nume banal, și e foarte frumos gravat în marmura roz a mormântului său. În parcul Castelului, un întreg regiment ar putea fi cantonat fără să se înghesuie. Este înconjurat de apă: în spate e un mic șanț comunal ce servește ca legătură între piața primăriei și portul de îmbarcare, apoi micul canal despre care am vorbit și peste care bătrânul pusese să se construiască un pod japonez văruit grosolan. Oamenii îi spun Caltaboșul, deoarece culoarea lui amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
se încleia în nămol. Dârele lăsate de roțile căruțelor erau niște adevărate puțuri. În unele locuri, zăpada care se topea părea că se revarsă din butoaie, iar drumul dispărea sub apa care curgea pentru a se pierde până la urmă în șanțuri. Nu mai vorbesc de convoaiele care urcau pe linia frontului, pe jos, în căruțe sau în camioane, și pe care trebuia să le lași să treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în foc acele fotografii mincinoase, deasupra cărora strălucea surâsul ei cald. Știam că, păstrându-le și privindu-le, mi-aș fi sporit durerea, cum ai încărca o căruța deja plină, cu riscul ca toată încărcătura ei să se prăbușească în șanț. Dar poate că Destinat ajunsese să nici nu mai vadă acest mare tablou, care devenise mai mult o pictură decât portretul femeii pe care o iubise și pe care o pierduse? Poate își câștigase acea existență de muzeu, acea dematerializare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
1916. Și îi trebuiseră trei ani lui Vignot ca să termine ancheta, să adune dovezile, să fie sigur de vinovăția făptașului. Victima se numea Blanche Fen’vech și avea zece ani. Fusese găsită în apropierea unui drum desfundat, aruncată într-un șanț, la mai puțin de un kilometru de satul în care locuia, Plouzagen. Plecase, ca în fiecare seară, pentru a căuta patru biete vaci într-un parc. Nu aveam nevoie să citesc până la capăt pentru a ghici numele flăcăului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
da’ ce mă amestec?, eu doar văd de grădina asta... Și grădinăreasa oprește suspinul următor, se uită atent la tânăra actriță, o femeie despre care unii spuneau că e frumoasă, pe fața căreia, de când povestea, apăruseră niște riduri adânci, două șanțuri săpau de la nas spre gură, coborau, tipăreau vizibil o oboseală ciudată. E rândul ascultătoarei să-și cântărească stăpâna, să mai împletească în funie o altă ceapă coaptă și grasă, strălucind în soarele de octombrie, care prevestea, așa cum scria T.S. Eliot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga ea și începea prima: Caloiene, Ene!/ Cum ne curg lacrimile/ Să curgă și ploile,/ Zilele și nopțile,/ Să umple șanțurile,/ Să crească legumile/ Și toate ierburile! Fetele o urmau în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele mai mari, trecută de 17 ani, a început să cânte altceva, ca o nebună, singură, îi murise bărbatul de trebuia să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]