1,142 matches
-
și albastre. Înainte să cobori de pe pod, îți promiteai să ai răbdare să cauți, dar era imposibil, căci râul purta și lucrurile altora. În buruienile și mâlul ce încadrau apa, se adunaseră alte pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă și carioci. Se mai strânseseră și scrisori, reviste, caiete, casete, ceasuri și multe rujuri. La un moment dat, grămezile de pe mal crescuseră așa de mult, încât îți dădeau impresia că în fiecare parte a râului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
foarte apropiați. Își dădeau unul la celălalt câte o cireașă în gură, sau mușcau din aceeași prăjitură, după care se sărutau. Matei urmărea toate mișcările Ceciliei; cum ducea bucățica de pâine la gură, cum tăia roșia sau brânza, cum folosea șervețelul, cum bea sucul sau berea din pahar. Ce mă privești așa? i-a spus Cecilia într-un târziu. — Îmi place să te privesc. Lasă fata în pace, Matei, că uite, ai făcut-o să roșească. Nu-i lua în seamă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Matei căuta în cutia cu prăjituri pe cea mai arătoasă pentru a o oferi Ceciliei, în timp de ea zâmbind îl urmărea să vadă cât de îndemânatic este. A găsit o farfurioară de unică folosință pe care a așezat un șervețel și apoi o bucată de prăjitură. —Servește! draga mea Cecilia, draga mea cometă, draga mea Mata Hari, draga mea povestitoare și voi adăuga și alte și alte denumiri pe măsură ce ne vom cunoaște mai bine. Ești o figură, Matei. Ai lăsat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bine, dacă Einstein nu se metamorfoza În Bikinski sau Papil. Atunci lucrurile luau o Întorsătură neplăcută și Noimann era nevoit să se Întoarcă din nou la Corso, altfel cifrele Îi barau calea. Mai apăreau și furculițele, cuțitele, mucurile de țigară, șervețelele, sticlele de votcă și ceștile de cafea. Armata de furculițe se ivea de cum cotea pe strada Florilor. Încetul cu Încetul, furculițele Îl Împingeau Înapoi spre semafor. Cifrele le săreau În ajutor. Nu se știe de ce, dar cel mai buclucaș se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hainele. Costumul nu avea nici o pată. Iar pantofii, deși erau acoperiți de un strat destul de gros de praf, pătat pe alocuri de stropi de apă sau urină, păreau a nu fi trecut, totuși, prin cine știe ce Încercări deosebite. Șterși cu ajutorul unui șervețel, pantofii ar fi putut face față chiar și unei vizite oficiale. Medicul hălădui o vreme pe peron, citind graficul de trenuri, sosiri-plecări, afișat În fața uneia dintre intrări. Își pipăi cu grijă buzunarul de la piept. Portofelul era la locul lui. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
intre Într-o nouă criză, Noimann se Îndreptă spre toaletă, unde se spălă Îndelung pe față și pe mâini... Pe drum, din mers, se aprovizionă de la Non-Stop-ul aflat la intrarea În WC, umplându-și buzunarele și geanta cu votcă, țigări, șervețele parfumate și gumă Orbit de culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până când apărea Sfântul Fără-Mațe. Domnul Whittier așezat în față, lângă doamna Clark. Contele Calomniei. Tovarășa Lătrău și Sora Justițiară. Sfântul Fără-Mațe trage maneta ca să deschidă ușa pliantă, și pe trotuar e micuța domnișoară Hapciu. Cu mânecile puloverului ei umflate de șervețelele murdare îndesate înăuntru. Își ridică valiza, care răpăie sonor ca floricelele într-un cuptor cu microunde. La fiecare treaptă valiza răpăie tare ca un foc de mitralieră îndepărtat, și domnișoara Hapciu își ridică privirea spre noi și spune: — Pastilele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să dea sens vieții noastre. O capodoperă care să ne scoată din sclavia față de un soț sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
câștige libertatea. Călătorim cu toții pe străzile pustii, în întuneric. Domnișoara Hapciu pescuiește un șervețel umed din mâneca bluzei și-și suflă nasul. Își trage nasul și spune: M-am furișat, mi-era așa de frică să nu mă prindă. Vârând șervețelul în mânecă, spune: M-am simțit exact ca... Anne Frank. Tovarășa Lătrău scoate eticheta bagajului din buzunarul jachetei, rămășița valizei abandonate. A vieții ei abandonate. Și, învârtind-o fără încetare în mână, tot uitându-se la ea, Tovarășa Lătrău spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
probelor. Atunci Cora a ieșit la prânz și a cumpărat o lamă. Două. Trei lame. Cinci. La următoarea rotație, când fetița ajunge pe biroul ei, Cora o duce la baie și o așază pe marginea chiuvetei. Îi șterge cu un șervețel rujul de pe buzele roz. Îi spală și piaptănă părul uns. În timp ce următorul detectiv bate deja în ușa încuiată a băii, Cora îi spune fetiței: — Iartă-mă. Iartă-mă. Iartă-mă... Îi spune: O să fie bine. Și vâră o lamă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pauza de prânz? Ajunge să arunce o singură privire înspre Cora, cu freza ei dată cu șprei, cu perlele, ciorapii de nailon până la genunchi și costumele ei cu pantaloni, și nici o nevastă n-o să dea vina pe ea. Cora, cu șervețele vechi de hârtie dosite în mânecile cardiganului. Cora, având pe birou o farfurie cu bomboane decorative de zahăr ars în formă de fundițe. Cu bucăți din benzile desenate Family Circus prinse de panoul ei de plută. Și totuși, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sub ea observă batista pe care el i-o dăduse cândva, acum ușor parfumată. Ramona intră, făcu ochii mari, apoi se aproprie de el și lăcrimând, îl sărută. în următorul moment, îmbrățișați tandru, amândoi plângeau. Printre lacrimi, Radu scoase un șervețel parfumat, pe care Ramona îl recunoscuse, și-i șterse fața umedă șoptind: -Ramona, tu dai sens vieții mele! Zorile cenușii ale anului nou parcă au intrat prin fereastră, pentru a le anunța sfârșitul nopții și mai ales inevitabila și dureroasa
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mine ce-ar merita să fie păstrat... Nimic! - Ești un monstru! - Dispari... eu n-am nevoie de nimeni... nicodată n-am avut... Ha-ha, doar nu vrei să-ncep acum? N-am nevoie... Terminasem de rupt toate scobitorile și de sfâșiat șervețelele. Ana s-a îndreptat spre ușă. - Voievoade... Taică-meu chiar a crezut și crede în comunism! Înțelegi? Ha-ha-ha, ăsta a intrat din convingere... din convingere, mă, în ’68 îl prefera pe Troțki... Era mândru de carnetul lui, îl scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici două kile când a venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că avea legătură cu teama de a Înfrunta reproșurile acestei femei de treizeci de ani care se afla lângă mine. Akemi avea o cicatrice pe abdomen care forma o mică aureolă asemănătoare unei pete de cerneală roșie vărsate pe un șervețel. — După mutra pe care o faci, s-ar zice că regreți deja banii cheltuiți cu mine și că tot ce ți-am spus te face să izbucnești În hohote de râs, nu-i așa? Părea că situația se Înrăutățea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În compania unor clienți snobi, dar simțeam că gesturile ei rafinate erau Îndelung studiate. Nimic din comportamentul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
la ce bun să gândești prin gândurile altuia? la ce-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți tu? Generozitatea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de lire avea proasta în poșetă, în Otopeni s-au îmbrățișat, s-au pupat, s-au ținut de mână; în Ploiești au încurcat trenurile, Cătălina a rămas cu poșeta plină cu bani, cealaltă cu o geantă de voiaj: tricouri, chiloți, șervețele umede. Tovarășul prim i-a repartizat apartament cu trei camere în piața Năsăud, etajul unu, vedere la parc ("să nu-i tulbure dracii de copii somnul") și Aro 4x4. "Tovarășa Cătălina face teren și are nevoie de o mașină puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
tot blocul, fără să reușesc să dau peste atelierul mecanicului. Pe stradă nu era nimeni. De pe un balcon, un bătrân scutura o față de masă. M-am întors la bar și mai transpirat. — M-am rătăcit. Am luat de pe tejghea câteva șervețele și mi-am șters fruntea. Tonomatul era stins, ea se mai afla încă acolo. Înțepenită pe un scaun, privea drept înainte, mestecând gumă americană. Se ridică, luă cutia cu lapte de pe tejghea și-l salută pe băiat. Ajunsă pe prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
curgea de pe tâmple pe după urechi, pe gât. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Își întorsese doar capul și mă privea cu ochii pe jumătate închiși din cauza zăpușelii și a luminii. Aveți o hârtiuță pe frunte. Am căutat sub transpirație bucățica de șervețel de la bar. — Există pe undeva o cabină telefonică? — Trebuie să vă întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nici un chef de după tejghea ștergându-și mâinile ude de șorț și puse în funcțiune ventilatorul. În timp ce se întorcea spre tejghea, i-am întins paharul: — Mai adu-mi unul, te rog. Ventilatorul începu să miște ușor aerul cald din local, un șervețel zbură pe jos, m-am aplecat să-l iau. Am zărit câteva fire de rumeguș murdar și puțin mai încolo picioarele celor doi jucători. Când m-am ridicat, mi-am simțit capul îngreunat de mișcarea aceea bruscă. Băiatul mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
masa. Intra și ieșea din bucătărie cu o vitalitate surprinzătoare pentru ora aceea târzie. Mi se părea că o văd pentru prima oară, ca și cum corpul acela sub halat nu fusese niciodată al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mei miroseau a vin și a invidie profesională. Manlio sosise doar în dimineața aceea și era sătul deja. Îl făcea harcea-parcea pe un cercetător american, un guru al farmacologiei alternative. Disprețuia inspirând fumul țigării. Bricheta de aur se afla lângă șervețel. Eu mă gândeam la ce comandase Italia, mi-ar fi plăcut să o servesc cu un pahar de vin. Nu-i aduseseră încă nimic, poate uitaseră de ea, mă uitam în jur căutându-l cu privirea pe chelner. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dormi. — Nu, hai să ieșim. Pe stradă merse încet, ținându-mă de braț. Am intrat în barul obișnuit. — Ce iei? Nu-mi răspunse. Se sprijinise cu toată greutatea de tejghea. I-am văzut mâna alunecând pe suprafața de metal către șervețelele de hârtie. Cu un gest brusc a smuls câteva și, încovoiată, s-a repezit afară șchiopătând. Am urmat-o, se sprijinise de zid cu capul aplecat. — Ce ai? Își ținea șervețelele între coapse. — Nu mă simt bine, du-mă acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]